3,725 matches
-
fi explicat numai atunci cînd se analizează acest tip special de mediere. Rîdem pentru că ne putem identifica cu șoriceii. Văzînd ceea ce văd și ei, realizăm că o pisică în stare de meditație este o contradicție; pisicile vînează și numai înțelepții meditează. Derulînd înapoi firul evenimentelor, ajungem la următorul prin identificare perceptivă. Pisica a dat naștere evenimentului de care este responsabilă pentru că l-a văzut pe Arjuna făcînd ceva. Acest lanț al percepțiilor are și o dimensiune temporală. Înțeleptul nu vede nimic
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de fierăstrău, pieptănînd norii albi, ale căror umbre întunecate se întind la întîmplare pe pante, ca și cînd bucăți ciudate de material cenușiu ar fi fost aruncate peste ele la întîmplare. În apropiere, într-o nișă a templului, Buda stă meditînd într-o fereastră arcuită de umbră. Umerii săi, îmbrăcați într-o jachetă albă produsă de găinațul păsărilor. Mîinile sale, împreunate într-o postură de repaus perfect, luminate de soare. Jan Wolkers, The Kiss d) Apoi, trebuie întîi să descriem paradisul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unei școli în care peste trei sute din cei mai buni copii ți-au fost încredințați? Mă simțeam rău în fața acelui bărbat, care deși infirm, avea un chip cu trăsături energice și hotărâte, înnobilate de o gândire matură și îndrăzneață, care medita în singurătatea gândurilor sale cum să facă să rămână curat și drept față de un elev care, în mod vag, îi sugera că îi place învățătura și că era amenințat să fie îndepărtat de ea pentru totdeauna. - Domnul Lascăr mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că un om, un animal, un mediu social, un lucru au în conștiința artistului o importanță egală. Să scrii despre bufnițe!... Ce se putea scrie? Că sunt prevestitoare de rele? O idee comună. Baudelaire descoperea că ele iubesc nemișcarea și meditează, și că numai omul poartă pentru totdeauna osânda de a fi vrut să schimbe locul. Dar despre pisici? Ce să scrii despre o pisică? Edgar Poe, ale cărei povestiri fantastice le citisem, arăta că o pisică putea împinge la crimă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
septembrie mă Îmbia la o astfel de călătorie spre plaiurile mele natale iar vocile alor mei mă chemau ca un cor de Îngeri, dintr-un timp Îndepărtat, să poposesc la mormintele lor, să le aprind câte o lumânare și să meditez. De obicei iau cu mine și o sticlă cu apă sfințită și stropesc florile de pe cele două morminte iar cât timp ard lumânările Îmi trec prin minte imaginile bunilor mei; tatăl și bunica paternă, restul bunicilor fiind Înmormântați În altă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
FAPTULUI CĂ SE SERVEA DE TRUPUL ALTEI PERSOANE, PERSONALITATEA TRANSFERATĂ SE CONSERVA ÎN ÎNTREGIME, CU PROPRIILE AMINTIRI, SENTIMENTE ȘI OBIECTIVE. PENTRU A PUTEA EXPLICA POSIBILITATEA ACESTUI TRANSFER EXTRAORDINAR, TRASK ELABORASE O NOUĂ TEORIE ASUPRA VIEȚII. MARIN TOCMAI SE PREGĂTEA SĂ MEDITEZE ASUPRA TEORIEI CARE ÎNCEPEA SĂ SE CONTUREZE VAG, CÂND DEODATĂ ÎNȚELESE CE I SE ÎNTÂMPLASE. AȘA CUM STĂTEA ÎNTINS, ȘTIU BRUSC ADEVĂRUL. NU ERA NUMAI UN GÂND PE JUMĂTATE FORMAT SAU O BĂNUIALĂ, CI REVELAȚIA BRUSCĂ ASUPRA IMPORTANȚEI DESCOPERIRII LUI TRASK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DESCOPERISERĂ CĂ PUTEAU PRODUCE SCHIMBĂRI ÎN PERCEPȚIE PRIN DIFERITE MANEVRE. DINAMICA INTERNĂ A LUI MARIN FUSESE DOMINATĂ CÂTEVA ORE DE CORPUL LUI TRASK. DAR ACUM, ÎN CIUDA STĂRII DE DEPRESIUNE ÎN CARE SE GĂSEA, PROBABIL CĂ ÎȘI SCHIMBASE DEJA " TONALITATEA" TRUPULUI. Medita mult timp asupra acestui lucru și se simți din nou tulburat. Nu din cauza problemei cu ochelarii, ci de altceva. Adormi. Se trezi. Și își dădu seama: "Dumnezeule mare, omul acela era... David Marin!" 6 SUNĂ TELEFONUL. UNA CÂTE UNA PRESUPUNERILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
NOAPTEA GÂNDINDU-SE LA TOATE PROBLEMELE CARE ÎL AȘTEPTAU, ÎNTÂI ERA CORPUL... LUI DIN LABORATORUL SECRET. APOI PLECAREA ÎN ASIA DE LA ORA PAISPREZECE. INCAPACITATEA DE A GĂSI TIMP SĂ SE ACHITE DE OBLIGAȚIILE CARE ÎI REVENEAU ÎN CALITATE DE CONDUCĂTOR DE GRUP. (MEDITASE MULT TIMP LA CEL MAI BUN MIJLOC DE A SE SUSTRAGE.) ȘI APOI ERA CREIERUL, ÎN LEGĂTURĂ CU CARE TREBUIA SĂ SE INFORMEZE. UN LUCRU CARE REPREZENTA OBIECTUL UNEI PREOCUPĂRI ATÂT DE INTENSE DIN PARTEA MARELUI JUDECĂTOR PUTEA SĂ SE DOVEDEASCĂ UTIL. DELINDY
