KorAP: Find »[drukola/base=mitic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...209 >

5,217 matches

Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755

motive" fundamentale corelate: căutarea, preconstrucția, zidul instabil, amenințarea, visul, jertfa, jurământul, probele, sacrificiul, orfanul, ispitirea, condamnarea meșterilor și zborul. Ambiția de a găsi toate echivalentele arhetipale în Patul lui Procust ar fi absurdă. Unele răspund însă foarte bine la strategia mitică pe care ne-am propus-o și demonstrează rolul pe care inconștientul colectiv îl joacă în creația unui scriitor. Și, totuși, în abordarea noastră teoretică este necesar un argument suplimentar. Este obligatorie acea "iluminare" (Liechtung) heideggeriană oferind criticului șansa de

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
abordarea noastră teoretică este necesar un argument suplimentar. Este obligatorie acea "iluminare" (Liechtung) heideggeriană oferind criticului șansa de a suprapune romanul operei populare. Considerăm că termenul cel mai adecvat este emergență enunțiativă, întrucât, odată desprinsă din contextul narativ, deschide perspectiva mitică. Pentru câmpul mitic al Meșterului Manole, "decupăm" emergența enunțiativă din jurnalul lui Fred Vasilescu: "Era atât de potrivită acestui interior aranjat de ea, încât mi se părea că, dacă o să plece, are să plece sufletul casei".159 Suntem în fața unei comparații

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
este necesar un argument suplimentar. Este obligatorie acea "iluminare" (Liechtung) heideggeriană oferind criticului șansa de a suprapune romanul operei populare. Considerăm că termenul cel mai adecvat este emergență enunțiativă, întrucât, odată desprinsă din contextul narativ, deschide perspectiva mitică. Pentru câmpul mitic al Meșterului Manole, "decupăm" emergența enunțiativă din jurnalul lui Fred Vasilescu: "Era atât de potrivită acestui interior aranjat de ea, încât mi se părea că, dacă o să plece, are să plece sufletul casei".159 Suntem în fața unei comparații abisale din care

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
personalitatea, să-și dizolve toate calitățile în fluiditatea copleșitoare. Interpretarea noastră de factură psihanalitică are în vedere raportul Anima Persona, despărțirea fiind urmarea unei duble refulări (a feminității excesive a scriitorului și a tentației incestuoase). În ordinea firească a întâmplărilor mitice, apreciem că explicația își are originea chiar în reprimare. Cine își refulează Anima renunță, voluntar sau nu, la o anumită componentă a propriului psihic, își repudiază imaginea ideală pe care sufletul său a proiectat-o asupra unei femei. Interpolând în

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
punerea între paranteze a iubirii, fiindcă simte că are suficientă forță și inspirație pentru a deveni creator de roman: Știi că a început să-mi placă să scriu ?"îi mărturisește la un moment dat autorului. Or, în ansamblul acestei componente mitice, un lector avizat și adept al gândirii pozitiviste ne-ar reproșa că Fred începe redactarea capitolului Într-o după-amiază de august după ce sciziunea cuplului fusese săvârșită. Să ne amintim că Mircea Eliade constată, atât în Aspecte ale mitului 164 cât

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
vreme opera de ficțiune. Coincidențele (aparent!) bizare merg chiar până la balada populară. Ca și soția din povestirea lui Edgar Poe, Ana se stinge pe măsură ce mănăstirea câștigă în verticalitate. Un anumit aspect din biografia lui Camil Petrescu vine să încununeze câmpul mitic al Meșterului Manole. Cei care l-au cunoscut îndeaproape, afirmă că după definitivarea romanului Ultima noapte... autorul a fost grav bolnav, aproximativ trei luni de zile. La fel s-a întâmplat și după ce Patul lui Procust a intrat în tipografie

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
întâmplat și după ce Patul lui Procust a intrat în tipografie. Nu e nici o urmă de îndoială: pe Camil Petrescu, creația îl mistuia ca o flacără. Ideea "sacrificului" este explicită și implicită. II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" Dacă, în contextul câmpului mitic al Meșterului Manole, mitemul, ca unitate minimă de formă și conținut, și-a demonstrat fiabilitatea, acesta e dificil de admis în construcția altor câmpuri. Explicația rezidă în intenția de a pune față în față opera camilpetresciană cu cele ale altor

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
conținut, și-a demonstrat fiabilitatea, acesta e dificil de admis în construcția altor câmpuri. Explicația rezidă în intenția de a pune față în față opera camilpetresciană cu cele ale altor scriitori. Asemenea lucrări sunt mai greu de organizat în conformitate cu solicitările mitice spre deosebire de balada populară, care a beneficiat de numeroase comentarii și analize, toate decodând scheme și motive imuabile. O minimă prudență obligă la substituirea mitemului cu reprezentarea arhetipală. Conceptul include în fond și cea mai simplă definiție a arhetipului lui Jung

