4,293 matches
-
nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot genera tradiția înțeleasă ca material pentru o istorie" (36, p. 79) este contrazisă de intervenția continuă a lenei, eșecului în istoria comunităților. Mai reținem sugestia că, ontologic, limita caracterizează ființa (metafizică, n.ns) iar nelimitatul duce către "nimicul pur". Privită împreună cu actele încercărilor (gr. peira) omenești, limita devine prudență (phronesis) în etica aristotelică sau "fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită", pe care autorul o numește peratologie. Împreună cu hermeneutica (filosofică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
știința nu se deosebește prea mult de vrăjitorie, magie, religie etc. Privim din nou la deceniile interbelice mai faste, conservate parțial în memoria celor ce au reușit să se exileze în "lumea liberă" în deceniile postbelice. Unii s-au dedicat metafizicii, filosofiei, istoriei religiilor, esteticii și altor speculații teoretice, pe care guvernanții de astăzi ai țării le desfid cu nonșalanță, adoptând drept obiective de bază ale vieții lor averea, banul, dominarea cu înfumurare a semenilor. Redăm câteva din ideile unuia dintre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și de aici în toată Europa s-au divizat și confruntat în repetate rânduri. Se păstrau însă și tradiții comune preluate de la antici, de la iudeo-creștini și de la "barbarii" originari tot din Estul mai îndepărtat. Pentru ilustrare, reamintim temele antice de metafizică platoniciano-aristotelică din teologia creștină, cercetate de Sf. Augustin, apoi de Sf. Toma și de alți teologi-filosofi ai scolasticii apusene. Noile valori, în general, cele moral-juridice (mai ales deontice, adică de obligare) din sistemele propuse de stoici și sceptici confruntați cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu poate să constea doar în suite de alternări între realizări care degajă optimismul și multe eșecuri, stagnări ori regresiuni însoțite de stări pesimiste, pline de descurajări. Prima atitudine este dezirabilă față de secunda, acolo unde credința se însoțește cu o metafizică a ființei, nu a neantului, a unei apocalipse aducătoare de înnoiri, a unor extratereștri cooperanți și alte scenarii SF. Oamenilor, de la vârsta copilăriei până la cei ajunși la marginea mormântului, nu le plac dezordinea și lipsa de sens prelungită. Dacă nu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
181, 184, 211, 234, 256, 265-266, 349-351, 354 masoneria / 92 materialism / 88-89, 93, 102, 126, 163, 166, 235, 290, 349 Mavrocordat / 128 McClelland D. / 58 McLuhan M. / 65, 146 Mead M. / 126 Merton R. / 175, 206 Meslier J. / 105, 347 metafizică / 10, 14, 53, 74, 91-93, 108, 110, 160, 181, 260, 294, 319, 338 Mettrie La / 80, 347 Mexic / 25, 58, 84, 205, 248, 250 Micu D. / 161 migrații / 15, 30, 65, 76, 127, 323 Mihăescu F. / 90, 345-346, 349 Miliband
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
toare cu metropola modernă decurge o „istorie naturală“ a formelor culturii moderne și, concomitent, a adevărului. Miza scrierilor lui Benjamin nu ține doar de filozofia istoriei sau de filozofia culturii (deja un termen impropriu în cazul său), ci de o metafizică în care experiența religioasă sau cea filologică își găsesc locul și întemeierea. În cadrul acestei metafizici, teologia mesianismului iudaic și, deopotrivă, fervoarea gestului revoluționar devin „deducții transcendentale“ ale fizionomiilor modernității. O a doua precauție vizează circumscrierea obiectului: experiența urbană. Este greu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
adevărului. Miza scrierilor lui Benjamin nu ține doar de filozofia istoriei sau de filozofia culturii (deja un termen impropriu în cazul său), ci de o metafizică în care experiența religioasă sau cea filologică își găsesc locul și întemeierea. În cadrul acestei metafizici, teologia mesianismului iudaic și, deopotrivă, fervoarea gestului revoluționar devin „deducții transcendentale“ ale fizionomiilor modernității. O a doua precauție vizează circumscrierea obiectului: experiența urbană. Este greu de definit statutul „orașului“ în textele lui Benjamin. Nu este vorba, în mod limpede, despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al cunoașterii. De la această decizie kantiană pleacă și Benjamin. Judecățile de experiență, care sunt concomitent o cale către lucruri și o trădare „necesară și universală“ a lor, reprezintă pentru Kant sursa legitimă a cunoașterii, limitând pre tențiile de adevăr ale metafizicii. Nu se poate atunci ca, reevaluând judecățile nesigure, singulare ale percepției, conceptul metafizicii să se redeschidă? Experiența „unică“ și „limitată“ din punct de vedere temporal, desconsiderată ca simplă percepție în sistemul critic, deschide pentru Benjamin calea spre un concept superior
