KorAP: Find »[drukola/base=milă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...713 >

17,823 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

Mi-am lăsat jacheta și cizmele la ușă. A fost o greșeală. Capul meu era foarte sensibil, iar zăngănitul și zornăitul diverselor fermoare și curele m-au făcut să tresar de durere. Judy m-a privit cu un amestec de milă și dezaprobare pe care nu aveam puterea să le iau în nume de rău; până la urmă dacă m-aș fi îmbrăcat ca un personaj din Mad Max Meets the Amazon Woman, aș fi fost în stare să fac față în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
și jumătate mi-am luat la revedere de la Shelley și Harriet, care erau încă în birou. Se vedea clar că Shelley e nervoasă și nu îi mai dădeam multe șanse lui Harriet în galeria Shelley Frank Art. Mi-a fost milă de ea. Singurul aspect pozitiv al acestei povești era cearta ei cu Johnny. Poate se despărțeau. Ar fi fost un pas înainte în viața ei. Muream de foame. M-am oprit la Soho Tratorria pentru o porție de ravioli cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
aștepta, făcând ture în fața casei. Am parcat și el mi-a deschis ușa din dreptul șoferului. —Unde ai fost? a spus. Aștept de ore în șir. Am deschis ușa de la intrare și am aprins luminile în atelier, niște neoane fără milă care luminau orice colțișor întunecat și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
am spus tăios, dacă nu ai fost tu, atunci cine? E scrisul tău pe carduri și erai în galerie când au fost furate tablourile... —Vreau să spun că nu eu am început totul, a spus, pe un ton de toată mila. Nu aș fi făcut-o, nici nu m-aș fi putut gândi singură la așa ceva... A izbucnit în plâns. M-am dus în bucătărie, de unde am luat ceva de ronțăit și m-am întors cu niște șervețele, pe care i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
o mască de ură, cu ochii verzi arzând de furie ca niște picături de acid care ar fi putut arde pielea din jurul lor. Părul îi era turtit și i se lipea de cap ca o șapcă. Arăta de parcă era la mile depărtare, călcând cu ambele picioare pe capul șoferului. Dar mă auzise. A slăbit imediat strânsoarea și și-a aplecat capul să-mi sărute umărul. —îmi pare rău, a spus respirând adânc. Mă gândeam... A lăsat propoziția neterminată. Amândoi știam la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

cap. Fusesem aruncată într-un nou început și legătura mea cu Nunu se tocise. Nu aveam nici o bucurie la gândul de a-l revedea. Tot ce am fi putut să ne spunem mi se părea fals și ridicol. Nu acceptam mila nimănui. Ziua următoare a venit Reli și m-a ajutat să scap de patul și lucrurile pline de sânge. Era ca după o crimă și ea era complicele meu. Mi-a cumpărat o saltea nouă, am păstrat numai masa, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Până la urmă se dusese la micul restaurant. Cu toate că nu avea nici un ban în buzunar, se hotărâse să se îmbete cui. Va face tumbe, va sta în cap ca la circ, mergând așa spre fiecare masă, cu capișonul în mână, implorând mila. Barmanul era ocupat ca de obicei cu umplerea paharelor. Era lume multă. Un gând neașteptat îl vizită: barmanul îi era dator o scuză. Și într-adevăr, când acesta dădu cu ochii de Dudu, spuse: - Să uităm ce-a fost. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
a fi evreu și român era în lumea din vest ca și cum ai avea ciumă și holeră în același timp - erai clasat jos și nu puteai fi considerat decât ca o ființă care produce stupoare și în cel mai bun caz milă. Dar viața veche și limba lui Zaharel se sfârșiseră, acuma trebuia să-și facă familiare niște cuvinte noi care uneori i se păreau minunate și alteori ridicole. Remarcase că erau două feluri de cuvinte: unele veritabile, care nu aveau nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
cum îi corecta ea toate greșelile de gramatică și pronunție, de fiecare dată când deschidea gura să spună și el un cuvânt în suedeză. Chiar și atunci când încercase să scrie versuri pentru ziua ei de naștere, Zina îi corectase fără milă poemele, cu un creion roșu. După asta Rudi evitase orice conversație cu ea și-și trimesese poemele altor femei mai blânde. Într-o zi, Zina descoperise că el dăruise poemele scrise pentru ea altor femei și fusese îngrozitor de furioasă. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

