2,887 matches
-
Hipobulia constă în diminuarea activității voluntare. Intensitatea hipobuliei este variabilă, de la forme ușoare până la stări profunde de inhibiție, nerăspunzând la stimulii verbali și fizici. Această stare se numește stupoare și se întâlnește cu deosebire în stările depresive severe (este stupoarea melancolică), în schizofrenie (stupoare schizofrenică sau catatonică) și în confuzia mintală (stupoare confuzivă), uneori dificil de deosebit de starea precomatoasă. Hipobulia în forme ușoare și modeste apare în stările nevrotice, în unele toxicomanii, oligofrenie, demențe etc. Abulia este de fapt o hipobulie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
călătorii mai scurte sau mai lungi. Actele impulsive se întâlnesc în tulburările de personalitate, oligofrenie, alcoolismul cronic, schizofrenie. 2. Raptusurile sunt manifestări cu grad mare de potențial de periculozitate (auto și heteroagresivitate, sinucidere). Este cazul raptusului anxios și a celui melancolic. Ele apar brusc, în contextul simptomatologic al psihozelor delirant-halucinatorii, în depresia severă cu tulburări psihice, schizofrenie. 3. Sindromul catatonic cuprinde două categorii de tulburări: negativismul și pasivitate. Negativismul se referă la refuzul bolnavului de a răspunde solicitărilor din ambient. Există
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Tulburări depresive unipolare Tulburarea depresivă majoră Tulburarea distimică Tulburarea disforică premenstruală (categorie provizorie) Tulburări bipolare Tulburarea bipolară I; Tulburarea bipolară II; Tulburarea ciclotimică Subtipuri care se aplică la tulburarea depresivă majoră sau la fazele depresive de la tulburările bipolare Cu elemente melancolice Cu elemente atipice Subtipuri care se aplică la tulburarea depresivă majoră sau la fazele depresive sau hipomaniacale de la tulburările bipolare Cu elemente psihotice Cu elemente catatonice Cu debut post-partum Depresia îmbracă forme variate (conform tabelului 8.1.). DSM IV prezintă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în cazul depresiei diferite forme pe care le poate lua (vezi tabelul nr. 8.1.). Aceste subtipuri sunt valabile atât în cazul episodului depresiv major, cât și în faza depresivă a tulburării bipolare. În primul rând, în depresia cu elemente melancolice, simptomele fiziologice ale depresiei sunt proeminente, în mod particular. Diagnosticul presupune ca persoana să prezinte incapacitate de a simți plăcerea, plus cel puțin trei dintre simptomele următoare: o dispoziție depresivă distinctă, depresia să se manifeste de obicei mai puternic dimineața
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
simptomele următoare: o dispoziție depresivă distinctă, depresia să se manifeste de obicei mai puternic dimineața, trezire dimineața devreme, imobilitate/lentoare psihomotorie marcată sau agitație psihomotorie, anorexie sau pierderi în greutate semnificative, sentimente de vinovăție excesive sau nejustificate. Depresiile de tip melancolic sunt considerate a fi determinate de cauze biologice, mai degrabă decât de evenimente de ordin social sau de caracteristici de personalitate. În al doilea rând, există depresia cu elemente psihotice, în cazul căreia oamenii experimentează iluzii și halucinații, în timpul episodului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
153. 8.6. Teorii asupra depresiei 8.6.1. Teorii biologice Originile teoriilor biologice asupra depresiei le regăsim în Antichitate, Hipocrate crezând că acumularea fierei și flegmei afectează procesele care au loc la nivelul creierului "întunecând spiritul și făcându-l melancolic". De-a lungul secolelor, a existat un interes deosebit pentru a identifica sursa patologică a depresiei, astfel că propunerile din epoca modernă timpurie au accentuat un model de deficiență a depresiei, în care o cantitate neadecvată dintr-o anumită substanță
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Astfel, el consideră că adulții ori copiii obțin gratificații orale prin adicția laptelui sau consumul dulciurilor (care nu trebuie mestecate), iar aceste comportamente au fost numite mecanisme defensive menite a preîntâmpina apariția unei depresii sau ameliorarea uneia deja existente. Atunci când melancolicul experimentează devreme și retrăiește dezamăgiri în iubire, înainte de a-și rezolva complexul oedipian (exprimat în dorințe incestuoase față de părintele de sex opus), autorul remarcă formarea unei relații între libido și tendințele ostile și distructive, relație copleșitoare pentru individ, care va
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
