4,922 matches
-
dovedind, de la un volum la altul, o capacitate notabilă de autoregenerare; și că, totodată, unele „metafore obsedante” (copilăria, masca, ritul, jocul, convenția și revolta etc.) reverberează adesea în exegeză, devenind „teme” sui-generis ale discursului critic. Dar, pe de altă parte, lirica reprezintă o perpetuă încercare de emancipare a poetului de sub tutela criticului. Livrești, reflexive și autoreferențiale, poemele postulează ingenuitatea ca deziderat intangibil, și nu ca pistă de decolare a aventurii lirice. Din acest punct de vedere, drumul străbătut acoperă distanța de la
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
fel de coerență mai de adâncime, mai secretă, mai ascunsă privirii profane”, comportă riscul de a anula specificul suprarealist al textelor, vărsându-le în rezervorul mai amplu al modernismului. Critic de poezie, P. și-a exercitat cu succes aptitudinea asupra liricii românești din secolul al XX-lea, de la postromantism la postmodernism. Comentând toate formulele poetice, exegetul s-a dedicat, cu aceeași fervoare, relecturii clasicilor și impunerii modernilor. Distincția dintre cele două segmente fiind greu de făcut, criticul le aplică același tratament
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
eul stihial/panic, „omul problematic”, eul regresiv) sunt delimitate în funcție de câteva constante atitudinale, asociate unor nuclee ale imaginarului și întrupate în forme retorice proprii. Însă poate cea mai bună carte a criticului este Jocul poeziei, care se concentrează asupra evoluției liricii românești din secolul trecut. Utilizând un corpus poetic generos - de la George Bacovia, Tudor Arghezi și Ion Barbu până la Leonid Dimov, Mircea Ivănescu și Mircea Cărtărescu -, P. urmărește autonomizarea progresivă a discursului liric în raport cu realitatea extraliterară, cu alte cuvinte trecerea de la
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
generos - de la George Bacovia, Tudor Arghezi și Ion Barbu până la Leonid Dimov, Mircea Ivănescu și Mircea Cărtărescu -, P. urmărește autonomizarea progresivă a discursului liric în raport cu realitatea extraliterară, cu alte cuvinte trecerea de la mimesis la poesis. Văzut ca simptom al modernizării liricii autohtone, procesul e condensat exemplar într-o frază din capitolul introductiv: „În fața jocului lumii și a jocului în lume, jocul ca lume al poeziei e, de fapt, acel «real imaginar» care le cuprinde, sub semnul libertății neîngrădite a spiritului uman
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Național din Iași, cu C. Nottara în rolul principal. După ce a tradus biografia Cicerone de Lamartine (1941, cu ample adnotări), Balada închisorii din Reading de Oscar Wilde (1944, publicată împreună cu Corbul lui E.A. Poe), P. a realizat o Antologie de lirică universală, editată postum, în 2002, dând versiuni românești după numeroase poezii ale unor autori de limbă latină (Lucrețiu, Catul, Properțiu, Ovidiu ș.a.), franceză (Villon, Ronsard, Lamartine, Hugo, Musset, Baudelaire, Verlaine, Verhaeren ș.a.), germană (Goethe, Schiller, Novalis, Heine, Lenau, Rilke, Trakl
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Se-aprind făcliile, București, 1935; Rug, I-II, București, 1943. Traduceri: Alphonse de Lamartine, Cicerone, București, 1941; ed. (Cicero), Timișoara, 1999; William Crookes, Nemurirea sufletului, București, 1942; Oscar Wilde, Balada închisorii din Reading, București, 1944; ed., București, 1993; Antologie de lirică universală, îngr. și pref. Florentin Popescu, București, 2002. Repere bibliografice: Dem. I. Theodorescu, „La judecata zeilor”, „Înainte”, 1913, 275; „Dincolo de iubire și de moarte”, „Alarma”, 1915, 116; I. Vinea, „Strigoii”, ADV, 1920, 11 191; Dragoș Vrânceanu, „Se-aprind făcliile”, CRE