Ce nume are spaima asta fioroasă care îi cotropește deodată intestinele, făcându-l să tremure ca și cum abia ar fi comis o crimă? Ce remușcări cumplite îi sfâșie ființa sub povara imaginilor câtorva sute de milioane de nevinovați dispărând? Și ce milă absolut ieșită din comun îi înjunghie inima, făcându-l să se îngrijoreze profund de sănătatea minții lui? Dumnezeule, el chiar voia să facă asta? Ha, ha, râse el, nu-i adevărat... nu poate fi adevărat, e un vis... un vis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
ușor intrigat, fiind uimit în același timp de faptul că toți cei din preajmă treceau pe lângă femeia respectivă nepăsători, văzându-și liniștiți de treabă, ca și cum nici nu ar fi existat. Abdulah se opri în loc, neștiind ce să facă. Îi era milă de biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că din cauza grăsimii nu se mai putea ridica, motiv pentru care se zvârcolea neputincioasă, bietei femei i se ridicase fusta până aproape de chiloți, dând la iveală cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de o asemenea ură. Răcnetele și zbieretele sale de animal groaznic rănit și suferind erau fără egal în panoplia ororii, pentru că erau absolut nefirești. - Ucideți-i pe ticăloooooși, își mai vărsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
vă puteți închipui cât de mult i-am mulțumit în acele clipe. Mitraliera a răpăit scurt, cântând muzica eliberării mele și a sărmanului Maro, care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
a morții, voi căpăta toate cheile cunoașterii. Aș vrea ca măcar acum cineva dintre prietenii, părinții sau frații mei să scoată sabia și să mă cruțe de dureri. Insuportabile dureri. Dar nimeni nu îndrăznește, nu pentru că nu le-ar fi milă de mine, știu că le este, le-o citesc în priviri, e greu să nu-ți fie milă de cineva atât de suferind, ci pentru că trebuie să-mi ispășesc pedeapsa până la capăt. Mă aflu aici, în starea asta, în templul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
mei să scoată sabia și să mă cruțe de dureri. Insuportabile dureri. Dar nimeni nu îndrăznește, nu pentru că nu le-ar fi milă de mine, știu că le este, le-o citesc în priviri, e greu să nu-ți fie milă de cineva atât de suferind, ci pentru că trebuie să-mi ispășesc pedeapsa până la capăt. Mă aflu aici, în starea asta, în templul Domnului, cel puțin așa mi s-a spus, iar acum mă chinui în zadar să găsesc o ieșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Dumnezeule, ce prăpăd simt deja că voi face cu prezența mea! Cât de nesăbuit pot fi să cred că nu voi deranja spiritele celor morți intrând viu printre ei, admirându-le ca într-un muzeu? Fie ca Domnul să aibă milă de sufletul meu, căci am păcătuit fără asemănare intrând pe tărâmurile acestea, iar acum deja am pătruns în lumea unde pentru a vedea, fiind viu, a trebuit să mor pentru totdeauna. Dar am să scap de nenorocirea asta, sunt mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
păcălesc căile neștiute ale împăraților nevăzuți ai universului cu nebunia mea desăvârșită. Dar Tu, Tu cel care te-ai întors dintre morți și în care cred, mă poți oare ajuta să mă întorc la ai mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt nemărginite și chiar dacă ele stârnesc la rândul lor mila sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
desăvârșită. Dar Tu, Tu cel care te-ai întors dintre morți și în care cred, mă poți oare ajuta să mă întorc la ai mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt nemărginite și chiar dacă ele stârnesc la rândul lor mila sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al Omului, și adu-mă pe mine, un biet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

a pornit-o pe aleea de asfalt spre poartă, mergând cât putea de repede pe tocurile ei scâlciate și strângându-și capul între umeri de parcă ar fi vrut să intre în pământ, am simțit că mi se strânge inima de milă. Această milă care m-a ars atât de tare în primul moment a ținut puțin; m-am eliberat de ea, adică m-am vindecat de ea complet în două reprize. Când m-am întors acasă de la liceu, intrând în hol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-o pe aleea de asfalt spre poartă, mergând cât putea de repede pe tocurile ei scâlciate și strângându-și capul între umeri de parcă ar fi vrut să intre în pământ, am simțit că mi se strânge inima de milă. Această milă care m-a ars atât de tare în primul moment a ținut puțin; m-am eliberat de ea, adică m-am vindecat de ea complet în două reprize. Când m-am întors acasă de la liceu, intrând în hol și mergând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
m-am vindecat de ea complet în două reprize. Când m-am întors acasă de la liceu, intrând în hol și mergând spre camera mea pe coridorul îngust al apartamentului nostru sărac în care mirosea grețos a bucătărie, am simțit că mila aceasta, deși trecuse, mai păstra încă memoria tăriei dinainte. Apoi, când m-am așezat la masa din sufragerie și când în fața mea s-a așezat mama care a început să-mi pună supa în farfurie, această milă a dispărut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
am simțit că mila aceasta, deși trecuse, mai păstra încă memoria tăriei dinainte. Apoi, când m-am așezat la masa din sufragerie și când în fața mea s-a așezat mama care a început să-mi pună supa în farfurie, această milă a dispărut de tot. Chiar îmi venea greu să înțeleg cum de mă putuse prinde. Imediat ce m-am simit eliberat de acest sentiment, o mulțime de gânduri au început să mă sâcâie. Că o bătrână ca ea trebuie să înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
așa cum te grăbești să chemi doctorul când un prieten e pe moarte. Știi că doctorul nu poate să-l scape, dar simți că, mișcându-te și gonind, alungi de la tine imaginea suferinței care te umple de un sentiment insuportabil de milă. Scara se sfârși. În sala de mese de la subsol, picioarele se adaptară de la sine la dalele lunecoase de un alb-albăstrui. Ultimul geam mă orbi cu o rază de soare, apoi intrai brusc în întunericul umed al vestiarului. Pe podeaua lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
lega de aceste fete, mă împingea parcă din spate, mă îndemna să ies mai repede de acolo, fără să le ating, fără să le vorbesc. După ce am coborât scara și m-am trezit în curte, mi s-a făcut brusc milă de aceste Nelly și Kitty, milă pentru că cineva, poate chiar eu, le-am jignit amarnic și nemeritat. 3 A doua zi dimineața m-am trezit, mai exact am fost trezit de un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
parcă din spate, mă îndemna să ies mai repede de acolo, fără să le ating, fără să le vorbesc. După ce am coborât scara și m-am trezit în curte, mi s-a făcut brusc milă de aceste Nelly și Kitty, milă pentru că cineva, poate chiar eu, le-am jignit amarnic și nemeritat. 3 A doua zi dimineața m-am trezit, mai exact am fost trezit de un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]