2,816 matches
-
consumarea unui act lesne de trimis la Freud, nu însă și complet explicat. Nici nu întîrzii. Totuși. Compoziția, colosală ca dimensiune, nu atît de scandaloasă ca desnuda Olympie, dar, poate, și mai parșivă (tot freudian) decît aceea, îmi oferă decriptarea (naivitate!) unei ambiguități ce a stat probabil la baza scandalurilor din 1865, provocate de pictorul insurgent. Ce descopăr nou (neobservat în reproduceri) e tocmai academismul încă învederat al celui care, de altfel, îi iubea atît pe Rafael și pe Giorgione, extrem de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De fapt, corolarul cu schepsis al celor doi invitați era unul ușor de decriptat: doar ceuașism-iliescianismul a fost în stare să producă diplomați profesioniști. Aha! Dacă n-am ști că înșiși protagoniștii serii se îndoiau de candidul lor raționament, atunci naivitatea ne-ar menține în mentalul pe care chiar ei, și-ai lor, ni l-au administrat, cu atîta perfidie, jumătate de secol. Nu mai e cazul. 22 martie A murit Zaim. Și cu el, boema ieșeană. Cea din era Păstorel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
i-a revenit amploarea selecției, ci străinei Carmen Gimenez, cu "selecția empatică a celor mai bune elemente și a celor mai dinamice axe ale producției artistice a lui Brâncuși", cum singură își definește, în catalog, inspirata prestație. E, în fond, naivitate să cauți insatisfacții (patriotice) în precaritatea managerială a ambasadelor noastre. Dacă e ca acestea să fie absolvite de eventualul nostru blam, e suficient să-l avem în vedere pe Brâncuși însuși: genialitatea lui și-a produs propria-i diplomație. "Măiastra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-un ideal portret-robot mai ales vara, cînd trotuarele fojgăie de dîrlăi în izmene scurte, scuipînd de trei ori pe secundă și cînd orașul (care, totuși, nu e unul oarecare) seamănă cu o virtuală Fîșie Gaza (după retragerea israeliană). Cîtă naivitate, în atari date, să-ți mai pui probleme educaționale! Cînd, la alt cogeamite palier, lucrurile nu par a sta, nici acolo, mai înfloritor. Din cînd în cînd, după consumarea cîte unei sesiuni de examene, în presă apar, spicuite, perle din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tipologiile, în ciuda unor note ironice, sunt dictate de comandamente ideologice. Totuși, este interesant de remarcat acest joc dublu, de afirmare și ironizare a sloganurilor zilei (ideile profesate de cuplul „de revistă” Mitu și Nate demască obtuzitatea și demagogia la adăpostul naivității și a inculturii personajelor). Și aici apar mostre de umor oltenesc, unele amintind izbitor de replici moromețiene. În Cain și Abel, jucată în 1967, apoi în 1972 cu titlul Moștenitorul păcălit, biblicul litigiu fratern este transferat în Oltenia postbelică. Comedia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
date de exegetă schimbă cu totul optica tradițională asupra scriitorului. Demersul epic al lui Slavici este grevat de o socialitate complexă, greu de descoperit cu ochiul liber (conform intuițiilor critice candide) și imposibil de transpus în termenii, de o mare naivitate teoretică, ai simulacrului de lume. Prozatorul ardelean este un caz de școală pentru dificultățile și avantajele unei lecturi profesioniste, bine dotate instrumental și corect conduse metodologic. Cartea scrisă de P. arată ce înseamnă practic o revizuire critică și cum poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
european este depășirea forței brute și stabilirea conștiinței morale ca principiu operațional care guvernează acțiunile omului. Majoritatea americanilor găsesc asemenea sentimente un pic dulcege și nerealiste. Europenii spun că tocmai contrariul este adevărat. Noua Europă nu s-a născut din naivitate și nici nu este inspirată de fantezii a la Polyana, ci, mai degrabă, s-a dezvoltat dintr-un sentiment de aversiune extremă față de genul de comportament barbar, pe care ființele umane sunt capabile să-l aplice altor oameni. Noul experiment
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Filaretului, unde se etalau realizările înfăptuite în patruzeci de ani de monarhie, are, ajuns în București, reacții viscerale, de respingere și dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
