12,206 matches
-
veche în care s-a aflat bucătăria Castelului astăzi a fost amenajat un restaurant care mai păstrează încă autenticitatea locului: un șemineu masiv cu lemne, cuptoare tradiționale și o cișmea la intrare. Terasa restaurantului oferă deschidere spre mare. Vila „Cuibul liniștit”, adevăratul castel, este situată chiar pe malul Mării Negre, în continuarea plajei și la poalele stâncilor terasate. Mergând spre castel întâi dai de „Atelierul de croitorie” al reginei, o căsuță de piatră, care astăzi a devenit magazin de suveniruri. În stânga Marea Neagră
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
În medalionul mic, care unește porțile, este înfățișată ipostaza lui Iisus Hristos Pantocrator pe tron și Prearegina Maica Domnului Pantanasa, cele mai mărețe fețe regești în iconografia ortodoxă. Icoanele originale fac parte azi din expoziția de muzeu din vila Cuibul liniștit. Pe crucea care termină iconostasul este pictat Hristos crucificat. La extreme se află cei patru evangheliști. Sub crucificare este pictată cu craniul lui Adam. Iconostasul este aurit. În afară de sculptura florală, sunt prezenți și îngeri încrustați și eroi biblici. Cupola este
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
copacilor este pigmentată de alb-roșcatul pietrelor de pe terase și dominată și luminată de albul vilei, al copacului de lângă ea și al stâncii, creându-se un puternic sentiment de viață, ascensiune, contopire a elementelor naturii. Înainte de răsăritul soarelui marea este calmă, liniștită, aerul este blând, cald și mângâietor. La răsărit, pe cer deasupra stâncii începe spectacolul de lumini. În spatele și deasupra stâncii care mărginește golful cerul are reflexe aurii care strălucesc printre nori din ce în ce mai puternic. Pe cer prezența încă ascunsă a soarelui
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
extaziat sau să te grăbești pentru a nu fi prins de ploaie și furtună. Ne continuăm drumul spre centrul orașului, în pas normal. Un spectacol cromatic inedit ni se dezăluie pe cer, pe stânci și pe mare. Marea este foarte liniștită, de culoare albastră cu nuanțe de verde sau roșietice. Deasupra noastră cerul este bleu senin, acoperit spre orizont de nori albi. Valurile au strălucirea cioburilor de oglinzi. Orizontul pare difuz, contopindu-se în alburiul norilor. Dealul din spate, împădurit își
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile, m-am îmbracat sumar, anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
moșul și ai lui sunt aici, în Pădurea Soarelui. - Cum adică nu ai voie să-ți faci de cap, Viscol? întrebă nedumerit stăpâna cotanelor. - Nu am voie să mă dezlănțui cum îmi place mie iarna, căci moșulului îi trebuie neaua liniștită pe pământ, să-i stea podoabele agățate pe brazii verzi și să-i cânte lăutarii, să fie frumos. - Da, așa este, Moșului îi trebuie în fiecare an să fie sărbătoare, pentru că Fiul Domnului îl trimite pentru oameni, ca să-și amintească
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
crăcănate, articulații umflate, gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate. Nici o sirenă nu se mai ferea de mine. Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu și m-am mutat între prăpăstii abrupte, lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit. De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit. Într-o zi... o femeie tare frumoasă a dorit să vadă, ce e liniștea absolută, alunecând, lăsându-se să cadă!? I-am adus repede apă și-am rugat-o frumos! Cu
ÎNTRE APUS ŞI RĂSĂRIT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 () [Corola-blog/BlogPost/367962_a_369291]
-
culturală Est-Vest, care, ĩn cei douăzeci de ani de existență a reunit scriitori, artiști și savanți din lumea ĩntreagă, organizĩnd simpozioane de ĩnaltă ținută academică și tipărind ĩn editură fundației multe cărți valoroase de istorie și hermeneutica literară. A murit liniștit și demn, demn precum a și trăit. Ceremonia funerară s-a oficiat ĩn ritul protestant-calvinist. În orația funebra pastorul maghiar s-a dovedit a fi un bun cunoscător al cărților profesorului Kovács, scrise atât ĩn română cât și ĩn maghiară
A PLECAT SPRE STELE... PROFESORUL ALBERT KOVÁCS de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367961_a_369290]
-
