2,977 matches
-
fie implicate aici direct; în fapt, el nu mai operează, dar își menține anumite sensuri în orice obiect constituit judicativ. Tocmai datorită unei astfel de situații, dictatura judicativului reprezintă, în privința actului constitutiv și a obiectului constituit, doar logos-ul formal; logos, totuși. Am desprins, prin reducția temporală operată asupra celor două aspecte ale dictaturii judicativului, caracteristicile obiectuale ale acestora. Aspectul formal se definește prin faptul de a fi posibil și prin statutul de variabilă, iar aspectul alethic prin faptul de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi condiționat și prin statutul de constantă. Dar fiecare dintre aceste două aspecte semnifică și dincolo de caracteristicile prin care ele se definesc. În felul acesta, în jocul reducției poate fi menținut, într-un regim provizoriu și doar obiectual, însuși logos-ul. Altminteri, chiar și judecata și-ar pierde orizontul propriu de tematizare, iar aspectele sale nu ar mai constitui decât fapte marginale în lumea rostirii. Desigur, ar fi depotențate înseși actele judicative, nemaifiind posibilă cunoașterea. Cel de-al doilea aspect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iar aspectele sale nu ar mai constitui decât fapte marginale în lumea rostirii. Desigur, ar fi depotențate înseși actele judicative, nemaifiind posibilă cunoașterea. Cel de-al doilea aspect judicativ, cel alethic, introduce sensul de transcendent; adevărul judecății presupune întotdeauna preexistența logos-ului formal și, desigur, a logos-ului ca atare; deocamdată acest lucru ne-a fost clar pe temeiul prezenței secunde a aspectului alethic în judecată, prezență condiționată, judicativ, de aspectul formal, și aceasta atât pentru logos-ul formal, cât și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitui decât fapte marginale în lumea rostirii. Desigur, ar fi depotențate înseși actele judicative, nemaifiind posibilă cunoașterea. Cel de-al doilea aspect judicativ, cel alethic, introduce sensul de transcendent; adevărul judecății presupune întotdeauna preexistența logos-ului formal și, desigur, a logos-ului ca atare; deocamdată acest lucru ne-a fost clar pe temeiul prezenței secunde a aspectului alethic în judecată, prezență condiționată, judicativ, de aspectul formal, și aceasta atât pentru logos-ul formal, cât și pentru cel ca atare. Logos-ul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății presupune întotdeauna preexistența logos-ului formal și, desigur, a logos-ului ca atare; deocamdată acest lucru ne-a fost clar pe temeiul prezenței secunde a aspectului alethic în judecată, prezență condiționată, judicativ, de aspectul formal, și aceasta atât pentru logos-ul formal, cât și pentru cel ca atare. Logos-ul, în ambele sale ipostaze, se află dincolo de orice întruchipare (constituire) alethică a judicativului (dincolo de orice judecată, chiar dacă aceasta are un aspect formal descins direct din logos-ul însuși). Judecata îl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a logos-ului ca atare; deocamdată acest lucru ne-a fost clar pe temeiul prezenței secunde a aspectului alethic în judecată, prezență condiționată, judicativ, de aspectul formal, și aceasta atât pentru logos-ul formal, cât și pentru cel ca atare. Logos-ul, în ambele sale ipostaze, se află dincolo de orice întruchipare (constituire) alethică a judicativului (dincolo de orice judecată, chiar dacă aceasta are un aspect formal descins direct din logos-ul însuși). Judecata îl caută, am putea spune, în sensul de a-l
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și aceasta atât pentru logos-ul formal, cât și pentru cel ca atare. Logos-ul, în ambele sale ipostaze, se află dincolo de orice întruchipare (constituire) alethică a judicativului (dincolo de orice judecată, chiar dacă aceasta are un aspect formal descins direct din logos-ul însuși). Judecata îl caută, am putea spune, în sensul de a-l recupera nu doar obiectual, ci propriu-zis operațional, pentru că, de fapt, l-a avut de la bun început, fără să-l fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl. În contextul de față, distingând cu atenție între operațional și obiectual, putem spune că transcendentul imanent al judicativului este logos-ul însuși, în măsura în care, operațional, el "lucrează" indirect, fiind dincolo de logos-ul formal constituit ca judicativ, aflându-se însă, cu unele sensuri ale sale, în orice obiect constituit judicativ, adică în cele două aspecte ale judecății, așa cum am arătat mai sus
