50,381 matches
-
au din pricini lesne de înțeles. Singurii fericiți sînt Ion Minulescu și Liviu Rebreanu care, în 1934, au cumpărat apartamente în același bloc, pe lîngă Palatul Cotroceni (fatalitate!), pe strada Prof. dr. Gh. Marinescu la numărul 19. Cei doi au locuit alături: Minulescu în apartamentul 12, mare, cu cinci camere, iar Rebreanu într-unul mai mic, la numărul 11. Sînt fericiți pentru că familiile au avut grijă să nu înstrăineze apartamentele; mai mult încă, Claudia Millian-Minulescu și Mioara (soție și fiică), precum și
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
avea douăzeci de ani poate că m-aș gîndi la turnarea în bronz a unui roman, așa, nu pot decît să concurez într-o competiție de la început pierdută. Ca să fii un mare romancier, trebuie să fi trecut sau să fi locuit mai multă vreme la Paris, să fii diplomat la Paris , să fii în lumea aceea și-n felul acesta să te omologhezi. Uitați-vă la biografiile tuturor acestor mari scriitori, care circulă astăzi, să vedeți că Parisul i-a lansat
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
fel de crescătorie de oameni, el își pierde această demnitate, își dizolvă identitatea într-o masă de indivizi confundabili între ei. Dar toate acestea nu mai sunt de actualitate. Se construiește cu frenezie în România, se redescoperă bucuria de a locui separat, ceea ce prezintă nu numai avantajul de a nu fi deranjat de alții, ci și avantajul (imens) de a nu deranja pe alții. Într-o noapte, aici, în casa de la țară, în care locuiesc de un an, nu reușeam deloc
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
România, se redescoperă bucuria de a locui separat, ceea ce prezintă nu numai avantajul de a nu fi deranjat de alții, ci și avantajul (imens) de a nu deranja pe alții. Într-o noapte, aici, în casa de la țară, în care locuiesc de un an, nu reușeam deloc să adorm și, pe la ora 3, mi-a trecut prin cap că mi-ar plăcea să găuresc un perete ca să înfig în el un cârlig de care să agăț un tablou primit cadou de la
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
a incoruptibilității. Alteori, însă, de fapt, de cele mai multe ori, sărăcia este o șmecherie, un mod de a-i lăsa pe alții să muncească, să producă și să administreze bunuri. Există "săraci" care își trăiesc viața ca musafiri pe Pământ: ei locuiesc în camere confortabile fără să aibă o casă a lor, merg cu mașina fără să se încarce cu grija de a fi proprietarii unei mașini, se bucură de pomii înfloriți primăvara fără să fi plantat vreodată vreun pom. Ca musafiri
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
că trăiseră într-o lume normală. Nu le-ar fi stricat să aibă un "văr Adrian". Nu mult după terminarea războiului, ai mei se mutaseră într-un apartament spațios din Cotroceni. Cum mama avea cinci surori și doi frați, toți locuind în Caracal (ea era mezina, iar eu, printre odraslele lor, vărul cel mai mic), de câte ori un unchi, o mătușă sau vreun văr primar treceau câteva zile prin București, fie trăgeau la noi, fie veneau să ne vadă. Era sfârșitul verii
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
examinarea fugitivă a cuprinsului. Întrebările sunt insinuate - cumva - de context, iar răspunsurile răsar, aproape firesc, din arhive. Fie că e vorba despre intens disputatul loc de naștere al dramaturgului sau despre la fel de controversatele adrese ploieștene la care familia adolescentului va locui, succesiv, în chirie; fie că în cauză este neclarul și provincialul eveniment avându-l în frunte pe Al. Candiano-Popescu sau cine știe ce schimb de scrisori cu Petre Missir, calapodul există și nici unul dintre pliurile sale nu rămâne neexploatat. Cu alte cuvinte
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
actualitate. Cu alte cuvinte, are o importanță secundară că Ted Kaczyinski nu a fost afiliat vreunei organizații teroriste, ci a acționat singur, cum contează prea puțin că a fost doctor în matematici și că timp de 20 de ani a locuit într-o cabană de munte lipsită de electricitate și de apă curentă. Altceva este cu adevărat straniu în cazul acestui personaj: în primul rînd, scopul pentru care a devenit un agent al terorismului, în al doilea rînd modul cum a
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
Geo Vasile Marco Salvador (n. noiembrie 1948, San Lorenzo di Arzene, Friuli) locuiește cu familia sa în casa în care a văzut lumina zilei acum 59 de ani. Ca noi toți, are câteva repere, amintiri, regrete și iubiri care l-au marcat pentru toată viața, evocate de scriitorul însuși cu modestie, tandrețe și