îmi fuseseră luate. Nici o problemă! O armă este armă, oricât ar fi de diferită de cele cu care am crescut. Primul soare mă găsi în fața scaunului înalt al căpeteniei. Piața circulară din centrul așezării era goală. Dormeau cu toții un somn liniștit, sub paza atentă a câtorva santinele care își făceau rondul pe pasarela înaltă, ridicată până la nivelul coroanelor copacilor. Era un clan mare și se vedea clar că erau mai bogați decât fuseseră vreodată cei din clanul Kaar. Trebuia să câștig
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
un bărbat obosit, nebărbierit de cel puțin o zi, îngândurat, poziția în care stătea plasându-l în categoria oamenilor loviți de soartă, pe punctul de a ceda. În fața lui, pe pat, stă Maria. Este palidă, vizibil slăbită și atât de liniștită încât pare inertă. Neștiind cum să reacționeze, Emanuela, fiind surprinsă total de acest tablou ce i se înfățișează și care i se pare neverosimil, bate discret în ușă, temându-se că nu va fi auzită. Dragoș își ridică încet capul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
-mi rămâne acum decât lauda” În fond, orice încercare nu este decât un test al credinței, iar în acest sens, autorul spune: „Testul credinței mele este acum. Nu suferința. Nu dificultatea. Nu confuzia. Ci așteptarea. Pot să aștept? Pot sta liniștit? Pot oferi o șansă Domnului? Pot îngădui pe Domnul?” Astfel de întrebări se nasc în mintea fiecăruia dintre noi, atunci când nu ne este clar încotro să privim, de ce să ne agățăm, când suntem încercați. Și fiindcă nu găsește nici o soluție
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
copil al familiei Nica din comuna Șușani, satul Ușurei, județul Vâlcea, așa că mama nu s-a îngrijorat. S-a ținut de pat și a dat cu mine în fundul sub patului. Apoi, când a văzut că nu plâng s-a urcat liniștită în pat. Era obosită, tânără, și avea să mai facă alți copii. Tata, plecase îngrijorat la servici la sfatul popular. Așa că pe la ora zece a venit acasă. - Ce făcuși, Măriță, născuși? - Da. - Păi unde este copilul? - E sub pat nu
NAŞTEREA POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367307_a_368636]
-
în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului SFIDARE ! Sfidând arcul peste timp, Ignorând marea distanță, Îmi iau gândul și mă plimb, Lângă tine în vacanță. Sar peste lanțul de munți, Cu gândul să ajung la tine, Liniștită și tăcută mă asculți, Trăind clipele sublime. Aș vrea să fiu acea iubire, Din care noi ne-am zămislit, Să încrustăm marea fericire, Pe care iată ne-a unit. Referință Bibliografică: Sfidare...autor Mihai LEONTE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
SFIDARE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367357_a_368686]
-
Hong-Kong, Shanghai și Nagasaki - iată popasurile din timpul călătoriei mele cu vaporul până în Japonia, din anul 1872. I. Din Suez până la Aden Călătoria aceasta pe apă din Suez până la Aden a fost monotonă și plictisitoare. Marea Roșie a fost tot timpul liniștită, încât, dacă s-ar fi stricat vremea măcar cât de puțin, tot ai fi zis că ne-am fi bucurat. Nu-mi amintesc să mai fi avut nici până atunci și nici după aceea o călătorie pe mare atât de
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
la Hyogo treci doar printre țărmuri cu cele mai diferite priveliști. Aproape peste tot este verdeață, chiar și iarna, iar acolo unde verdeața lipsește e semn că sunt stânci din rocă vulcanică. Privirea dumneavoastră va contempla la fel și marea liniștită, semănând cu o mare strâmtoare, și țărmurile împodobite cu verdeață și stâncile pleșuve care răsar ba ici, ba acolo. Puteți studia astfel de la distanță și flora japoneză, dacă sunteți mai tari la botanică, și istoria formațiunilor vulcanice ale marelui arhipelag
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
de invidia și „înhăiteala” între noi, pe considerente de tot râsul, exact cum s-a întâmplat cu domnitorul Unirii acum peste 130 de ani. Vorbim de tineri dar care tineri? Odraslele cioclilor care ne cântă prohodul și noi așa de liniștiți, ce mai, ne-am învățat cu răul, e peste tot și îl luăm părtaș ca să-l îndreptăm tot împotriva noastră, în sfârșit, ce se naște din pisică... De fapt nici nu știu ce m-a apucat de cășunez în halul ăsta și
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]
-
înfierînd lichelismul și pe reprezentanții lui. Părintele însuși participa la întrunirile Alianței Civice și a purtat cu mîndrie ecusonul de "golan"în Piața Universității. Nu era preotul care să rostească doar "Doamne, Doamne ... ", să împartă binecuvîntări și apoi să doarmă liniștit. A fost un om de atitudine, cum rar se poate întîlni! Era permanent preocupat de soarta țării și nu de puține ori îndurerat de oportunismul unora dintre cei aflați la putere. Slujirea social-caritabilă a Părintelui era foarte bine cunoscută și