umblând noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi în cuvinte molcome, pentru că era un om marcat de patima profesiei ca de o cicatrice. Era un medic excelent, cu unele excese, firește, și cu unele naivități incredibile. De aceea nu-mi vine în minte cineva mai potrivit pentru jocul cu viața și cu moartea, cu normalul și anormalul decât a fost Brânzei. Așa ca toată lumea din rândul acestei profesiuni, a trecut examene, a învins și a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și departe de turnura impecabilă ce o pretinde genul. De regăsit frecvent în periodice, pseudonimul favorit, Cridim, e preluat și pe coperta culegerilor editate compact întrucâtva după 1900, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
argumente stângace uneori, modelul medical introdus în psihopatologie prin intermediul psihanalizei. Pentru a constata noi și veritabile progrese, trebuie să așteptăm momentul în care adepții terapiilor comportamentale dau o mai mare importanță metodologiei decât performanței clinice. Ar fi o dovadă de naivitate din partea noastră să credem că aceste reexaminări se pot face într-o atmosferă de unitate și armonie: sunt multe curente care ocupă acest spațiu și numeroase tehnici intră în concurență. Un eveniment deosebit vine să perturbe acest peisaj deja agitat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fie uniforme, oamenii să umble la fel îmbrăcați. Și pentru că nu toți au aceeași statură, unii sunt mai înalți, alții mai mici, el propune ca hainele să fie din cauciuc pentru a se potrivi pe orice corp. O mulțime de naivități imposibil de aplicat. Ficțiuni în felul acesteia se găsesc multe la acești profesioniști ai utopiei. Istoria după ei este ceva dur, un bagaj care ucide spontaneitatea. În locul istoriei vine ficțiunea care creează realitatea. Această metodă, deși naivă, deși înlăturată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
oloi prăjit proaspăt; apoi se mănâncă cu mămăligă caldă“ (Lupescu). Cu asemenea ingrediente la dispoziție, nu e de mirare că țăranul nostru manifesta un profund dezinteres față de ingeniozitatea pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la origine, n.n.], mâncările cu unt și cu smântână poloneze, borșul, icrele și marinatele rusești, musacaua și imanbaialdiul turcesc le am cucerit fără luptele de la Podul Înalt și din Codrii Cosminului, de la Câmpia Turdei și de la Plevna...“ „Umor din partea autorului, naivitate din partea personajului său“, ar putea replica un tradiționalist, spunând că la fel de bine ar putea argumenta un gurmand turc, ungur, rus, bulgar ori polonez anexarea culturală a bucătăriei noastre: fără nici o bătălie au izbutit să ne ocupe din punct de vedere
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
perioadă și la „Preocupări literare”. Ca romancier, începe în 1941, la revista „Albatros”, cu pagini din Jurnalul unui adolescent, versiune intermediară a romanului Tinerețe ciudată, tipărit în volum în 1943, cu o prefață de Ionel Teodoreanu. Deși „de o dezarmantă naivitate juvenilă” (Alexandru Paleologu), romanul interesează prin prospețimea stilului, cât și prin valorificarea liniei gidiene a esteticii autenticității. Cele câteva considerații scrise de Ion Pillat atunci când a citit romanul fiului său reprezintă o schiță sumară a subiectului: „Romanul - foarte scurt și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
atât de puțin sobru al urmașului dedulcit la efectele școlii bizantine”). Se detașează, în sensul gustului conservator al criticului, șarja lansată în direcția experimentală a noului psihologism din anii ’60-’70, căruia nu îi lipseau, e drept, rigiditățile, mimetismele și naivitățile începutului: „Plictisiți de a fi purtat pe umeri atâta vreme un cap normal, unii dintre eroii acestor prozatori prizează bizareria experimentală, cherhanalele pescărești se umplu de cazuri psihiatrice, traume pitorești în cadru dunărean; Bucureștiul însuși devine sediul unui panopticum reînviat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