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sunt concomitent o cale către lucruri și o trădare „necesară și universală“ a lor, reprezintă pentru Kant sursa legitimă a cunoașterii, limitând pre tențiile de adevăr ale metafizicii. Nu se poate atunci ca, reevaluând judecățile nesigure, singulare ale percepției, conceptul metafizicii să se redeschidă? Experiența „unică“ și „limitată“ din punct de vedere temporal, desconsiderată ca simplă percepție în sistemul critic, deschide pentru Benjamin calea spre un concept superior al experienței, specific religiei, istoriei sau filologiei. Posibilitatea unei experiențe metafizice stă, cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a viitorului) își găsește, în acest loc, o primă ocurență. Kant devine astfel un reper important, mai ales prin cenzura pe care o operează în conceptul de experiență. Iar sarcina filozofiei, după Benjamin, devine aceea de a fundamenta posibilitatea unei metafizici pornind tocmai de la această cenzură. Conceptul kantian de „cunoaștere“ este cel care va fi supus unei critici înnoite. Perspectiva din care îl privește Benjamin pe Kant, cea strict epistemologică, este problematică. Benjamin considera paradoxal, în primul rând, modul în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fi supus unei critici înnoite. Perspectiva din care îl privește Benjamin pe Kant, cea strict epistemologică, este problematică. Benjamin considera paradoxal, în primul rând, modul în care trans cendentalul poate fi definit sub presupoziția distincției subiect- obiect, reziduu al unei metafizici „sterile“, neproductive. Miza este de fapt mai veche, fiind asumată, în mod exemplar, de către Hegel. Sub semnul acestei relații, conștiința transcen dentală se constituie după modelul celei empirice, iar kantianismul este condamnat să funcționeze doar prin bine-cunoscuta excludere sau, mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fapt mai veche, fiind asumată, în mod exemplar, de către Hegel. Sub semnul acestei relații, conștiința transcen dentală se constituie după modelul celei empirice, iar kantianismul este condamnat să funcționeze doar prin bine-cunoscuta excludere sau, mai exact, amânare indefinită a oricărei metafizici. Soluția este aceea de a redefini cunoașterea, în accepțiunea ei transcendentală, în afara conceptelor reziduale de subiect și obiect. Odată cu această definiție nouă, și conceptul de experiență capătă noi valențe: „So läßt sich also die Aufgabe der kommenden Philosophie fassen als
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
revendică de la opoziția kantiană între criticism, pe de o parte, și dogmatism/scepticism, pe de alta; mai mult, romanticii evaluază conceptul nu din perspectiva consecințelor sale imediate, prezente în Critica rațiunii pure, ci a celor „secunde“, care deschid drumul unei metafizici viitoare. O fac însă scoțând conceptul de „critică“ din domeniul intelectului, pentru a-l citi din perspectiva celei pe care Hegel o numește „rațiune speculativă“. Astfel, romantismul corespunde cerințelor unei „filozofii viitoare“, schițată de Benjamin în 1918. Cu toate acestea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spuneam mai sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o „mare narațiune“ de felul celei caracteristice idealismului german. Foamea de obiecte a colecționarului îl plasează pe acesta în afara oricărei reprezentări ideale, „metafizice“, suprapuse materialității, precum și în afara fascinației fetișului mărfii. El însuși colecționar, Benjamin preia o serie de gesturi descrise mai sus și le asumă din nou ca gesturi teoretice, având o intenție epistemologică. Passagen-Werk este construită ca o colecție de citate, o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
însăși inima metropolei sau, mai exact, istoria acesteia. Faptul că metropola „lasă“ mereu un rest nu este un fapt accidental, după cum voi încerca să arăt în ultimul capitol. Metropola nu dispune de consistența ontologică a naturii, la care se raporta metafizica tradițională. Caracterul „slab“ al ființei acestei lumi stă în rolul pe care îl joacă „noutatea“ în cultura urbană, tensiunea între ceea ce este „la modă“ și ceea ce este demodat, interesul pentru „ultima“ descoperire și evenimentul recent. Continua transformare a orașului îi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
face resimțite efec tele și în acest context, în măsura în care actele flaneurului sunt în mod esențial fantasmagorice, nu tehnice. Străin în mijlocul mulțimii, totuși purtându-i măștile, colindătorul arcadelor privește vitrinele, însă nu pentru a cumpăra. Per spec tiva sa este una „metafizică“, prin sesizarea noutății, a po si bi lităților obiectelor, a modului cum acestea sunt înlocuite sau intră în circuitul consumului. Legile economice devin alegorii înghețate în forma expunerii mărfurilor. În Zentralpark (1939), Benjamin citește în Baudelaire intenția de a face
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
