2,913 matches
-
cu ritualurile și texte sale sacre, traduse în Aleutină într-un stadiu foarte timpuriu) au fost introduse informal, în anii 1740-1780, de către comercianții de blănuri. În timpul sau de decontare a Golfului celor trei Sfinți, în 1784, Shelikov a introdus primii misionari rezidenți și clerici. Această activitate misionara a continuat în secolul XIX, în cele din urmă devenind cea mai vizibilă urma a perioadei coloniale ruse contemporane în Alaska. Spania încearcă să revendice Alaska din perioada bulei papale din 1493, care a
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
teritoriul bizantin în care nu se răspândise creștinismul și a acționat în favoarea introducerii goților în Biserică, a căror migrație îi adusese în preajma Constantinopolului. Activitatea să misionara s-a extins în regiunile Dunării de Jos, în Dobrogea actuala, unde a trimis misionari printre goți și huni și a întreținut strânse legături de prietenie cu episcopul de Tomis, Theotim I. În perioada 385-397, în care Sfanțul Ioan Gură de Aur a rostit circa 700 de predici, a avut de înfruntat tulburările pricinuite de
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
Aur că "„preotul trebuie să facă misiune prin predică, să predici cu limba, cu mâna, adică să scrie predici și învățături creștinești, și cea mai înaltă predică, trebuie să fie viașa să, cu trăirea lui și a familei sale.”" Ca misionar, la solicitarea Sfanțul Teotim I de Tomis, a contrebuit prin slujitorii săi la operă misionara a Biserici din Scythia Minor în rândul goților și al hunilor. Ca filantrop, a vorbit cel mai mult, cel mai frumos și cel mai convingător
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
realizat o consistentă și pilduitoare lucrare socială, prin ajutorarea văduvelor, săracilor, bolnavilor și tuturor celor care aveau nevoie de el. Cu alte cuvinte, Sfanțul Ioan rămâne un reper de seamă în istoria Bisericii nu numai că exeget ci și ca misionar și filantrop.
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
în anul 1948 a fost arestat de regimul comunist si condamnat la 12 ani de închisoare. Pe vremea pr. Mureșan, în 1946, s-au ridicat anexele gospodărești.. Preotul paroh Gherman Vasile a slujit între 1948-1949, ca ultim preot greco-catolic. Preoți Misionari: Câmpean Marin, Lehe Nicolae (din Câmpenești), Ruștea Ioan, Petru Tomșa, Ștefan Grigore. Între anii 1949-1956 paroh al locului a fost Iuliu Popovici, ca preot ortodox, iar între 1957-1966 Aurel Mara. În perioada pastorației sale s-a schimbat acoperișul bisericii, înlocuindu
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
Mara. În perioada pastorației sale s-a schimbat acoperișul bisericii, înlocuindu-se țigla cu tablă zincată. În anul 1966 Pr. Aurel Mara a fost transferat în parohia Apahida. Următorii slujitori ai altarului au fost: 1966-1971 Neluț Constantin; între 1971-1973 preoții misionari Nicolae Benea, Traian Man și ieromonahul Sidor. Din 1973 până în 1990 preot paroh a fost Neguțiu Constantin, născut în Covasna. I-au urmat preoții Băcilă Laurențiu (1991-1995), Iuga Dănuț (1995-2000), Golescu Claudiu (2000-2003). Din 2003 până în prezent slujitor la altarul
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
locul căreia au întemeiat șapte regate anglo-saxone. Britanii au fost nevoiți să plece în Scoția, Țara Galilor și în Irlanda deoarece saxonii erau păgâni și îi persecutau pe creștini. Odată cu retragerea romano-britanilor și tânăra Biserică Celtică și-a pierdut influența acolo. Misionarii romano-britanii, ajunși în Irlanda, cel mai cunoscut fiind Sfântului Patriciu, i-au convertit și pe celții de acolo la creștinism, la fel cum au făcut și cu cei din Scoția, Cornwall și Țara Galilor. Biserica Celtică a câștigat foarte mulți adepți
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
să urmeze regula Sfântului Columban, o regulă mult mai strictă decât cea a Sfântului Benedict. Conform datelor istorice, Biserica Celtică a fost cea ce a inventat monahismul în Europa Occidentală. De asemenea, călugări irlandezi au fost printre cei mai celebri misionari apuseni. Spre deosebire de Biserica Romano-Catolică, cea Celtică nu avea o organizare administrativă formată din episcopi, și nici nu recunoștea autoritatea papalității. În anul 597, Papa Grigore cel Mare îl trimite pe Sfântul Augustin în Britannia pentru a-i converti pe anglo-saxoni
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
săi erau mai mult decît corespunzători pentru nevoile populației ucrainene. Alți factori, care au avut un rol în ceea ce privește înființarea Catedralei de Tablă, includ pe Dr. William Patrick, șeful Colegilui Manitobei, deasemenea, Colegiul Prebiterian din Winnipeg, Partidul Liberal al Manitobei, si misionarii ortodocși ruși. Un alt incident care a declanșat evenimentele dramatice ce aveau să urmeze, ar fi putut fi și faptul că Joseph Bernier, membru al Legislaturii Manitobei ,a introdus în anul 1902,un proiect de lege și anume: “Transferarea proprietăților