doilea a recomandat punerea în comun a averilor discipolilor. Apostolii, și în general ucenicii lui Iisus, au aplicat în primele comunități creștine această regulă, care însă nu era menită să dureze. Punerea în comun a averilor s-a dovedit o naivitate, care ignoră firea umană, înclinată în mod natural spre proprietatea privată. Această tendință spre proprietatea individuală este justificată de diferențele firești dintre oameni. Atitudinea creștină ar putea fi motivată doar de credința în iminența celei de-a doua veniri a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
au creat condițiile care, în numele păcii, au creat drum renașterii războiului [1, p. 21]. Astfel, Aliații victorioși au creat drum renașterii nazismului [1, p. 20]. Ciudat este că s-a insistat ca și țările Micii Înțelegeri să se dezarmeze. Incredibilele naivități au dus în scurt timp la război. Datorită subminării activităților sale de către țările revanșarde, în special de Germania, dar și din interior, de conciliatorii englezi și alții, Societatea Națiunilor și-a încetat activitatea în 1940 și a fost dizolvată în
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
întrevedere cu Gh. Brătianu, întrevedere în timpul căreia, Brătianu a încercat să-l atragă în pretinsul bloc constituțional. Iunian nu numai că a refuzat această ofertă, dar i-a spus lui Brătianu că acțiunea lui nu are sens, căci e o naivitate să "moralizezi" un rege prin discursuri și declarații publice. [...] Iunian e atât de potrivnic unui guvern național-țărănesc, mai ales prezidat de Mihalache, încât ar socoti un astfel de guvern ca o sfidare a simțului etic, care mai dăinuiește în țară
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și Național-Țărănist, Editura Victor Frunză, București, 2000, p. 330. 654 "Mișcarea", nr. 1138, 4 decembrie, 1934, p. 1-3. 655 Potrivit lui Ion Sân-Giorgiu, Grigore Iunian i-ar fi spus lui Gh. Brătianu că "acțiunea lui nu are sens, căci e o naivitate să "moralizezi" un rege prin discursuri și declarații publice". Arhivele Naționale Istorice Centrale, București, fond Casa Regală, dosar 6/1935, f. 16. 656 Idem, f. 33. 657 "Mișcarea", nr. 1264, 28 mai 1935, p. 1; Biblioteca Națională, Așezămintele I.C. Brătianu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate primară, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
pe cele trei cochete, cu ochii lor mari, umbriți cu negru, cu pălăriile lor voluminoase prinse în panglici de catifea întunecată, cu aerul lor din alte vremuri care, în portretele generațiilor precedente, ne apare întotdeauna ca un semn de oarecare naivitate, de candoare spontană care le lipsește contemporanilor noștri și ne mișcă, inspirându-ne încredere. De fapt, eram mai ales uimit de precizia acelei coincidențe: lipsa mea de experiență amoroasă făcea apel tocmai la Femeie în general, o femeie încă lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fruntea înfierbântată. „Și dacă însăși partenera mea, m-am gândit eu subit, a vrut înadins să se ciocnească de mine?” Da, poate că voise să mă facă să îi simt suplețea pieptului, lansându-mi astfel un apel, pe care, în naivitatea și în timiditatea mea, nu știusem să-l descifrez? Deci, poate că ratasem șansa vieții mele! Ca un copil care tocmai a spart o ceașcă și închide ochii, sperând că întunericul momentan va repune totul în ordine, am strâns din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
băștinașul atribuie toate rezultatele sale bune magiei? Cu siguranță că nu. Dacă i-ai sugera unui băștinaș că ar trebui să Își facă grădina În primul rând prin magie și să chiulească de la muncă, ar râde pur și simplu de naivitatea ta. El știe la fel de bine ca și tine că există cauze și condiții naturale și, prin observațiile sale, știe de asemenea că e În stare să controleze aceste forțe naturale prin efort fizic și mental. ș...ț Dacă gardul este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu simpla lor aparență. Arta poetică e una a făuririi de „viziuni”. Lirica dobândește în consecință o factură foarte personală, rezultată dintr-o împăcare a spiritului reflexiv, chinuit mereu de otrava îndoielii, cu o sensibilitate genuină, care-și păstrează intactă naivitatea copilărească; singularitatea, împinsă până la bizarerie, izbutește astfel să împrumute aspectul anonim al creației populare și nota ei națională atât de pregnantă. Din aliajul rar de cultură solidă, sensibilitate metafizică și fond arhaic rural, B. plăsmuiește o mitologie curioasă. De esență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]