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
prăbușit!" Tragedia lui Shakespeare subliniază condiția ontologică a umanității bazată pe un paradox: înțelepciunea trebuie să îmbrace haina nebuniei pentru a elimina din scenă uzurpatorii de orice factură sunt ei. Pe de altă parte, regalitatea a fost supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă parte. Regalitatea, cel puțin la sfârșitul feudalismului, rămăsese structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
vrea să o vadă și să o îmbrățișeze pentru ultima dată. Descinderea pe tărâmul iubitei răpite de moarte amintește doar vag de mitul lui Orfeu, mai ales că pe întreaga desfășurare a piesei lipsesc cu desăvârșire elementele muzicii specifice. Simbolul mitic rămâne, fie și în rudimentul său, fiind un prilej pentru Danton de a-și rememora clipele de fericire, dar și de nestatornicie pe care le-a trăit în tinerețe. Mult mai încărcată de sensuri este coborârea lui Hamlet în mormântul

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
și-a început abjecta meserie în anul în care s-a născut Hamlet și cam în același timp în care tatăl acestuia l-a învins în duel222 pe bătrânul rege al Norvegiei, Fortinbras. Dintr-o asemenea perspectivă cu certe conotații mitice, groparul se substituie Parcelor, acele divinități ale Infernului care hotărau, chiar de la naștere, soarta oamenilor. Nu ar fi exclus ca umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
Eminescu, spun, este român? Nu cumva suntem legitimați să credem că, în modul cel mai obscur cu putință, neamul acesta al nostru, atât de maculat de istorie, vede în Eminescu pe cineva care îl răscumpără de păcate; că acest tânăr mitic cu chip astral, că tânărul acesta etern și genial, atât de intransigent și de pur, neînstare de nici un compromis, de nici o lașitate și de nici o ploconire, este icoana unei neprihăniri la care am visa?"234 (s. n.) Nu ar fi pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
nu poate scăpa de "fatalitatea" originii sale divine, oricât de sofisticată și evoluată ar fi devenit viața pe care o duce. Într-un mod paradoxal, conceptul de inconștient devine pentru civilizația actuală un receptacol al vechilor trăiri religioase și, consubstanțial, mitice. Ne declarăm areligioși, respingem orice model de umanitate în afara meschinei (sau, după caz, glorioasei) condiții umane, însă purtăm pe umeri acest receptacol-dulce povară sisifică. Niciun eveniment petrecut nu are caracter de unicitate, durata cosmică înseamnă o întoarcere eternă (anakuklesis), la

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
insignifiante, care dețin latente irizări cristice. Discuția dintre Maiorescu și Iacob Negruzzi, în momentul în care cei doi primesc poeziile atât de cunoscute de la Viena, drumul grăbit al lui Negruzzi în capitala Imperiului, la insistențele mentorului Junimii repetă, sacral și mitic, ca într-un scenariu a priori scris, drumul Crailor spre Bethleem. Inconștientul lor, încărcat de speranță, poeziile acestea cu rol de stea călăuzitoare, le întăresc convingerea că acolo, la Viena, se va naște un spirit exponențial al ethosului românesc. Afirmația

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
în care se complac, se traspune în imaginarul cosmic al poeziilor. Înainte de a surprinde liric haosul ce premerge Genezei sau dezordinea escatologică, ei se așază, firesc, într-un univers domestic heteroclit. Comentând opera lui Xavier du Maistre, din perspectiva constelațiilor mitice, Gilbert Durand lansează ideea existenței unui voiaj sedentar aici. Acesta poate avea ca punct de plecare camera, urmată de exod și voiaj, după care ciclul se închide prin revenirea la punctul de sosire. Sau, dimpotrivă, voiajul se realizează în interiorul camerei

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
ne reîntoarcem la mitul albatrosului lui Charles Baudelaire. "Drumețul cu aripe", regele maestuos al azurului, se mișcă greoi pe puntea vasului. Aici, jos, el este ținta vituperărilor și ironiilor ieftine rostite de către mateloți. Aprofundând, considerăm că, pentru triada Quijote-Eminescu-Ladima, figura mitică emblematică este cea a Golemului. În filosofia hindusă, ca și Cabala evreiască, el este un fel de om-robot, creat ca o replică a lui Adam. În fapt, înainte ca Dumnezeu să-i dea lui Adam răsuflare și viață, el exista

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
cald al privirii a devenit de platină, fixându-mă. Atunci, ce e un scriitor?"325 Metafora și metonimia sunt figurile de stil frecvente, așadar "instrumentele" privilegiate de care se servește Camil Petrescu. Un bilanț conceptual al acestei abordări în grilă mitică este avantajat de statistica relevantă a celor două procedee. Dar imaginarul este fie apreciat "alogic"326, fie de un "pluralism coerent"327. Nu ne propunem o concluzie în acest punct, dar ambele figuri sunt expansive și atât universul mental cât