unei schimbări în structura socială a intelectualilor. Modelul "cărturarului boem" devenise desuet și tenta mai degrabă politica și carierismul bazat pe asumarea rolurilor politice 10. Pentru tânăra generație, factorul privilegiat a constat însă în modificările la nivelul structurii spirituale. Sensibilitatea melancolică și pesimistă, ca moștenire a romantismului, în tandem cu trăirile existențialiste s-au metamorfozat pentru mulți în program politic 11. În spațiul românesc, alți factorii interni și individuali, dar și contextul extern amplificat de criza economică din anii '30, oferă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Lepenies asupra intelectualului european. Pentru Lepenies, temperamentul intelectual formează tipologiile. Pe de o parte, se disting oamenii cu conștiință pozitivă - oamenii de știință, de acțiune, sangvini, cuceritori, cărora eforturile de explicare a lumii nu le mai dau răgaz pentru stări melancolice. În sens contrar se manifestă însă intelectualul ca specia care se plânge. Melancolic prin definiție, reflecțiile obsedante ale acestuia sunt cuprinse mereu de îndoială 21. Intelectualul descurajat se pliază modelului de cărturar retras din lume (scriitorii, umaniștii), aplecat spre sine
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
parte, se disting oamenii cu conștiință pozitivă - oamenii de știință, de acțiune, sangvini, cuceritori, cărora eforturile de explicare a lumii nu le mai dau răgaz pentru stări melancolice. În sens contrar se manifestă însă intelectualul ca specia care se plânge. Melancolic prin definiție, reflecțiile obsedante ale acestuia sunt cuprinse mereu de îndoială 21. Intelectualul descurajat se pliază modelului de cărturar retras din lume (scriitorii, umaniștii), aplecat spre sine, cu o propensiune aproape bolnăvicioasă către suferință. Utopia ca alternativă de evadare nu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în societățile moderne democratice și constată că erorile istorice ale intelectualilor provin din intenții bune, materializate prost, datorită unei superiorități de gândire autoasumată, dar adesea relativă în lipsa unei expertize reale. "Intellect is not wisdom" ["Intelect nu înseamnă înțelepciune"]23. Așadar, melancolicii europeni dau greș atunci când se agață de utopii. Cu toate acestea, intelectualii lui Sowell nu corespund modelului cărturarului desprins de lume în cadru contemplativ, ci sunt indivizi conectați la viața activă prin intermediul ocupației, al profesiei, chiar dacă aceasta este sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
intelectualul tinde să devină profesionist, iar profesionistul intelectual, practicile distincte vor diferenția semnificativ cele două categorii. Cine este însă intelectualul provinciei? Continuând incursiunea în identitatea intelectualului pe axa temperamentului propusă de Wolf Lepenies, am zice că este vorba de un melancolic prin excelență, neadaptat noii ordini postbelice, cu nostalgii după perioadele de înflorire a colțului de țară căruia îi aparține. Anamneza melancoliei nu indică respingerea unui anumit sistem social sau politic, ci aversiunea față de efectele civilizației moderne. În cazul românesc, centralizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
intelectualul o tratează cu o tristețe apăsătoare. În plus, așa cum arată Lepenies, provincia în sine poate fi adesea sufocantă pentru intelectualii de geniu care nu au șansa deprovincializării: "un geniu suferind din cauza târgului de provincie - aceasta este definiția kierkegaardiană a melancolicului"37. Jurnalul lui Kierkegaard, invocat în acest punct de Lepenies, trădează drama unei minți captive într-un turn mult prea îngust, ce tânjește după vechiul centru aristocratic: Nu mai am nimic de adăguat; voi da, pur și simplu, cuvântul altcuiva
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
teme predilecte, dar poetul reușește arareori să depășească nivelul unui reportaj liric, al unei banale descrieri peisagistice sau al simplei confesiuni. Orologiul din oglinzi (1975) continuă linia marinelor și a eroticelor din volumul de debut, dar într-o tonalitate mai melancolică, conferită, oarecum, și de întoarcerea dinspre prezentul percepției către trecutul amintirii. Lirismul se interiorizează, în căutarea unui peisaj lăuntric semnificativ, dar adesea printr-o notă exagerat didactică și sentențioasă. Izbânda se simte în poemele vizionare, de notație oniric-expresionistă, cum sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
se abstractizează, iar în limbaj abundă neologismele și cuvintele din registrul științific. Uneori se continuă totuși linia reportajului liric, fiind consemnate întâmplări diverse sau amintiri, câteva în nota falsă a moralei „omului nou”, altele în nota mai autentică a onirismului melancolic, definitoriu pentru această etapă. Tentația epicizării, vizibilă de la început la M., este puternică; limbajul cade adesea în prozaic, golindu-se de emoție. Lira meditativă (1998) este o culegere net superioară, în care poetul, depășind impasul, dă la iveală versuri în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