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
vizează mai ales literatura modernă și contemporană engleză și americană, încă puțin cunoscută la noi (Nathaniel Hawthorne, Norman Mailer, Truman Capote, John Updike, Edgar Lee Masters, Robert Frost ș.a.). P. debutase însă ca poet, iar versurile lui afirmau familiaritatea cu lirica americană, respirau un aer proaspăt, un individualism juvenil, triumfător, de alură sportivă, un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice, privilegiind substratul
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București, 1982; Mătănii, București, 1990; Balade apocrife, București, 1992. Traduceri: Imnuri vedice, pref. Sergiu Al. George, București, 1969 (în colaborare cu Viorica Vizante); Texte alese din lirica sanscrită, București, 1973 (în colaborare cu Charlotte Filotti); Poezia Egiptului faraonic, pref. Constantin Daniel, București, 1974 (în colaborare cu Ion Acsan); Mahabharata (Legenda lui Nala și a frumoasei Damayanti), pref. Mircea Malița, introd. Constantin Daniel, București, 1975 (în colaborare cu
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Mircea Streinul, C. Pârlea, Traian Mihăilescu, Const. R. Crișan, Marin Găisseanu, Victor Bănciulescu. În paginile revistei Pimen Constantinescu traduce din poezia lui Gabriele D’Annunzio, Massimo Bontempelli și Nicola Moscardelli, Mircea Streinul din versurile lui Georg Trakl, Alex. Tair din lirica lui Francis Jammes, iar Florea Crețeanu din poezia lui Serghei Esenin. Numărul 2/1939 este dedicat lui Alexandru Călinescu, iar numărul 12/1940 lui Nicolae Milcu. Alți colaboratori: Ion Aurel Manolescu, Dimitrie Scheianu, Ion Pena, Șt. P. Isopescu, Constantin Almăjanu
PREPOEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289011_a_290340]
-
Văcărescu, Iancu Văcărescu, Costache Conachi, Gheorghe Asachi), însă p. pătrunde masiv în versurile lui Barbu Paris Mumuleanu, Mihail Cuciuran, I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Stamati, Al. Hrisoverghi, N. Dimachi și în proza poetică a lui Cezar Bolliac. Integral preromantică e lirica lui Vasile Cârlova. La toți ceilalți poeți, p. coexistă, fuzionează chiar, într-o manieră specifică literaturii române, cu romantismul și clasicismul. Disocierea de romantism e, de altfel, în genere greu de operat. Ambele curente afirmă subiectivitatea, cultivă sentimentul, urmează principiul
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
circuit (1965), Drumuri și zile (1969), mai târziu abordând și romanul, de fapt evocarea memorialistică străveziu deghizată, în Porțile (1968) și Voce și val (1976). Realizează și câteva zeci de traduceri, dintre care se remarcă Louise Labé, Sonete (1957), Din lirica feminină, o antologie cu arie de cuprindere pe toate meridianele (1960), Mariana Alcoforado, Scrisorile portugheze (1967), Emily Dickinson, Versuri (1969) și Poeme (1974, 1977), Edith Irene Södergran, Poeme (1972), Else Lasker-Schüller, Pianina albastră (1975), dar și alte transpuneri, din Schiller
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Note din R.P. Ungară), iar cum majoritatea volumelor sunt și antologii din precedentele, sumarul tot mai rarefiat al ciclurilor reluate indică ultima grilă a „actualităților” partinice. Principala marcă „realistă” a reprezentat-o, timp de un deceniu, reportajul versificat, așa-numita lirică epică, pretinzând a capta „pulsul” vieții noi prin fabulații eroice. Atât temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului -, cât și modelele de vers admise - de la metrul baladei populare la catrenele cu rimă regulată - se pot inventaria în variante standard
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