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
dejun. Bătea soarele pe prispa casei și ne reuneam, cu sentimentul acela, de mulțumire, la o cacao cu lapte, noi, fetele, și mama, la o cafea. Cred că m-am apucat de băut cafea...de dorul ei. Era mirosul dimineților liniștite. Iulie, mai mergea. August, era belea! Începeau prunele să se coacă...și aveam 100 de pruni!!!!! Atunci trebuia să ne sculăm mai de dimineață decât pentru păsări și porci, ca să adunăm măcar prunele ce erau pe stradă, până nu dădeau
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
14 ani: Era destul de greu. Mă bătea și n-a fost bine deloc. Andres Cilian, Casa de copii „Casa comorii”: Eu sunt Cici, cel despre care vorbea. Aș vrea să vă povestesc istoria Băiatului S.A.. El e un copil foarte liniștit, iubăreț într-un fel, și mi-e foarte drag. De când l-am cunoscut a fost un băiat retras și lipsit de orice apreciere, lipsit de orice bun în viața lui. M-am implicat în viața lui treptat, pentru că vedeam că
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
noi nu face altceva decât să facă un inventar care iese negativ. Adriana Cosman: Ca soție, întotdeauna să ai un cuvânt de încurajare, să știi să îmbărbătezi, să știi să apreciezi. Și, dacă este nevoie, cu un duh blând și liniștit, așa cum ne învață Apostolul Petru, să mustri, dar să fii atentă să nu rănești. Pentru că sunt atâția care, din lipsă de înțelepciune rănesc sau lovesc, poate chiar fără să-și dea seama. Și atunci măcar tu, ca soție, să fii
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
ceva! parcă ar fi venit la întâlnirea cu timpul sictirit de delirul mieilor; de când și-a schimbat ora își caută secvențial, ceasul deșteptător și-n fiecare secundă scoate câte un banuț pentru fiecare trecător, și-l pune în celălalt buzunar liniștit și.... un pic mai bogat, dar foarte,... foarte trist Între două tăceri (Fără explicații) Între două tăceri suntem păsări de foc, ocolim cerul în cercuri concentrice, comoara visurilor noastre așteaptă clipa dezvăluirilor sentimentale și subiective, un ecou așteptat de către noi
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
fanatici cari-l urmăreau de mult, cu o vendettă de sânge. Țara va judeca dacă în împrjurările de față, cu amenințări, existente sau posibile, de jur împrejurul nostru, era loc pentru o astfel de sălbateca răzbunare. Ea va ști să se ție liniștită și sigură față de orice încercare de a adaugi la aceste primejdii nenorocirea luptelor dintre noi. Acela care s-a dus era un om de o mare inteligență, de o putere de lucru imensă și de un patriotism pe care numai
ARMAND CALINESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367407_a_368736]
-
ori la lucruri și mai grave. În Pateric întâlnim o povestire despre un monah care și-a petrecut viața lui în mare lenevie și negrijă. Ajungând la sfârșitul vieții sale pământești, pe când zăcea pe patul de moarte, monahul era bucuros, liniștit și zâmbitor înainte de despărțirea sufletului de trup. Egumenul și frații care stăteau în jurul său erau mirați de liniștea lui, înaintea morții și l-au întrebat: - știm frate că tu ți-ai cheltuit viața ta în nepăsare și nu înțelegem de unde
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
era acea fată dornică de aventuri, de a se repezi în brațele primului bărbat întâlnit în cale. Nu mai rezona aventuros la întâlnirea bărbatului care reușea să-i stârnească senzații ce-i puneau în mișcare temperamentul său sanguin. Era mai liniștită, mai responsabilă cu propria ei viață. Poate la aceasta a contribuit și faptul că a trebuit să aibă atât grija unei ferme experimentale de juninci elvețiene și a oamenilor din subordine, cât și a celor doi părinți îmbătrâniți înainte de vreme
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Europa comunitară. Ana, pe când își exercita profesia de croitor, întâlnise un tânăr mai vârstnic decât ea cu câțiva ani în atelierul Cooperativei “Munca”, care s-a priceput să îi tulbure prin experiența lui și al cuvintelor meșteșugit rostite, existenta destul de liniștită și niciodată aflată în pericol până la acea vârstă de șaptesprezece ani. Se îndrăgostise de Costache (așa îl chema pe croitor), atât de mult încât atunci când îl vedea, simțea că îi fuge pământul de sub picioare. El reprezenta pentru ea soarele care
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]