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
intimitatea acestei femei, ca pe niște gafeuri care într-o casă mare nu și-ar da seama unde sunt și ar fi fost ca la ei acasă, cu libertăți comode sub privirile imperceptibil consternante ale celorlalți musafiri."368 Prin grila mitică de lectură, aceeași a baladei Meșterului Manole, Fred "jertfește" iubirea pentru ființa adorată, pe care o apreciază ca superioară grație talentului literar dovedit, iar desăvârșirea Creației este țelul suprem. Valoarea faptei exemplare iese în evidență cu atât mai pregnant cu

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
care face să iasă lumea vie dintr-o serie de întâmplări greu cenzurate de moarte?"421 Într-un stil neînduplecat, asemănător cu al lui Gelu Ruscanu, PS-ul articolului particularizează experiența-limită a unui proiect personal unde se conjugă și semnificațiile mitice ale patului procustian: "George Demetru Ladima intră cumva și el în vreuna dintre aceste categorii de ființe, aparent desăvârșite, notate însă prin vreun minus, sau prin vreun adaos (...)? Vreau să spui, talentul sau intransigența morală au ceva din surplusurile ridicule

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
binevoitor o încurajează."438 Formula lui Hegel 439, după care arta este tentativa de a elimina alienarea, are în vedere același aspect. Referindu-se la aceeași observație, Th. W. Adorno subliniază: "În artefact, fiorul de groază se eliberează de iluzia mitică a Fiindului-în-Sine, fără însă să fie totuși adus la nivelul spiritului subiectiv."440 Aspectul corectiv transformă operele de artă în "epifanii neutralizate"441, calitativ superioare celor din timpurile străvechi în care s-ar părea că "zeitățile antice ar fi apărut

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
tip de abordare. Primul, în mod special, acordă șansa unei puneri în valoare atât a surselor de influență clasico-mitice, cât și a acelor moderne, fiind, și în această privință, un exemplu de originalitate. În capitolul al II-lea, consacrat câmpurilor mitice și arhetipale, evidiențiam faptul că "Iubirea" este datul suprem făcut de Dumnezeu oamenilor. Doamna T. este însăși Iubirea și acesta reprezintă un alt considerent pentru care ea oferă modelul eroinei florale 446, solare: "Veneam în ziua aceea cu brațul plin

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
sistematic pe iubita sa. Aceste imagini constituite la nivelul inconștientului sunt greu sau deloc reflectate către straturile conștiinței și ale rațiunii. Nu știm ca vreun critic literar de la noi să fi încercat să organizeze opera unui scriitor pe anumite câmpuri mitice sau arhetipale. Nu e o afirmație orgolioasă, ci una constatativă. Acesta este scopul celui de-al doilea capitol. În opinia noastră, inconștientul colectiv, din care se desprinde și cel creator al autorului, generează, în structura de profunzime a operei lui

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
o afirmație orgolioasă, ci una constatativă. Acesta este scopul celui de-al doilea capitol. În opinia noastră, inconștientul colectiv, din care se desprinde și cel creator al autorului, generează, în structura de profunzime a operei lui Camil Petrescu, un câmp mitic și trei câmpuri arhetipale. Acestea devin funcționale numai în măsura în care ești capabil să descoperi câte un enunț emergent specific, care iluminează, asemeni unei pulberi de fosfor, succesiunea mitemelor sau a reprezentărilor arhetipale. De pildă, pentru câmpul mitic al Meșterului Manole, enunțul

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
Camil Petrescu, un câmp mitic și trei câmpuri arhetipale. Acestea devin funcționale numai în măsura în care ești capabil să descoperi câte un enunț emergent specific, care iluminează, asemeni unei pulberi de fosfor, succesiunea mitemelor sau a reprezentărilor arhetipale. De pildă, pentru câmpul mitic al Meșterului Manole, enunțul emergent este decupat din jurnalul lui Fred Vasilescu: "Era atât de potrivită acestui interior aranjat de ea (d-na T., n.n.) încât simțeam că dacă o să plece, are să plece sufletul casei". Balada populară consacră acest adevăr

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
aranjat de ea (d-na T., n.n.) încât simțeam că dacă o să plece, are să plece sufletul casei". Balada populară consacră acest adevăr că orice construcție își are un suflet al său. Naratorul ranforsează (probabil involuntar) această axiomă. În continuare, câmpul mitic se ordonează pe succesiunea mitemelor comandă, preconstrucția, jertfa, prăbușirea eroului, izvorul și soarta orfanului rămas singur acasă. Toate acestea sunt operante doar la nivelul romanului Patul lui Procust. În același subcapitol am evidențiat dubla structură circulară a operei, în funcție de ordinea

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]