unui loc comun din critica vremii, „își regăsește vocea proprie”, abordând acum versul liber. În realitate, îndatorată formulei lirice baconskiene, își caută un „teritoriu liric” prin interiorizare. Pentru prima oară tatonează înțelepciunea tăcerii, temă care va da unor poeme din lirica ei târzie substanță și dramatism: „Toate cuvintele, toate,/ retrase-n cochilii,/ Și înseși coarnele n-ar/ Mai ieși cercetătoare-n văzduh./ Toate privirile, toate,/ Sub pleoape retrase. Și palid,/ Strâns între buze, de mult,/ Zâmbetul mult așteptat.” Cartea marchează „un
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Hermlin, Rândul întâi, București, 1953; Joszéf Attila, Versuri, București, 1955; Frantisek Hrubin și Jiři Trnka, Baba Iarna Florioara, București, 1956; Louise Labé, Sonete, introd. Al.A. Philippide, București, 1957; Vörösmarty Mihály, Opere alese, București, 1958; Racine, Atalia, București, 1959; Din lirica feminină, București, 1960; Wilhelm Raabe, Gâștele din Bützow, introd. Mihai Isbășescu, București, 1960 (în colaborare cu Olimpia Borănescu-Filitti); Kiss Jenő, Să fiți prieteni, București, 1961, Copiii mei, vă spun acum, București, 1963; Poeți nordici, București, 1962 (în colaborare cu Tașcu
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Întoarcerea din Cythera”, VR, 1966, 8; Magdalena Popescu, „Porțile”, RL, 1968, 31; Ion Caraion, Planete, VR, 1968, 7; Felea, Reflexii, 75-79; Piru, Panorama, 191-193; Dana Dumitriu, „Drumuri și zile”, RL, 1970, 10; Ilie Constantin, „Mineralia”, RL, 1970, 25; Petru Poantă, Lirica feminină, ST, 1970, 9; Maria Banuș, Radiografie și destin, ARG, 1970, 10; Constantin Ciopraga, Voci feminine, CRC, 1970, 47; Dumitru Micu, Retrospectivă lirică Veronica Porumbacu, CNT, 1971, 52; Felea, Poezie, 100-107; Perpessicius, Lecturi, 123-125; Aurel Martin, Timpul zguduirilor intime, ARG
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
toate timpurile prin care a trecut, deși acestea au fost deseori contradictorii: reculul proletcultismului, explozia vitalistă a lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru, revoluția metaforizantă a lui Nichita Stănescu, textualismul, revolta surdă a optzeciștilor, postmodernismul și toate celelalte tendințe ale liricii contemporane. Drapelul său, păstrat neabătut în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și nu l-a obligat să-și schimbe maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
și culturală din care se naște Școala Ardeleană, precum și stagiul clasic mai îndelungat al literaturii din această regiune ar conferi ab initio epicii ei moderne o trăsătură specifică, și anume absența lirismului: „romanul liric, în care epica era anulată de lirica plângătoare, nu putea prospera într-o atmosferă în care sufletele simțitoare nu erau în elementul lor. Iată pentru ce în Ardeal epica s-a păstrat într-o stare mai pură decât în celelalte părți ale Țărilor Române”. Ideile cursului din
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
nu ne vom pierde”, recurge apoi la o selecție din propria producție lirică din anii de lagăr, inclusă, alături de versurile lui Nicolae Novac și N.S. Govora, în volumul colectiv Poeme fără țară (1954). Punând în evidență condiția poetului damnat, această lirică a înstrăinării și a disperării, e similară cu aceea a lui Octavian Goga sau a lui Aron Cotruș, modele pentru cei trei autori ai cărții madrilene. Se desprinde însă și răzbate mai puternic, prin timbrul autentic și prin specificul dramatic
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Gheorghe Antonovici, „Junimea literară”, GBV, 1933, 3985; G. Călinescu, Cronică literară, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 79-80, X, 257-259; Mircea Streinul, Note la poezia bucovineană de azi, RFR, 1938, 5; Traian Mihăilescu, V.I. Posteucă, „Prepoem”, 1940, 14; Constantin Vârtej, Lirica bucovineană, „Cetatea Moldovei”, 1941, 10; Pamfil Șeicaru, Mângâierea dorului de țară, „Carpații”, 1954, 2; Pamfil Șeicaru, Note pe marginea cărții „Poeme fără țară”, „Carpații”, 1954-1955, 4-5; Nicolae Novac, „Cântece din fluier”, „America”, 1962, 24; Ion Velicu, „Poeme ghivizii”, „America”, 1962