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl. În contextul de față, distingând cu atenție între operațional și obiectual, putem spune că transcendentul imanent al judicativului este logos-ul însuși, în măsura în care, operațional, el "lucrează" indirect, fiind dincolo de logos-ul formal constituit ca judicativ, aflându-se însă, cu unele sensuri ale sale, în orice obiect constituit judicativ, adică în cele două aspecte ale judecății, așa cum am arătat mai sus. Primul aspect adus în discuție, devenit secund în ordinea accentului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a judecății. Aporia ar putea fi socotită, din perspectiva acestui fapt, o cale către non-judicativ (totuși, din orizontul dictaturii judicativului). 4.4. Timporizarea subiectului și predicatului, în sensul stabilirii și întăririi poziției lor în judecată, în judicativ și în orizontul logos-ului (formal) Dintre toate legăturile constitutive posibile ale timpului cu cele patru elemente ale celor două aspecte ale judecății, cel cu subiectul logic (element al aspectului formal) și cel cu timpul însuși (element al aspectului alethic) sunt mai problematice. Aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiectul logic, trebuie refăcut și întărit sensul de poziție (atitudine) al aspectului formal al judecății, iar pentru aceasta trebuie avut în vedere și predicatul logic, pentru că și acesta desemnează o poziție în judecată și o "atitudine" specifică. De altminteri, enunțarea (logos apophantikos ) se împlinește prin ambele poziții, S și P, iar sensul de poziție și atitudine trebuie condus până la limitele logos-ului formal. Nu poate fi reconstruită legătura constitutivă a timpului cu subiectul logic fără a deschide problema raportului timpului cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în vedere și predicatul logic, pentru că și acesta desemnează o poziție în judecată și o "atitudine" specifică. De altminteri, enunțarea (logos apophantikos ) se împlinește prin ambele poziții, S și P, iar sensul de poziție și atitudine trebuie condus până la limitele logos-ului formal. Nu poate fi reconstruită legătura constitutivă a timpului cu subiectul logic fără a deschide problema raportului timpului cu subiectul ca ființare: acesta, ca obiect constituit judicativ, este esențialmente "temporal". În fond, subiectul logic reprezintă el însuși o ființare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care este judicativul? Are și acesta propria sa durată (dimensiune temporală)? În fond, judicativul este el însuși mai degrabă "act", așa încât trebuie să aibă și propriul său timp, ca un corelat obiectual. Problema aceasta a fost, cumva, rezolvată mai sus: logos-ul este ființarea (formală) a judicativului, obiectualitatea sa, ceea ce înseamnă că logos-ul (formal) este timpul ca atare (fiind și el o ființare); logos-ul (formal) este, de asemenea, timpul pentru toate elementele judicativului. De aici, din această "reducție", pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fond, judicativul este el însuși mai degrabă "act", așa încât trebuie să aibă și propriul său timp, ca un corelat obiectual. Problema aceasta a fost, cumva, rezolvată mai sus: logos-ul este ființarea (formală) a judicativului, obiectualitatea sa, ceea ce înseamnă că logos-ul (formal) este timpul ca atare (fiind și el o ființare); logos-ul (formal) este, de asemenea, timpul pentru toate elementele judicativului. De aici, din această "reducție", pe care cred că o poate opera orice conștiință care gândește asupra destinului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și propriul său timp, ca un corelat obiectual. Problema aceasta a fost, cumva, rezolvată mai sus: logos-ul este ființarea (formală) a judicativului, obiectualitatea sa, ceea ce înseamnă că logos-ul (formal) este timpul ca atare (fiind și el o ființare); logos-ul (formal) este, de asemenea, timpul pentru toate elementele judicativului. De aici, din această "reducție", pe care cred că o poate opera orice conștiință care gândește asupra destinului judecății în filosofia europeană, cu o mai bună sau mai slabă "conștiință
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar el fiind tot una cu ființarea, însă, dacă se poate spune așa, fiind în cea mai mare măsură tot una cu ființarea conștientă este judecata în unitatea sa operațional-obiectuală, este judicativul, ca "timp" al (ființare a) judecății, și este logos-ul însuși ca "timp" al (ființare a) judicativului; ceea ce înseamnă, pe de o parte, că ființările sunt diferite și că ele se pot ordona orizontic, după puterea timpului de a o în-ființa pe fiecare dintre ele și după puterea fiecăreia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a o în-ființa pe fiecare dintre ele și după puterea fiecăreia de a prelua, prin în-ființare, ceea ce i se dăruiește: ființă. Din reconstrucția acestei încrengături de ființări (fiecare tot una cu timpul ei) ne dăm seama că judicativul ține de logos-ul însuși, nefiind un fenomen marginal sau o "întâmplare" în viața lumii omului. De altfel, chiar dacă ar fi astfel, tot n-am ieși din "logica" aceasta a timpului tot una cu ființarea (cu ființarea cutare), mai bine spus, cu ființarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen marginal sau o "întâmplare" în viața lumii omului. De altfel, chiar dacă ar fi astfel, tot n-am ieși din "logica" aceasta a timpului tot una cu ființarea (cu ființarea cutare), mai bine spus, cu ființarea conștientă și, totodată, cu logos-ul, cu ființa. Desigur, aceste identități trebuie lămurite în mișcarea reducției judicative. Însă judecata are printre elementele sale formale și predicatul logic. Acesta, până la un punct, are același regim "temporal" ca și subiectul logic. Ceea ce au diferit a fost deja
