2,938 matches
-
că mă vezi și că dacă ard pînă la pucioasă, pînă la cenușă, pînă la scrum scriu, în sfîrșit, un poem genial spui că mă vezi, Doamne! iartă-mă, am și eu lucrarea mea de data aceasta focul e chiar muza apollinaire Cântecul lui Simion Cirinelu umilința e asemenea fiorului din copilărie cînd crezi ca ai descoperit amorul și ți se face rușine de toți și de toate și fără de veste ești cuprins de panică și de frică la gîndul ca
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-website/Imaginative/9744_a_11069]
-
(în limba greacă: "Ορφεύς" = s) a fost un muzician, poet și profet din mitologia greacă, fiul regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope. După Pindar, tată îi era zeul Helios-Apollo, care i-a dăruit lira, instrument creat de ingeniosul Hermes. Cântăreț desăvârșit, personajul a devenit cu timpul arhetipul artistului. Legendele despre Orfeu fac referire la abilitatea sa de a fermeca prin muzica
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
existența a circa 700 de remedii, între care intră cele pe baza de opiu, toate consemnate in papirusul Ebers. Vechii cretani adorau pe o așa numită zeiță a macilor, care era Mnemosyne și care în același timp era și mama Muzelor, iar macul, respectiv Papaver somniferum, este după cum știm depozitarul a numeroase principii halucinogene. Plinius cel Bătrîn descrie în celebra sa carte "Istoria naturală" efectele semințelor de mac, planta pe care o așază în categoria ierburilor "care aduc înaintea ochilor fantome
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
a adus suferințe. Tema bărbatului ține de nostalgie, și nu de obsesie. Ahmatova, totuși, nu se limitează la sfera iubirii. Ea recurge la percepția de poet și cetățean, fiind prima poetă care își dezvăluie drumul tragic, anunțat încă din poezia „Muzei”, "Музе" Муза-сестра заглянула в лицо...), scrisă în 1911: De asemenea, în 1924, în poezia "Муза (Muza)", ea accentua același motiv. În continuare, Anna Ahmatova explorează alte sentimente decât cele ale iubirii, dar totdeauna prezentate din punctul de vedere al femeii
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
limitează la sfera iubirii. Ea recurge la percepția de poet și cetățean, fiind prima poetă care își dezvăluie drumul tragic, anunțat încă din poezia „Muzei”, "Музе" Муза-сестра заглянула в лицо...), scrisă în 1911: De asemenea, în 1924, în poezia "Муза (Muza)", ea accentua același motiv. În continuare, Anna Ahmatova explorează alte sentimente decât cele ale iubirii, dar totdeauna prezentate din punctul de vedere al femeii și totdeauna relevând o soartă tragică a acesteia. Pentru Ahmatova, femeia pare destinată să sufere și
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Interogația retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns, acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț. Ex.:"Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?" Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității, muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor. Eufemismul - constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare, prin înlocuirea ei cu alta. Ex.: "și-a pierdut viața", în loc de "a murit". Gradația - constă în trecerea treptată,ascendentă sau descendentă, de la o
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
care va rezulta apoi suprarealismul. După o primă criză conjugală - Gala devine amanta lui Max Ernst - face o recădere a tuberculozei și întreprinde o călătorie în jurul lumii, terminată în 1924. Se separă definitiv de Gala, care va deveni soția și muza inspiratoare a lui Salvador Dalí. Poemele sale apărute în această perioadă - ""Au défault du silence"" ("În lipsa tăcerii", 1925), ""Capitale de la Douleur"" ("Capitala Durerii", 1926) - mărturisesc o oboseală a spiritului, manifestată în accente de descurajare: ""Și niciodată n-am aflat ce
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
mulți ani (1518-1523) la aceste "poeme" - după cum le numește - fără a neglija alte comenzi și tematici. În anii 1523-1525 se duce în câteva rânduri la Ferrara, unde cunoaște pe Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova, și pe Isabella d'Este, muza și mecena artiștilor. În Ferrara, Baldasare Castglione scrie ""Curteanul"" - operă care va fi studiată apoi în întreaga Europă apuseană. După devastarea Romei (""Sacco di Roma"") de către armatele imperiale ale lui Carol Quintul în 1527, mulți fugari sosec la Veneția. Printre
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