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
și Gorj, iar din 1993 în București, unde mai târziu va preda la Liceul de Arte Plastice „N. Tonitza” (din 1996) și la Colegiul Național „I. L. Caragiale” (din 2000). Debutează editorial în 2000, cu volumul Poezii. Încă din prima carte, lirica scrisă de P. are câteva caracteristici păstrate și ulterior: concizia expresiei, spontaneitatea stilului, conferite de simplitatea cuvintelor. Poeta realizează o confesiune lirică în versuri cu accente bacoviene, vizibile mai ales în componenta temperamentală. Versul e străbătut de tensiune lirică, rezultat
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
1960-1964). Face un stagiu la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, iar din 1965 este actor la Teatrul „Constantin I. Nottara” din București. Debutează în 1964, cu poezie, la revista „Ateneu”, colaborând apoi la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Contemporanul”. Lirica lui R., modernă prin limbaj și tehnică, este purtătoarea unei stări de spirit romantice în ceea ce privește viziunea asupra sensurilor poeziei și a rosturilor actului creator. Încă de la debut - Casca de foc (1972) - poemul apare ca rod al unei stări de grație
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
în epoca celtica (16/1926), iar St. Bezdechi (și sub pseudonimul Tiberiu Boldur) semnează ample articole dedicate artei și culturii grecești, exemplificate adesea cu traduceri (Euripide, Aristofan, poezie clasică în genere). Îl secondează cu transpuneri din aceeași zonă G. Murnu. Lirica franceză își găsește un bun traducător în D. Nanu. Tălmăcirile în proza aparțin acelorași G. Murnu și St. Bezdechi, dar sunt realizate și de D. Ciurezu (din Kuprin) sau de Ioan Cazacu (din Merejkovski). La rubrică de teatru sunt găzduite
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
consacrat ultimei perioade de viață, aici aflându-se și istoricul receptării operei lui Baudelaire în România, atât în ceea ce privește traducerile, cât și opiniile critice, de la cele care s-au ilustrat prin lipsă de înțelegere la cele care au impus în România lirica baudelairiană. Intrigat că W. T. Bandy, într-un inventar publicat în 1962 privind studiile și cercetările despre Baudelaire apărute în lumea întreagă, nu a inclus și ecourile românești, R. consideră că este utilă o bibliografie a versiunilor în limba română
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
Hristos Mavris ș.a. Jertfind câteodată aspecte de fond în favoarea formei perfectibile, R. urmărește îndeosebi tematica legată de paradigmele mitologice eline, de istoria țării, de natură ei generoasă și, nu în ultimul rând, de erosul care se manifestă cu plenitudine în lirica neogreaca. Altădată, în eseuri sau în comentarii aplicate, găsește puncte de asemănare între cultură greacă și cea română. Astfel, între Odysseas Elytis și Nichita Stănescu identifica nuclee de relaționare, cum ar fi propensiunea către apolinic, măi propriu spus, catre soare
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
identifica nuclee de relaționare, cum ar fi propensiunea către apolinic, măi propriu spus, catre soare, centru de energie și vitalism, reflectat la ambii, prin prisma sufletului poetic, aspirând mereu la perfecțiune. R. este și un bun traducător în neogreaca al liricii contemporane românești, selecția să oprindu-se la Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1974; Literatura neogreaca în România (1950-1980
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]