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre propriul său timp și, în urmare, despre propria sa "poziție" logică. Predicatul, ca ființare (judicativă), este propriul său timp. Totuși, este vorba despre un timp condiționat de un alt timp, cel al subiectului logic, al judecății, al judicativului, al logos-ului. Până la urmă, atât subiectul cât și predicatul îndeplinesc funcțiuni logice în judecată; ceea ce înseamnă că, din această perspectivă judicativ-funcțională, predicatul, pentru care funcțiunea este preeminentă față de ființare, reprezintă o poziție originară în raport cu poziția subiectului, pentru care ființarea este preeminentă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseamnă că trebuie deschisă problema scoaterii la iveală a perspectivei din care judecata este adevărul însuși, adică un orizont de constituire diferit de cele deschise până aici. Oricum, admițând o asemenea identitate "perspectivistă" (valabilă într-un anumit orizont convențional al logos-ului formal), judecata are nevoie de un element al său care să "atingă" adevărul (întru posibila sa identitate cu el). Acest element îl constituie verbul, "este"; dar am putea spune că tocmai "este", dacă atinge adevărul, atunci reprezintă însuși adevărul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Numai că sustrasă tuturor acestor acte constitutive, ființa ființa însăși trebuie să fie ca atare, "în același timp", act constitutiv și obiect constituit, corelativ, ceea ce o readuce la o situare în care am mai văzut-o odată: la identitatea cu logos-ul întreg; dar, de fapt, această mișcare de constituire a ființei înseși nu încetează niciodată, fiindcă avem de-a face, în fapt, cu o pendulare neîntreruptă între constituirea ființei ca logos formal, ca ființare pur și simplu sau ca ființă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care am mai văzut-o odată: la identitatea cu logos-ul întreg; dar, de fapt, această mișcare de constituire a ființei înseși nu încetează niciodată, fiindcă avem de-a face, în fapt, cu o pendulare neîntreruptă între constituirea ființei ca logos formal, ca ființare pur și simplu sau ca ființă a ființării, cum spunea Heidegger, și constiuirea sa ca logos pur și simplu. Desigur, aici este vorba despre acte de constituire care depășesc orizontul strict al dictaturii judicativului; ceea ce înseamnă că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a ființei înseși nu încetează niciodată, fiindcă avem de-a face, în fapt, cu o pendulare neîntreruptă între constituirea ființei ca logos formal, ca ființare pur și simplu sau ca ființă a ființării, cum spunea Heidegger, și constiuirea sa ca logos pur și simplu. Desigur, aici este vorba despre acte de constituire care depășesc orizontul strict al dictaturii judicativului; ceea ce înseamnă că judecata, ca act universal de constituire, își arată limitele. Se-nțelege, timpul însuși își pierde forța de a în-ființa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și judicativului, ci de la timp identificat cu ființarea reflexivă (temporal) și deschisă (către Celălalt) la unitatea ontologică, unitatea om-lume, care tocmai ne-a apărut și, date fiind sensurile judicative scoase la iveală de reducție până acum, se arată ca fiind logos-ul întreg (nu doar cel formal, propriu dictaturii judicativului). Pericolul de a miza pe un sens abstract al unității ontologice nu poate fi eliminat, acum; intenția abstract-generalizantă pe care o punem, de obicei, pe seama conceptelor filosofice nu poate fi nici
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens de transcendență, în cazul acesta, unul dependent în mod absolut de judicativul constitutiv; totuși, pentru a nu rămâne cu gustul amar al nevederii clare a unor "locuri" ce se anunță, reiau un enunț al lui Maurice Merleau-Ponty: Dar singurul Logos care preexistă este lumea însăși...209 Mai devreme am afirmat că timpul ia parte la jocul în-ființării, că jocul acesta presupune, alături de timp (care are sensul de întru ființare), ființa; că, așadar, aceasta nu rămâne singurul termen răspunzător pentru în-ființare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]