3,184 matches
-
pentru folcloriștii de mai târziu) și un număr mic de bucăți compuse de Căianu însuși, marea majoritate a pieselor notate în codice aparțin unor compozitori vestici de madrigale, motete, arii, dar și de piese instrumentale. Acestora li se alătură manuscrise liturgice, predicații, adnotații ș.a.
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
000 lei, din contribuția credincioșilor. Clopotele bisericii în număr de 3 au fost cumpărate din contribuția credincioșilor la anul 1921, deoarece cele vechi au fost ridicate în Primul Război Mondial de stăpânirea maghiară. Frecvența la slujbele dumnezeiești este mulțumitoare. Răspunsurile liturgice sunt date de corul bisericii, o rămășiță a corului bisericesc care acum 100 de ani număra aproximativ 100 de persoane, în urma cărei activități viața religioasă a credincioșilor se prezintă la un nivel mulțumitor. Pictura actuală, în frescă, a fost executată
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
(cunoscută și ca " Răsăriteană") este o comunitate de credință creștină. Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe autocefale (greacă, rusă, română, sârbă, bulgară, albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioși, ortodocșii formează în lume a doua comunitate creștină, după Biserica Catolică. Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
Biserica Ortodoxă Română a canonizat mai mulți sfinți și mucenici, ultimul dintre aceștia fiind monahul Gheorghe de la Cernica (în 2005, fiind sărbătorit pe 3 decembrie). Bisericile vechi-orientale (care își păstrează în titulatura oficială numele "ortodox", dar nu sunt în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a acesteia) s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
și 2 autonome, aflate între ele în comuniune euharistică; mai sunt, de asemenea, una a cărei autocefalie este parțial recunoscută și 5 cu autonomie parțial recunoscută. O serie de comunități ortodoxe, din cauza unor probleme canonice, se află în afara acestei comuniuni liturgice, dar împărtășesc aceeași credință dogmatică (vezi lista de mai jos). Mai jos sunt enumerate bisericile autocefale ortodoxe aflate în deplină comuniune, în ordinea onorifică dintre acestea. Unele dintre ele conțin eparhii autonome sau semi-autonome, enumerate alături de bisericile la care sunt
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
altarul de vară.<br> În 2011 s-au făcut balustrade de inox la trepte.<br> Între 1994 și 1999 s-au cumpărat unele cărți pentru altar, un set de sfinte vase, patru sfeșnice , două cădelnițe și patru rânduri de vesminte liturgice. Între 2002 și 2012, a fost cumpărat restul de cărți necesare pentru altar și strana, un set de sfinte vase, două sfeșnice, o cădelnița și șase rânduri de vesminte, din care două sunt brodate. În 2004 s-au cumpărat servicii
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
să fi viețuit în aceste locuri înainte de data respectivă. După cum ne informează pisania de pe zidul turnului-clopotniță ce străjuiește intrarea, în 1859 boierul Aga Ioniță Botez a construit clopotnița și a restaurat biserica, înzestrând-o cu mai multe cărți și obiecte liturgice. Alte lucrări de restaurare și construcție (chilii, stăreție, arhondaric) au mai avut loc în 1935, cele mai recente încheindu-se în 1987. Biserica are plan simplu, fără abside laterale, cu pridvor deschis, pronaos, naos și altar. Acoperișul este străpuns de
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
populația maghiară a județului aparține la cultul reformat (23,04% din populația totală). Majoritatea absolută a credincioșilor sunt maghiari din România. Aceștia reprezintă 94,90%, în cifre absolute 665.343 de persoane, din totalul enoriașilor Bisericii Reformate din România. Limba liturgică este maghiara, iar în orașele mari din Vechiul Regat, de exemplu la București, se folosește și limba română. este constituită din comunități parohiale (în ). Parohia este comunitatea organizată a membrilor bisericii de pe un teritoriu delimitat, în scopul asigurării serviciilor divine
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
eparhial în Catedrala Schimbarea la Față din Cluj, în prezența arhiepiscopului Bartolomeu Anania. În anul 2005 a primit titlul de "doctor în teologie" la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma după susținerea tezei "Focul Spiritului Sfânt". Din 2006 este președinte al comisiei sinodale liturgice din cadrul Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma.