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
prin foc și sabie ducatul friulan. Gisulfo își convocă degrabă oștenii de frunte, dar nu dori ca nepoții lui, și nici Rotari și cu mine să-l însoțim. Ne porunci să organizăm încă o chemare la oaste a longobarzilor ce locuiau în afara zidurilor orașului și să fortificăm Cividale. Grasulfo, în ciuda protestelor sale, fu trimis cu cinci luptători de elită să-l apere pe patriarhul Fortunato la Aquileia. Două zile mai târziu cei optzeci de oșteni de sub comanda lui Gisulfo se angajară
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
premieră la Festivalul de la Granada din 2008". Corral de Comedias a găzduit în cea de-a doua săptămână spectacolul conceput de Horațiu Mălăele și Nicolae Urs, după texte de Cehov, Măscăriciul. Ziarul El Mercado scria pe 15 martie: "Românii care locuiesc în Alcalá vor avea prilejul să urmărească un spectacol în limba lor maternă, iar spaniolii vor aprecia și înțelege altfel cultura est-europeană". Alcalá de Henares este un oraș-Patrimoniu al Umanității din 1998, păstrând câteva dintre cele mai valoroase monumente istorice
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
mă trădez. Tu te cenzurai mai puțin decât o făceam eu. Îmi dăduseși de înțeles că relațiile tale cu tata scârțâiau serios. Susțineam că trebuie să divorțezi. Te văzusem plângând într-o zi, înainte de mutarea noastră la Nea Filadelfia, când locuiam încă la Kalithea. Stăteai pe pământ, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Ne plăcea să comentăm operele marilor scriitori. Biblioteca de-acasă nu era prea bine înzestrată. Aveam câteva cărți de Stefan Zweig, de Pearl Buck, Daphné de Maurier, Dickens, Dostoievski
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
ca să-mi amintesc de ele și după ce îmi trec." Și totuși, cu asemenea atuuri categorice de partea lui, volumul acesta ratează incredibil șansa de a-și impune autorul. Sclipirile sunt prea fățișe ca să poată articula o lume călduță, gata de locuit, apelul la stările difuze are atributele convenționalului și ineficientului. Mai mult, versurile sunt întotdeauna saturate de cuvinte, așa încât nimic nu rămâne pe dinafară. Din asemenea neglijabile rezerve, paradoxal, clișeul conform căruia e foarte greu să faci uitate primele două cărți
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
nu-i diminuează importanța, dimpotrivă, ea reface coerența a ceea ce pare fără sens, violența, cruzimea gratuită, ceea ce împinge spre cearta cu Dumnezezu pe marii răzvrătiți ai lui Dostoievski. În mijlocul ororii, lumea trebuie să-și recapete sensul, pentru a putea fi locuită. Și nimic nu este mai potrivit decît un sacrificiu pentru a o face din nou să existe. Ofelia trăiește pe această frontieră între "fabulos" și real, ea leagă cele două lumi și asigură memoria pierdută a ceea ce poveștile ne spun
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
Galațchi într-un studiu aducînd în atenție noile mișcări religioase din India și construirea corpului din perspectivă culturală. Corpul ca templu al lui Dumnezeu, ca instrument care servește unui țel mai înalt, ca formă de participare la un corp cosmic, locuit de divinitate, sînt tot atîtea ipostaze trecute în revistă. Corpul robust și corpul decăzut, mărcile de pe corp (din frunte, bunăoară), puse de noi toți în legătură cu India, dar despre a căror semnificație știm prea puțin, corpul maestrului și corpul discipolului sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
să plecăm din țara asta". La început, am crezut că n-aud bine. Născut și crescut la Timișoara, are, ca mai toți bănățenii, un tip de mândrie și un patriotism local indestructibile. Îi place atât de mult orașul în care locuiește, încât nu și-a pus vreodată problema c-ar putea să se mute în altă parte. Rarele călătorii la București i-au plăcut cu atât mai mult, cu cât au fost scurte și încununate de succese. Mai norocos decât alți
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
să mă obsedeze. Mă gândesc mereu la semnificațiile gestului său. Ce scurt-circuit se va fi produs în mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care s-a hotărât să se arunce în gol de la etajul 10 al blocului în care locuia? Care au fost ultimele sale gânduri? A simțit vreo urmă de regret sau disperare în secundele zborului, înainte de impactul nimicitor cu solul? Nu vom ști niciodată. Dumnezeu să-l ierte! ... Și Dumnezeu să mă ierte pentru acest început sumbru de