reacție la clasicismul artei oficiale; în aceeași epocă, au apărut și mari protectori particulari ai artelor, în concurența cu statul. Romanii vor organiza, asimila și îmbogăți zestrea științifică și culturală a Eladei, turnând temelii de nezdruncinat civilizației europene. Cele nouă muze adorate și slujite în Grecia antică: Capitală intelectuală a elenismului, Alexandria a fost dotată cu două biblioteci de către regele Ptolemeu al II-lea (283 - 246 î.Hr.). În cea mai importantă bibliotecă, ce funcționa în legătură cu Muzeul (la început dedicat cultului Muzelor
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
muze adorate și slujite în Grecia antică: Capitală intelectuală a elenismului, Alexandria a fost dotată cu două biblioteci de către regele Ptolemeu al II-lea (283 - 246 î.Hr.). În cea mai importantă bibliotecă, ce funcționa în legătură cu Muzeul (la început dedicat cultului Muzelor), se păstrau 700.000 de papirusuri; ea a căzut pradă focului în 47 î.Hr. Cea de-a doua bibliotecă a fost distrusă în 391. Aici s-au păstrat cele mai importante texte în limba greacă și s-a cristalizat limba
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
pune accentul pe expresia poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul "liric" iși are originea în cuvîntul "liră", instrument muzical cu coarde, care este considerat atributul lui Apollo, inventatorul său legendar, dar și al lui Orfeu, sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice reprezentată ca fiind încoronată cu trandafiri și mirt și purtând o liră în mâna dreaptă. Poeziile se recitau într-un cadru formal, pe monodiile ce răsunau din lira artistului erudit. Ritmul nu constituia o
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
de sentimente particulare (individuale), în opoziție cu poezia epică sau poezia dramatică (care a inclus tragedia ca și comedie).. Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia Antică acompaniamentul de liră atrăgea muzele ce amplificau spiritul creativ. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
ea poartă o carte iar în stânga un sceptru, simboluri ale învățării și puterii (filosofia ca „regină” a științelor). Înainte de această apariție, Boethius scrisese versuri, ca un bolnav căruia nu îi mai rămăsese decât tânguirea îndulcită de rimă, asupra căruia stăteau muzele poeziei dictându-i cuvinte potrivite lacrimilor sale. Apropiindu-se, Filosofia strigă dușmănos: „Cine a îngăduit să se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu numai că nu i-ar liniști durerile prin nici un remediu, dar chiar i le-
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
dușmănos: „Cine a îngăduit să se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu numai că nu i-ar liniști durerile prin nici un remediu, dar chiar i le-ar mări mai mult cu veninuri dulci?” Filosofia intervine mânioasă alungând Muzele poeziei ca pe niște „curtezane de teatru” și acuzându-le că ele nu poartă altceva decât „spinii sterili ai pasiunilor”, ucid rodul bogat al rațiunii și „mințile oamenilor le obișnuiesc cu boala”. Muzele poeziei avuseseră nerușinarea să se apropie tocmai
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
cu veninuri dulci?” Filosofia intervine mânioasă alungând Muzele poeziei ca pe niște „curtezane de teatru” și acuzându-le că ele nu poartă altceva decât „spinii sterili ai pasiunilor”, ucid rodul bogat al rațiunii și „mințile oamenilor le obișnuiesc cu boala”. Muzele poeziei avuseseră nerușinarea să se apropie tocmai de sufletul ales al lui Boethius. „Dacă mângâierile voastre ar răpi pe un profan, cum faceți de obicei, mi-ar fi mai puțin greu de suportat, fiindcă prin aceasta opera mea n-ar
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
obicei, mi-ar fi mai puțin greu de suportat, fiindcă prin aceasta opera mea n-ar fi atinsă deloc” - spune Filosofia într-un exces de supărare. Cu alte cuvinte, trebuie să înțelegem de aici că Poezia este incompatibilă cu Filosofia. Muzele poeziei au dreptul numai - ca niște femei ușoare - să aline suferințele celor profani. Ele sunt cântărețele soartei, instabile și înșelătoare: „Aceasta este puterea mea, acesta e jocul meu continuu: învârtesc o roată cu cercuri repezi, mă bucur să schimb pe
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
idealuri: Seneca (reprezentând o cultură filosofică totuși incomplet degajată de oratorie) se distanțează de tatăl său, Seneca Retorul; Marc Aureliu se opune maestrului său Fronto, retor; Augustin se opune lui Symmachus și lui Praetextatus . Boethius, prin Consolarea filosofiei, părăsește delectările Muzelor poetice în favoarea unei „doamne” mai alese: Filosofia. Splendoarea inegalabilă a acestei alegorii este în măsură să dea o cheie de interpretare întregului text. Oarecum tot pe urmele lui Socrate, Filosofia îl scoate pe Boethius din „letargie” spunându-i că „este