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ERA O ECUAȚIE ÎNFRICOȘĂTOARE, LA CARE NU PUTEA ADĂUGA SAU SCĂDEA NICI UN TERMEN. REFUZUL DE A PETRECE DORMIND ACEASTĂ A DOUA NOAPTE ERA UN REFLEX, NU UN CALCUL. DEZBRĂCAT, SE STRECURĂ ÎN PAT, STINSE LUMINA, APOI RĂMASE CULCAT ÎN ÎNTUNERIC, MEDITÂND. ÎȘI AMINTI DE ÎNTÂLNIREA LUI \ ACUM PIERDUTĂ \ CU RALPH SCUDDER, CONDUCĂTORUL PRIPPILOR. NU AVEA NICI UN PLAN PENTRU A-L FOLOSI PE SCUDDER, DAR RATAREA ÎNTREVEDERII PĂREA CA O OCAZIE PIERDUTĂ. Marin întinse mâna și reglă soneria ceasului cu cadran luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Erau nenumărați spionii dușmani pe care o simplă modificare a fizionomiei era de ajuns să îi transforme în agenți ai Marelui Judecător și să îi determine să se comporte ca atare. Marin își lăsă gândurile să hoinărească libere câteva clipe. Meditase de multe ori la soarta acestor spioni, întorși în țara lor, dar cu o înfățișare străină, neîndrăznind să își dezvăluie adevărata identitate, cărora durerea provocată de circuitele aplicate pe mușchii lor le amintea în permanență ce se aștepta de la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Wade Trask și nu se îndoia că se vor lua măsuri împotriva lui Trask. Locul unde avusese loc explozia era prea semnificativ ca să nu se creadă că savantul avea o legătură cu ea. DAR, ÎN CIUDA SITUAȚIEI PERSONALE PRECARE, SE SURPRINSE MEDITÂND LA ASPECTELE PUR MILITARE ALE EXPLOZIEI. TELEECRANUL IMENS DIN FAȚA LUI ÎI OFEREA O PRIVELIȘTE DE COȘMAR. ÎȘI DĂDU SEAMA CU INTERES CĂ PENTRU EXPERȚI SOSISE ZIUA DE GLORIE, GÂND CARE ÎI TREZI O OARECARE EXALTARE. ÎN SFÂRȘIT, LUMEA ÎȘI VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
doarmă. Nu mă vei uita niciodată, nu-i așa? întrebă ea. \ NICIODATĂ, RĂSPUNSE MARIN. POȚI UCIDE, SPUSE EA SUSPINÂND. SUNT ÎMPĂCATĂ CU MINE ÎNSĂMI. FAPTUL E CONSUMAT. "Două ființe sortite morții, agățându-se cu disperare de un firicel de viață", medita el uimit. Fiindcă, dacă nu reușea să își rezolve problema, era într-adevăr condamnat să moară, în timp ce ea doar credea că este. Clipele de pasiune îl făcuseră să uite că era timpul să îi dăruiască viața. Își dădu seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PROTECTOR, ÎI VA ACORDA ORICE SPRIJIN DOREA, BINEÎNȚELES, ÎN URMA UNOR TRATATIVE. DUPĂ CÂTEVA SĂPTĂMÂNI, SPUSE MEDELLIN. Marin salută, agăță receptorul și luă avionul înapoi spre Tabăra A. Pe drum, escorta lui lichidă un avion jorgian, care se prăbuși în flăcări. Meditând sumbru asupra motivului care îl împinsese pe pilot să facă un asemenea gest disperat și amintindu-și de atitudinea dramatică a reginei Kijshnashenia în fața morții pe care o credea iminentă, se întrebă care va fi propria sa reacție atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de glumit cu ei. Jonas ar mai fi dorit uneori să se lase în voia capriciului, acest prieten umil al artistului. Dar frunțile încruntate ale discipolilor, în fața acelora dintre tablourile lui care se îndepărtau de ideea lor, îl sileau să mediteze ceva mai mult asupra artei sale, lucru din care nu avea decât de câștigat. În sfârșit, discipolii îl ajutau pe Jonas și în alt chip, silindu-l să-și spună părerea în legătură cu propriile lor producții. Nu trecea zi în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Mai mult, în timp ce tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o asemuia cu tot ceea ce trăise el până atunci, i se părea liniștea deșertului sau a mormântului, își asculta propria inimă. Toate acele zgomote nu mai aveau parcă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se pregătea să urce din nou, să răsară, în sfârșit, strălucitoare, peste acele zile goale și tulburi. "Strălucește, strălucește, spunea el. Nu mă lipsi de lumina ta." Nu se îndoia că steaua va străluci din nou. Dar trebuia să mai mediteze o vreme, acum că avea, în sfârșit, norocul să fie singur fără să se despartă de ai săi. Trebuia să descopere un lucru pe care nu-l înțelesese încă limpede, deși îl știuse întotdeauna și deși pictase întotdeauna ca și cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lor. Astfel, șederea sa printre generoșii locuitori ai frumosului