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
nesimțitul (ne trezim cu el peste noapte), cu tot calabalâcul lui imund (saci și sacoșe de hârtii scrise și mototolite: mototolite prin scriere) într-o convenție deja fanată, căreia îi acordă privilegiul ultim de a o squatta, de a o locui." Dincolo de aerul puțin vetust al majusculelor, intuiția lui Bogdan Ghiu funcționează. Se mai pot inventa și inventaria oare textualisme la finalul unui fragment de acest fel? În toiul discuțiilor despre tehnicile multimedia, el insistă în reconsiderarea ideii - încă neepuizate - bazate
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
n.m.ț, aflu că a murit Lucian Raicu, scriitor, eseist român al cărui un formidabil eseu despre Gogol îl citisem demult. Am scris patru rânduri despre carte, cu prilejul morții lui Ionesco, sunt cel puțin zece ani de atunci. Raicu locuia la Paris cu soția lui, într-o izolare deplină. Unul dintre prietenii lui îmi spune, la telefon, că aceste rânduri sunt singurele scrise despre cartea aceasta și despre Raicu însuși. Pentru mai mult de treizeci de ani de viață de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
și-au luat largul precum corăbiile în afară de sora cea frumoasă Silvia Aberfeld considerată de a fi o a doua Iulia Hasdeu care a absolvit Magna Cum Laude trei facultăți urmate în paralel și a plecat la douăzeci și unu de ani să locuiască la cimitir căsătorită cu tuberculoza iar bunica îmbrăcând de atunci numai lacrimi și rochii negre. A fost odată ca niciodată o casă cu pod care își dezvăluia toate comorile ascunse nepoților, casă cu o masă la care râdea familia de
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare casă domnind ca o Regină peste grădinița sa mustind de copii și de liliac înflorit și era de parcă vedeam cum casa bunicii își deschide din nou porțile să locuiască în mine ca să o pot arăta copiilor mei... Unde mai ești tu, dragule Logofăt Nestor colț cu strada Cazărmii? După această întrebare adresată de mine orașului în durerile refacerii Bunica zâmbește de la balconul casei și îmi aruncă o floare de
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
mă ocrotea. Dar Joao de Castro, cu lancea care-i servea ca să împungă caracatițele printre stânci, i-a tăiat monstruosului șarpe căpățâna diabolică, cucerindu-și astfel dreptul de a mă păstra. Acest paznic de far, de-acum înainte tatăl meu, locuia cu nevasta, Joana Correia de Castro, la Cabo da Roca (n.n. Capătul Stâncii, punctul cel mai vestic al Europei), și pentru că nu aveau copii îi interesa să rămână cu pruncul abandonat, aproape normal odată ieșit din găoace. Și m-a
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
primul lucru pe care îl văd este biblioteca tatei. Înainte chiar de a învăța să citesc eram înfiorat de respect pentru cotoarele roșu-cărămiziu și albastru turcoaz ale vechii colecții "Biblioteca pentru toți" aliniate în rafturile din unica încăpere în care locuiam ca pentru niște obiecte de o importanță neclară, dar fără îndoială foarte mare. Totuși, nu literatura romantică, nu romanele cu medici eroi sau sfinți sau martiri ai luptei cu boala m-au îndemnat spre medicină. Mai întâi a fost seducția
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
vagi promisiuni de a acorda mai multă libertate presei și de a se proceda la o oarecare îndulcire a cenzurii militare. în pofida acestui îndoielnic rezultat, regele a consimțit să înceteze greva. Din toamna lui 1945 - Theodor Pallady, un pictor fermecător; locuiește în Franța, dar războiul l-a adus în România. Are o barbă albă, foarte frumoasă și niște ochi scânteietori. A fost elevul lui Gustave Moreau, în același timp cu Morrice și Matisse (care îi e prieten). Venea des la Institut
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
des la Institut. Când îl întâlneam pe stradă, schița de departe gestul unui mușchetar spadasin ce voia să-și spintece dușmani imaginari. își scotea frecvent ceasul de buzunar și îi deschidea capacul ca să ne arate o scenă erotică în email. Locuia în cartier cu noi, așa că ne întâlneam des. Visul lui era: o mare expoziție a pânzelor sale pe o scenă de teatru; în ziua inaugurării s-ar fi ridicat cortina, el ar fi apărut printre tablouri și și-ar fi
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]