într o fantasmă individuală. Înrudirile dintre locuri și clădiri diferite sunt „auten tificate“, au permanența pe care experiența urbană o asi gură prin raportarea lor la memoria colectivă, involuntară. Un alt „ghid“, de data aceasta stihial, îi revelează copilului Walter metafizica spațiului urban, ontologia lui slabă, despre care am vorbit deja mai sus: „Das merkwürdigste aber aller Straßenbilder aus meiner frühen Kindheit [...] ist - das muß um 1900 gewesen sein - eine vollkommen menschenleere wie ausgestorbene Straße, auf die die schweren polternden Wassermassen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a spațiului și de tocare a timpului, mișcarea nu și spune întreaga poveste. Abia în călă toriile lungi, din Marzahn până în Langvitz, mai ales dacă nu te pricepi să-ți scurtezi eficient traseul, ea ajunge să-ți vorbească, pe limba metafizicii, despre indecizia sfârșiturilor și, vorba ceea, despre „ușurătatea“ salvatoare a oricărei treceri. P.S. Pe lângă Bodemuseum, un vapor foarte galben era ancorat de un zid gros de piatră. Văzându l, nu am mai avut nevoie de nici o dovadă fizico teleologică sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dacă le-am ignora! Chiar dacă asemenea aprecieri nu vor fi resimțite drept exagerate, ele vor putea fi socotite surprinzătoare. Într-adevăr, Darwin nu a fost nici teolog, nici filozof. El mărturisea că a întâmpinat mari dificultăți în lecturile sale de metafizică. Și nu obosea să repete că obiectivele pe care le-a urmărit prin cercetările sale au fost strict științifice. Nu este de mirare că cei care cred că filozofia nu poate și nici nu trebuie să aducă o contribuție la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
moarte • Demetrio Marin, Eminescu și cultura indiană • Émile Durkheim, Despre sinucidere • Georges Bataille, Partea blestemată • Henri Bergson, Cele două surse ale moralei și religiei • Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței • Henri Bergson, Evoluția creatoare • Henri Bergson, Introducere în metafizică • Henri Bergson, Teoria rîsului • Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei • Hermann Keyserling, Jurnalul de călătorie al unui filosof • Ion Petrovici, Din cronica filosofiei românești • Léon Bloy, Mîntuirea prin evrei • Leonida Maniu, Dor și armonie eminesciană • Lev Șestov, Începuturi și sfîrșituri
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de gândire și acțiune al modernității. Fie că a fost vorba despre cultivarea rațiunii și libertății, emanciparea proletariatului, întărirea spiritului național, creșterea capitalurilor prin economia de piață și progresele științifico-tehnologice, sau despre dialectica Ideii atotstăpânitoare, spiritualitatea postmodernă a constatat eșecul metafizicii tradiționale și al "marilor povestiri de legitimare". Dacă "filosofia pozitivistă a eficienței" s-a bazat pe ipoteza determinismului, previzibilitatea evoluției sistemelor relativ închise și stabile ale căror intrări și ieșiri se aflau într-o stare de echilibru, cunoașterea postmodernă se
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
satisfăcător în absența unui aparat critic bogat și variat. De aceea, precizez că, din punct de vedere metodologic, studiul meu se bazează în chip necesar pe o bibliografie extrasa din mai multe domenii de cercetare complementare, precum: poetica, estetică, hermeneutica, metafizica, istoria ideilor, istoria religiilor 5. Scopul meu preliminar este acela de a arăta că, deși Blake nu urmărește să creeze un sistem în chip explicit, el o face în mod implicit. În eposul Jerusalem, Los, simbolul blakean al eului creator
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
al secolului al XIX-lea subminează și chiar ia în derâdere cuceririle precedentei Epoci a Luminilor, al cărei incipit poate fi detectat în opera unor René Descartes, David Hume sau John Locke 21. Filosofia lui Immanuel Kant modifică radical hartă metafizicii și procesul de revizuire continua cu Johann Gottlieb Fichte, cu Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling și cu Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher. Dacă Blake îi citește pe toți acești filosofi are prea puțină relevanță; tot ceea ce contează este că vizionarul exaltat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
are altă soluție decât să admită că unitatea conștiinței este percepută ca atare doar la nivel intelectual: "această unitate este o unitate doar în gândire (subl. în text, n.m.)" (1933, p. 377). Acest argument kantian marchează o premieră în istoria metafizicii: pentru prima dată, eul, odinioară monolitic, este prezentat ca având un caracter dual. Totuși, intelectul nu poate furniza, de unul singur, un răspuns satisfăcător la problema ontologica a eului, iar verigă lipsa este descoperită de un alt filosof german, care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se bazează pe nicio intuiție decisivă, astfel că, pentru acesta, realitatea nu este decât o sumă de reprezentări îndoielnice, un ansamblu de versiuni din ce in ce mai îndepărtate de probabilitate. În acest punct, Blake introduce în ecuație un deus ex machina de sorginte metafizica, chiar dacă nu-l exprimă niciodată ca atare: tradusă în limbaj filosofic, teza să este că subiectul cunoașterii (acel res cogitans cartezian) poate deveni obiect al cunoașterii (cogitatum) în măsura în care este parte integrantă a substanței divine, ultima fiind aptă de a dizolva
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]