oraș Iguape, pe care se bucură atât de mult să-i cunoască, va putea începe într-o atmosferă de bună înțelegere și de prietenie. Judecătorul, atent și surâzător, încuviință din cap. Medită o clipă la formula folosită de interlocutorul său, ca unul ce se pricepea la asemenea lucruri, apoi se adresă asistenței, îndemnând-o să aplaude tradițiile pline de mărinimie ale marii națiuni franceze, după care, întors din nou cu fața către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fost pentru că, prin ele, îmi exprim gândurile, stările, care pot fi metamorfoze, introspecții, retrospecții, așteptări, rătăciri, vise, tablouri pentru toate anotimpurile, zâmbete de așteptare, atitudini etc, și, doresc, ca prin mesajele pe care le decriptați din aceste poeme, să puteți medita alături de mine... Întotdeauna mi-a plăcut să scriu simplu și profund, fără înflorituri, tocmai, ca mesajele să ajungă la sufletul cititorului dar nu am evitat metafora (chiar și numai una) care să susțină imaginile din versuri, așa cum îi stă bine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
prin iarba foșnitoare, dar mai ales îi regăseam în prunii încărcați de rod, din care nimeni nu voia să mănậnce. Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă făcea să meditez profund. Biserica era locul tainic de refugiu al sufletului meu, obligat prea devreme să filozofeze. Curậnd, după plecarea iernii năprasnice, avea să-l petrec dincolo de tărậmul lumii acesteia pe tatăl meu, răpus de o boală îndelungată. Se despărțise cu greu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a plecat cu ele-n poșeta vuton de-acasă?! Uite-așa se Întâmplă, bagă franțujii lu’ sarcozi maro la taior alb și la cască de protecție roșie... Gore și Gicu se uită unul la altul... Primul se scarpină În cap, meditează câteva secunde, mai trage cu ochiul la cizme și apoi nu se abține: Păi și tu tot maro le-ai luat? Pe Georgeta de ce n-ai Întrebat-o În ce taior se-mbracă atunci când o să spele covorul?! Degeaba te uiți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu este frumos să vorbești așa despre nevastă-ta, merita ceva mai bun, totuși. Dar ea s-a sacrificat, te-a luat pe tine, cu tine a rămas, În pofida faptului că ești un bărbat incomod. Gicu tace. Se preface că meditează la nemurirea sufletului, Însă abia așteaptă replica. Ia o gură de bere din propria halbă, apoi Îi umple lui Sandu paharul. Acesta se află deja la a doua sticlă de Tămâioasă, de cum a ajuns În cârciumă a zis că Îi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
viața-mi cugetărei, - un Pitagoras modern! ". El reintră în chilie, iar puicuța stă pe gânduri, Și mereu prin minte-i îmblă demnitatea de cucoș - "Ce-i lipsește lui Chirilă, ce au verii lui fieroși Și el n-are? ". - Astfel dânsa meditând îmblă pe scânduri. Dar îi bate inimioara. Ea la gard se duce iarăși Să privească iar la idol, cu-a lui pas de maiestate, Creasta roșă, pieptu-n care inima bărbată bate. Cum ar vrea ea ca să-l aibă de-al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plânge Căci o-a iubit. Știți de ce stelei i-am dat un nume, Numele unui suflet recit, Ce-acuma palid, uitat de lume, A-mbătrînit? Pentru că ochiul ce lăcrimează După-acea steauă care s-a stins Este-al meu suflet ce meditează - E-ochiul meu plâns. {EminescuOpIV 464} 9. COPILĂ ÎNGER - VIS ÎN MIRARE (cca 1869) Copilă înger - vis în mirare, Când lipești sânul de capul meu Dispare lumea de sub picioare, Mă cred în raiul lui Dumnezeu Tu-mi pari un înger
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
deliciile lenei. Cei care nu sunt în stare de nimic sunt capabili de orice. Și trântorii trăiesc tot din muncă. Dar a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează existențial în fața muncii. În relațiile cu statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fâlfâire de spirit a lui Păstorel, privesc la ieșean. El cată în gol... Îl las oarece timp să-și revină. Când ochii i s-au limpezit, îl întreb: Ce s-a întâmplat, prietene, de ai rămas așa pierdut în gânduri? Meditam la ultimele cuvinte ale lui Păstorel doar... Ori mi se pare mie, ori mai ai un of pe inimă... Oful ar fi că s-au sfârșit drumețiile noastre, care, drept să-ți spun, credeam că vor ține o veșnicie! Nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]