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
dovedească faptul că sunt catolici, prin transferarea proprietăților sub controlul Bisericii și nu ca si Protestanții... sub controlul unui individ sau al unui comitet de laici,independent față de preot sau episcop.” Creșterea populației ucrainene în preerie a atras deasemenea interesul misionarilor ortodocși ruși. La vremea respectivă,Biserica Ortodoxă Rusă cheltuia $100,000 pe an, pentru misionarism în America de Nord. Deasemenea, Biserica Presbeteriană a devenit interesată în această privință și a invitat tineri din Comunitatea Ucraineană să frecventeze Colegiul Manitobei(astăzi Universitatea Wnnipeg
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
au folosit aproximativ 3.000 de puști (se crede însă că numărul real nu depășea 2.000), care au redus mult puterea samurailor. În secolul care va urma comercianți din Portugalia, Olanda, Anglia și Spania au sosit aici, ca și misionari iezuiți, dominicani sau franciscani, din care mulți au fost supuși martirizării și au devenit sfinți.In timpul perioadei Azuchi-Momoyama - o perioadă scurtă, dar spectaculoasă - societatea japoneză s-a schimbat din medievală în pre-moderna. Activitățile de comerț ale europeniilor și misionarilor
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
misionari iezuiți, dominicani sau franciscani, din care mulți au fost supuși martirizării și au devenit sfinți.In timpul perioadei Azuchi-Momoyama - o perioadă scurtă, dar spectaculoasă - societatea japoneză s-a schimbat din medievală în pre-moderna. Activitățile de comerț ale europeniilor și misionarilor catolici, dar și incursiunilor japoneze în restul lumii, au dat acestei epoci, o aroma cosmopolitana. După un secol de războaie interne, Japonia a fost reunită de trei titani ai acelor vremuri: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi și Tokugawa Ieyasu. Denumirea acestei
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
Commando a cooperat îndeaproape cu parașutiștii belgieni, exilații cubanezi din exil și mercenarii angajați de CIA. Operațiunea Dragonul Roșu a avut ca scop principal cucerirea orașului Stanleyville și salvarea mai multor sute de ostatici ai rebelilor, cei mai mulți civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes. Pe de altă parte, reputația lui Ciombe a fost puternic afectată, revenirea mercenarilor albi în Congo ducând până la urmă la demiterea sa din funcția de premier. În același conflic au mai luptat mercenarii comandați de
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
prințesă creștină. Convertirea lui Mieszko la creștinism a avut loc pe 14 aprilie 966 și este considerată a fi evenimentul fondator al statului polonez. În urma victoriei din 967 asupra Velunziani, care era condus de Wichmann, a fost numit primul episcop misionar. Statul lui Mieszko avea o relație politică complexă cu Sfântul Imperiu Roman, Mieszko fiind prieten, aliat și vasal al lui Otto I, plătindu-i tribut pentru partea de vest a teritoriilor sale. Acesta a purtat războaie cu slavii Polabian din
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
și-a început domnia lăsată moștenire de tatăl său, continuând politica de alianță cu Sfântul Imperiu Roman. Boleslav a l-a primit și l-a ajutat pe Wojciech din familia Slavnik, un episcop ceh bine conectat în exil și un misionar care a fost ucis în 997, în timpul unei misiuni în Prusia. Boleslav a profitat cu pricepere de moartea lui Wojciech: chinurile lui Wojciech a oferit Poloniei un patron sfânt, St. Adalbert, și a dus la crearea unei provincii poloneze independentă
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
au suferit de degerături. Cele trei săptămâni de asediu al Marașului au însemnat o mare tragedie pentru populația armenească. Armenii repatriați au fost masacrați de către grupuri de turci care au incendiat casele creștinilor și au barat orice acces spre spitalul misionarilor americani. Armenii au încercat să se salveze adăpostindu-se în biserici și școli. Femeile și copii armeni s-au adăpostit în cele șase biserici apostolice, trei evanghelice și în singura biserică romano-catolică din oraș. Armenii înarmați au încercat să apere
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
Colonelul Édouard Brémond, administratorul militar al zonei de ocupație a reflectat această decizie în memoriile sale: După câțiva ani, el avea să recunoască cinstit: „Colonelul Normand nu a "adus" un ordin de evacuare; el l-a "dat" [subliniat în original].”. Misionarul american Stanley E. Kerr avea să scrie în analiza sa că retragerea a fost determinată de incapacitatea francezilor să-și susțină pozițiile din punct de vedere al efectivelor, dotării, aprovizionării, informațiilor, etc. Reprezentanții Aliați la Constantinopol au făcut presiuni asupra