de cîțiva ani, de cînd s-a lăsat pradă unei noi mode literare și a primit cu brațele deschise literaturile scandinave, ilustrînd îndeosebi subgenuri ca romanul polițist, "negru", sau thriller-ul de o factură specială, în care ritmul lent, sumbru, melancolic se combină cu un umor decalat, pișcător și cu o autoironie remarcabilă. Totul înscris în magia povestirii transmise din negurile timpurilor vikinge... Iată că, la finele lui 2010, această fascinație și-a găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock) al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Începînd cu Orașul borcanelor, care a fost adaptat și pentru cinematografie și a rulat cu mare succes, Arnaldur (căci așa se identifică islandezii, după prenume) a știut de fiecare dată să surprindă, să intrige, să marcheze cititorul. Obscuritatea pătrunzătoare și melancolică a romanelor sale face din scenariul de suspens un pretext pentru a porni mecanismul unei lumi cangrenate. Iată-l într-un exercițiu de sinceritate: Cînd l-am întîlnit, acum cîteva săpătmîni, confratele dvs., Arni Thorarinsson, ne-a povestit cît e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în iatac și pe sofa. Versurile în acrostih ne dezvăluie un răboj de femei: Casandra, Anica, Elena, Lucsandra, Marioara. Conachi petrarchizează prin "la petite poésie" a secolului XVIII, cultivând un întreg jansenism amoros, mergând de la faza "dulcelui stil" până la poza melancolică: Înnoptez printre prăpăstii, printre râpi, printre ponoară Că doar oi uita degrabă dorul care mă omoară... Cum poetul nostru e un Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu ișlic, antereu și iminei, ducând omagiul până la târârea în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lungă, aceasta cu oarecari satanisme romantice. Fundamentul rămâne cel clasic. Lacul Brateș e descris în maniera Salvator Rosa, pescuitul formând o mare compoziție amănunțită și fantastică. O vânătoare de bouri e prilej de a prezenta o scenă în gustul ușor melancolic al lui Tasso: buchete de flori duse de un râu și venind de la o sihăstrie-cetățuie unde stă închisă Ileana. La Suceava dăm de un colosal gotic, peste temelii de "adîncă antichitate". Mazepa în Moldova dezvoltă, nu fără simț poetic, tema
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul, căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu, poetul face păstorului melancolic teoria fericirii stării naive, iar păstorul, cu o mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ultima piesă, plină de veselă mizantropie, se potrivea firii sale, și versiunea, fără să fie admirabilă, e destul de săltăreață. Dintre poezii merită atenția doar Călătoria la Borsec, exagerare a calamităților unui traiect în maniera Les embarras de Paris, însă cu melancolice litografii pastorale gessneriene și cu contemplație romantică: M-am depărtat subt un arbur cu ramurile tufoase, La a căruia tulpină, flori revarsă a lor miroase, Și m-am lăsat pe o coastă, ca să gust în liniștire Nectarul ce-au lăsat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sistem. Ca exercițiu de sudură, scriitorul merge până acolo încît introduce, ca din nebăgare de seamă, pasagii traduse din texte străine, spre a se denunța la urmă. Ca artist, Odobescu este, în linia lui Eliade, un peisagist al imensității prăfoase melancolice, un Th. Rousseau român, câmpia munteană impunîndu-i o astfel de viziune. Descrierea Bărăganului rămâne mereu inimitabilă, cu toată sărăcia de detalii, prin aerul de măreție surprins prin câteva pete definitiv patinate. N. FILIMON Caracterele romanului popular sunt de la primele pagini
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Grandea au avut mare răspândire. Fulga sau Ideal și real, roman liric, e azi ilizibil. Interesul istoric stă în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citește, în poze melancolice, la umbra fagilor, rătăcește călare în munți, se zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata vînătorului" și când aude că Zoe se va căsători cu un altul, leșină. Pentru această erotică, scriitorul creează un decor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în așteptarea ușurării nevesti-si, Nae reduce civilizația română la zero. Mitică nu suferă rezerva, acostează familiar pe omul din stradă (aspect meridional) și-i pretinde să ia numaidecât o atitudine. Eroul caragialian e la antipodul romantismului. Solitarii, apăsați de muțenie melancolică, ai prozatorilor de mai târziu (Brătescu-Voinești, Sadoveanu), trăiesc la munte și în provincie. Mitică trăiește în București, oraș de învălmășeală unde meditația gotică nu înflorește. Mitică e bârfitor, lichea, intrigant, mai mult din limbuție, și mistificator generos și zăpăcit, acceptând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un horațianism prin pana lui Naum și a lui Ollănescu. În Italia poetul răsfoi mult pe Carducci, și ale sale Imnuri păgâne imită în titlu celebrele Odi barbare. Boul lui, cu toate protestele, e rudă cu solemnul bove carduccian, însă melancolic, în stil volneyan. Clasicismul lui Zamfirescu e acela rece al lui De Bosis, fără măcar sângele de rodie al lui D'Annunzio, împreună cu care încearcă acorduri amintind elegiile romane ale lui Goethe. Puținele poezii ce rămân, foarte grațioase, sunt dintre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]