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
a cărții anunță intenția Filosofiei de a-l „converti” pe Boethius, adică de a-i schimba dispoziția mentală, aceasta însemnând pregătirea pentru înțelegerea caracterului real al morții. Primul pas este eliminarea pasiunilor, care, cum s-a văzut, fuseseră întreținute de către muzele poetice: „fiindcă multe sentimente te apasă greu și pentru că te trag în toate părțile durerea, mânia, tristețea, cum ești acum la minte nu-ți sunt încă prielnice leacuri tari” (Cartea I, proza V) . Eliminarea pasiunilor este necesară deoarece, pentru acceptarea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
de negativ, făcea ca o secvență să se limiteze la o "„dublă”"(o singură filmare a unei scene), oricum ar fi ieșit. Lipsa de noutăți în domeniu din cauza lipsei materiale și uneori și informaționale, făcea ca acești împătimiți ai noii muze să lucreze după ureche, multe producții fiind slab realizate artistic. Chiar dacă condițiile în care au lucrat și au creat acești oameni nu le-au îngăduit să se ridice la un nivel egal cu standardul contemporan pe plan tehnic, au reușit
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
București la secția Regie de Teatru în 1998, la clasa Prof. Cătălina Buzoianu. A debutat în 1994 la Festivalul de Artă Medievală Sighișoara cu regia piesei "Jedermann" de Hugo von Hofmannsthal. 2013 • “ 6- o piesă neterminata pentru pian, idei și muză” după o idee de Sergei Prokofiev - Teatrul de Opereta « Ion Dacian », București • “ Black and White” de Keith Waterhouse and Willis Hall, Grand Cinema Digiplex, Băneasa/ Studio Amena, București • “Traxy Pump” de Erick Jara, Teatrul Municipal Tragoviste 2012 • “Chiriță în provincie
Anca Maria Colteanu () [Corola-website/Science/299859_a_301188]
-
puține documente scrise despre vechile regilii finlandeze; de lângă asta numele zeităților și practicile de venerare s-au schimbat din loc în loc. Urmează un rezumat al celor mai importante și larg venerate zeități. Vezi și: Demizei, Driade, Fates, Erinyes, Graces, Horae, Muzele, Nimfele, Pleiadele, Titanii. Unii dintre cei mai importanți Deva: Vezi și kachina În plus față de zeii listați în alte locuri, există mai multe ființe mitologice despre care se vorbește în actuala cultură vestică. Vezi și Zeii bucătăriei. Zeii lusitani (sau
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
de autenticitatea homerică a cântecului. Astfel, putem considera că Homer era un chian (locuitor al insulei Chios). 2. "Margites", un poem umoristic atestat lui Homer începea cu: Astfel a sosit la Colofon un om bătrân, un cântăreț divin, servitor al muzelor și lui Apollo." Astfel, afirmația vine împotriva crederilor poetului și gramaticianului colofonian Antimachus, care îl considera pe Homer un nativ din Colofon. 3. Poemul "Cipria" se spune c-ar fi fost primit de către Homer din partea lui Stasinus din Cipru drept
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
masculină. Pentru Norris, Anna Livia Plurabelle nu este altceva decât reprezentarea unei femei de către mintea unui bărbat, în timpul visului. În opera lui Joyce, femeile sunt adesea tratate ca simple instrumente sau se definesc strict în raport cu personajele masculine: ele sunt fie muze sau nimfe involuntare (ca fata de pe plajă în "Portret" sau Gerty MacDowell în "Ulise"), fie mame, soții sau fiice, fie chelnerițe sau prostituate. Proza lui Joyce, crede Florence Howe, perpetuează ideea că femeia este „altceva” ("other"), în conformitate cu o întreagă tradiție
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
, ortografiată uneori și Polymnia "(Πολυμνία)" "(Cea bogată în imnuri)", este una din cele nouă muze, fiica lui Zeus și a zeiței Mnemosyne. Numele "Polyhymnia" provine de la reuniunea fonetică a cuvintelor grecești "poly", „multe”, și hymnia, „imnuri”. era muza pentru retorică, compunerea de imnuri, dans, pantomimă, geometrie și agricultură. În perioada clasică, Polimnia era considerată muza
Polimnia () [Corola-website/Science/298908_a_300237]
-
, ortografiată uneori și Polymnia "(Πολυμνία)" "(Cea bogată în imnuri)", este una din cele nouă muze, fiica lui Zeus și a zeiței Mnemosyne. Numele "Polyhymnia" provine de la reuniunea fonetică a cuvintelor grecești "poly", „multe”, și hymnia, „imnuri”. era muza pentru retorică, compunerea de imnuri, dans, pantomimă, geometrie și agricultură. În perioada clasică, Polimnia era considerată muza imnurilor religioase. Polimnia era considerată cea mai serioasă dintre femei. În unele picturi este arătată ca persoană gânditoare, uneori cu un deget dus
Polimnia () [Corola-website/Science/298908_a_300237]