Florentin Crihălmeanu () [Corola-website/Science/300723_a_302052]
-
anume: Bánffy János, Bathory Ștefan și Bánffy Sofia. Cea din urmă devine stăpână pe un sfert de moșie. Bathory Ștefan și Bánffy János, având motive temeinice, oferă ca și cadou moșia Marinului călugărilor de la Mănăstirea din Nușfalău, în schimbul unor obligații liturgice. Aceștia au primit odată cu moșia și dreptul de paloș, adică dreptul de a condamna la moarte pe domeniul lor. Această donație a fost confirmată la 3 mai 1530 de regele Ioan Zápolya. La data de 22 mai 1530, conventul din
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
folclorică (˝Măria neichii˝, ˝Mărie˝, ˝Alunelul oltenesc˝, Suita corală ˝Balcanica˝, ˝Pitulice mută-ți cuibul˝, ˝Revedere˝, Suita corală ˝Haiduceasca˝, ˝Tărășelul˝), dar mai ales muzică psaltică și corală religioasă (˝Cântări la cateheze˝, ˝Vecernierul uniformizat pe ambele semiografii˝, ˝Utrenierul uniformizat pe ambele semiografii˝, ˝Răspunsuri liturgice˝, ˝Cântări din triod˝, ˝Cântări din penticostar˝), de asemenea colindele lui bucurându-se de mare popularitate (˝La Vitleem˝, ˝Mărire-ntru cele înalte˝, ˝Ne lasă gazdă-n casă˝), precum și muzică vocală relucrări de melodii. exactitate soarta tristă a „celui mai mare poet dobridorean
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
2002, specialiștii i-au descoperit valoarea. Cuprinzând piese vestimentare din perioada Evului Mediu, el nu este cu nimic mai prejos decât marile colecții din Danzig, Halberstadt, Brandenburg și Stralsund. Biserica Neagră din Brașov adăpostește și un număr mare de veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux. Printre ele se află și veșmintele preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor. După Reformă ele au fost purtate în slujbele evanghelice din
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
O altă renovare s-a înregistrat în anii 1910-1912, când meșterul cubleșan Petofi Miklós a refăcut acoperișul locașului de cult. În vâltoarea evenimentelor celui de-al doilea război mondial, bisericii reformate i-a fost distrusă arhiva, mica bibliotecă și mobilierul liturgic. Credincioșii au reușit să recupereze mai târziu o parte a obiectelor dispărute cu acel prilej, dar documentele incendiate în spatele bisericii nu au mai putut fi reconstituite. O altă refacere a bisericii reformate s-a realizat în 1962 și 1966. În
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
zugrăvire și schimbarea acoperișului din șindrilă cu un acoperiș realizat din tablă zincată. În perioada 1964-1973, în timpul păstoririi părintelui Daniel Todea, s-au confecționat icoane pentru iconostas, s-a introdus iluminatul electric, au fost primite prin donație de la credincioși vase liturgice, veșminte și cărți de cult. După refacere, biserica a fost sfințită la 22 mai 1966 de episcopul Teofil Herineanu. Începând cu 14 septembrie 1978, s-a organizat anual hramul bisericii, la care au participat un sobor de preoți și credincioși
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
, în riturile creștine, veșmânt liturgic purtat în principiu de către creștini în timpul slujbei în care primesc tainele de inițiere creștină, iar în mod uzual de toți clericii, îndeosebi la liturghie. Cuvântul românesc vine de la denumirea grecească στιχάριο ("stixhárion"), de la στείχω ("stéixho" = “a pune în rând”). În
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
primesc tainele de inițiere creștină, iar în mod uzual de toți clericii, îndeosebi la liturghie. Cuvântul românesc vine de la denumirea grecească στιχάριο ("stixhárion"), de la στείχω ("stéixho" = “a pune în rând”). În limba latină se cheamă «alba», datorită nuanței acestui veșmânt liturgic. În limba română, în limbajul uzual, cuvântul “stihar” se folosește, prin extensiune, de asemenea pentru a vorbi de dalmatică. Din cele mai vechi timpuri ale creștinismului, catehumenii veneau pentru botez îmbrăcați în hainele obișnuite, iar după botez erau îmbrăcați cu
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
siturile oficiale ale "BORR" și ale Patriarhiei Moscovei că discuțiile pentru reapropiere a dus la reluarea completă a relațiilor dintre cele două Biserici, Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei urmând să i se acorde statutul de autonomie. "BORR" este în comuniune liturgică cu toate bisericile ortodoxe, în virtutea faptului că, din mai 2007, este în comuniune cu Biserica Ortodoxă Rusă.