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
fiecare rol în teatru și în film fără să uite o secundă că nu răsplata, ci efortul total e acela care dă satisfacția lucrului bine făcut. Era pe un drum al lui, dificil, dar special. a fost un astfel de misionar, un artist conștient că pasiunea și vocația sunt mereu dublate de un efort, de un sacrificiu pentru care nu există decât recunoașterea publicului de o seară. Creațiile sale în teatru, interesul său în actul pedagogic timp de un deceniu au
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
curților interioare și a grădinilor, și era o componentă a buchetelor pentru mireasă. Aztecii o cultivau pentru a extrage un ulei esențial care era folosit pentru a parfuma ciocolata. Primii bulbi de tuberoză au fost importați în Europa de către un misionar francez în 1530, care le-a cultivat în secret în grădina unei mănăstiri de lângă Toulon. În secolul al XVII-lea, alți bulbi din India și Persia au fost introduși în Toulon, Languedoc, Liguria italiană și Provența. În Italia, fetele tinere
Tuberoză () [Corola-website/Science/330558_a_331887]
-
dobândit. Monarhii polonezi au înțeles ca această creștinizare a teritoriului cucerit, este un mijloc eficient de consolidare a autorității lor de acolo. În același timp, Boleslav își dorea să subordoneze Pomerania de Arhiepiscopia Gniezno. Din păcate, primele încercări făcute de misionari nu au făcut progresul dorit. O altă încercare, sponsorizată oficial de către prințul polonez, și condusă de Bernard Spaniolul, care a călătorit în Wolin, s-a încheiat într-un alt eșec. Următoarele două misiuni au fost efectuate în anii 1124-1125 de către
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Episcopul Otto de Bamberg. În urma unui acord încheiat între prințul Boleslav și Wartislaw I, Otto a stabilit prima etapă de creșinizare a regiunii. De-a lungul misiuni, acesta a fost însoțit de prințul Wartislaw I, care l-a salutat pe misionar de la granița domeniului său, în împrejurimile orașului Sanok. Acesta a alocat 500 de cavaleri pentru a acționa în calitate de pază pentru protecția episcopului. Creștinizarea a fost în cele din urmă acceptată, numai după ce Boleslav a redus tributul anual impus poporului din
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
mări stăpânirile sale, Conrad a încercat fără succes să cucerească ținuturile păgâne adiacente cum ar fi Chełmno în Prusia, în timpul cruciadei din 1209, cu acordul Papei Inocențiu al III-lea. În 1215, călugărul Cristian din Oliva a fost numit episcop misionar printre prusacii vechi, iar reședința sa de la Chełmno a fost distrusă de forțele prusace. Mai multe campanii de sensibilitate, în 1219 și 1222, nu au reușit, în schimb, Conrad s-a ales un conflict cu triburile prusace asupra frontierei. Încercările
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
și Frank W. Sandford, care ajunsese la convingerea că înaintea de eschaton creștinii trebuie să fie împuterniciți de Duhul Sfânt pentru a face „ultima strigare” misionară în toată lumea. În 1895, Sandford întemeiase comunitatea de la Shiloh, cu scopul de a pregăti misionari și evangheliști. Parham însuși a plecat să vadă această școală în iunie 1900. A rămas acolo șase săptămâni, iar apoi l-a însoțit pe Sandford într-un turneu de evanghelizare care l-a purtat până în Canada (Winnipeg, Manitoba). Motivat de
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
mulțimea furioasă, căreia i-au fost lezate sentimentele religioase. Vaticanul îi constestă existența. Jean de Mailly astfel descriea povestea Ioanei, pe care o plasează în anul 1099: Potrivit unei legende Ioana s-ar fi născut în 818, în familia unor misionari englezi din orașul Mainz (Germania de astăzi), pe malurile Rinului, fiind o fată de o frumusețe și o inteligență remarcabile. La vârsta de 12 ani, ea se îndrăgostește de un călugăr, părăsește casa părintească, îmbracă haine bărbătești și intră în
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
absolut al Tibetului, întemeind o monarhie teocratică condusă de către Dalai Lama, iar mongolii devin adepți ai noii credințe fondând diferite temple și mănăstiri precum Erdene Zuu. Creștinismul a fost răspândit printre unii mongoli, încă din secolul al VII-lea, de către misionarii nestorieni veniți în China. Această religie nu a avut o mare influență în Imperiul Mongol, dar multe soții sau mame ale hanilor au fost creștine, promovând construcția de biserici. În Imperiul Mongol existau regiuni ce aveau numeroși adepți ai Bisericii
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]