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
cele două, pledând totuși pentru prima, dar considerând că a doua nu știrbește credința. Anselm primește o scrisoare, în care un episcop de pe continent se plânge că ar fi văzut preoți ce săvârșeau euharistia cu pâine dospită și fără acoperăminte liturgice. În Anglia, pe vremea aceea, se folosea încă pâine dospită, de aceea, într-o anumită măsură, Anselm se justifică. El răspunde cu diferite argumente scripturare, unele în favoarea pâinii dospite, altele în favoarea pâinii azime. Conclude că amîndouă sunt valide, și că
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
Anselm se justifică. El răspunde cu diferite argumente scripturare, unele în favoarea pâinii dospite, altele în favoarea pâinii azime. Conclude că amîndouă sunt valide, și că nu trebuie să se facă dezbinare pentru un lucru atare. De asemenea Anselm spune că gesturile liturgice țin de folclorul local, iar acoperămintele se folosesc împotriva muștelor, și nu cu un scop magic. Sfântul e sărbătorit pe 21 aprilie.
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
delegația Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra (1992). Deține numeroase funcții pe plan bisericesc și ecumenic: Reprezentant al Comisiei Sinodale Naționale pentru Educația Religioasă (București); Președinte al Comisiei Teologice și Liturgice a Sf. Sinod al BOR (fostă comisie pentru învățământ); Membru fondator și membru de onoare al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (București); Membru al Comitetului Executiv și Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998); Membru al Prezidiului și Comitetului
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
118:62, "La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale," dar și de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25:1-13). Numele de este uneori tradus prin Nocturnele, termen împrumutat din tradiția liturgică apuseană; trebuie precizat, totuși, că în apus, "Nocturna" se referă la o parte din slujba complet diferită a Utreniei Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118, o parte
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
secolului al XVI-lea diaconul Coresi face primele încercări de standardizare a ortografiei. Prin cărțile pe care le-a tradus și tipărit în românește ("Întrebarea creștinească" în 1560, "Liturghierul" în 1570 etc.) el pune bazele unei limbi române literare și liturgice unitare. Dimitrie Eustatievici din Brașov este autorul celei mai vechi lucrări dedicate gramaticii limbii române care s-a păstrat (1757), în care se enunță o serie de reguli ortografice pentru limba română scrisă cu alfabetul chirilic. Începând cu a doua
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
considerat - alături de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă. Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi. Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit și alte popoare ortodoxe, imprimând cărți pentru slavi, greci și arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este și autorul unei remarcabile opere
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
șase săptămâni aproximativ, în funcție de rit și loc. Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserică, Postului Crăciunului este de asprime mijlocie, fiind un post al bucuriei. De aceea, pe lângă abținerea de la mâncărurile „de dulce” și alte renunțări, Biserica propune un program liturgic în care un loc special îl ocupă colindele tradiționale. Una din cele mai importante sărbători din perioada Postului Crăciunului este Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.
Postul Crăciunului () [Corola-website/Science/299801_a_301130]
-
situat la aproximativ egală distanță între orașele Luxemburg și Brussel/Bruxelles, în Condroz. Mănăstirea a fost înființată în anul 1925 de Dom Lambert Beauduin (1873-1960), căruia îi venise ideea fondării unei asemenea mănăstiri în urma participării sale la curentul de reînnoire liturgică din Belgia. Ocazia s-a ivit odată cu publicarea, de către papa Pius al XI-lea, a scrisorii "Equidem Verba" (1924), scrisoare în care Suveranul Pontif atrage atenția primatului ordinului benedictin asupra problemei unității creștinilor. Astfel, în luna decembrie a anului 1925
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]