60,569 matches
-
ce se pierde peste întinderea cuvintelor. Legea fluviului triunghiulară, dreaptă, seacă, refren de chitară melodia colindă prin spații ce vor să aducă umbra afară legea orfană și simplă ce spune: melodia e partea din tine! Zăpada e albă, noaptea e neagră, ziua lumină, doar cenușa e zidul ce mă șterge din fluviul ce trece. Din rece. Referință Bibliografică: Legea fluviului / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2356, Anul VII, 13 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa
LEGEA FLUVIULUI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381596_a_382925]
-
apropiat de ceas și am atins limba pendulei. Cutia s-a deschis cu zgomot și un șirag de mărgele colorate a căzut împrăștiind pe jos, mulțimea bilelor lucitoare. Erau acolo toate nuanțele posibile, iar printre ele și câteva cenuși, aproape negre, deosebite de restul culorilor luminoase și vi. - Ce-s astea? am întrebat fără să vreau cu voce tare. Spre surprinderea mea, pendula mi-a răspuns. - Zilele tale. - Cum adică zilele mele? m-am minunat eu. - Toate zilele de când te-ai
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
felurite? am mai întrebat... - Oh, ele reprezintă stările tale sufletești, felul acelor zilelor: vesele sau triste, zile de vacanță, zile obositoare, zile de onomastică, de iubire, de speranță, sau dezamăgire. Toate își află corespondență în culoare. - Și astea cenuși aproape negre? am continuat eu să întreb... Ce reprezintă ele?. - Acelea sunt zilele când te-ai aflat în pericol de moarte. - N-am știut niciodată de aceste primejdii, pericole cum le numești tu. - N-ai știut. Dar adevărul ai să-l afli
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului LEACURI ,,N-aș mai fi vrut să se sfârșească niciodată-acea lună-a lui Marte.’’ ( Nichita Stănescu ) A plouat destul în luna lui Marte, În grădina noastră apele au plâns, Norii grei și negri repede s-au strâns Și-au trezit în noi dragostea de moarte. Leacuri verzi ne-aduce, cu omag și spânz, Primăvara, care vine de departe. Se aude-ncet, murmurând, aparte, Stins, pierdut, chiar glasul cel de miel sau mânz. Am
LEACURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381615_a_382944]
-
apropiat de ceas și am atins limba pendulei. Cutia s-a deschis cu zgomot și un șirag de mărgele colorate a căzut împrăștiind pe jos, mulțimea bilelor lucitoare. Erau acolo toate nuanțele posibile, iar printre ele și câteva cenuși, aproape negre, deosebite de restul culorilor luminoase și vi.... IV. MADELEINE DAVISOHN - POEM PENTRU O STEA, de Madeleine Davidsohn, publicat în Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016. Rătăceam printre stele. În jurul meu puzderie: mari și mici, luminoase ori palide, cu un
MADELEINE DAVIDSOHN [Corola-blog/BlogPost/381626_a_382955]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > OCHII MAMEI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub un coviltir de brumă înțărcând a morții sete, odihnește-un chip de mumă prin a humei, negre plete. Iarna, prinsă-n flori de gheață i-a-nflorit pe la ureche, arcuind un fir de viață pe la casa ei, cea veche. Ochii ei, blânde izvoare înecau în streșini, plânsul, tot privind pe geam o floare cu-al său chip
OCHII MAMEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381628_a_382957]
-
invazia mongola. Problema asta a fost discutată la Conciliul de la Lyon, din 1273, la care a participat și Hoarda de Aur, si s-a luat această decizie, de a reface Limesul. Dacă priviți politică, prezența NATO între Marea Baltica și cea Neagră de azi e identică cu cea voita la Conciliul de la Lyon. În acest sens și România Mare a fost un bastion al Occidentului împotriva invaziilor de la răsărit. De aceea au fost sacrificate, din punct de vedere spiritual, Transilvania, Maramureșul, Bihorul
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381568_a_382897]
-
umerii săi, a Profesorului, se sprijină, până când, și ... ospătarii! Cine se mai gândește și la țărișoara aceasta, cu toate formele sale de relief, cu munții ei bogați, cu izvoarele cristaline, cu dealurile și foste odată, stufoase păduri, populate cu capre negre, cocoși de munte... Aici, unde Mihai Viteazul a scris istorie, El, profesorul, alături de investitori, laolaltă pot sădi o sămânță. Sămânța exemplului de urmat. ...Așadar, un român s-a întors din Spania. Hotărât ca și prin exemplul și dăruirile sale, să
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
scrise parcă în fugă, rar depășesc zece rânduri, sunt rezumate de articole sau chiar de cărți. În cel mai rău caz sunt fotografii spontane făcute cu blitzul, mai ușor sau mai greu de decriptat. Unele sunt caricaturi pline de umor negru. Centrul de greutate al meditațiilor este însă soarta țării pentru că patriotismul este un defect profesional al militarilor. Cum ar putea ei altfel să servească patria chiar cu prețul vieții? Cele circa o mie de idei din Breviar sunt intenționat nesistematizate
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]
-
lăsată de făină. Au intrat: nașii și, în urmă, tata.... II. BLESTEMUL CAILOR, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Marin Ciulei era un om mic de statură, subțire și frumos la față. Ochii săi negri scăpărau scântei, parcă erau ochii unui animal de pradă. Porecla o căpătase bunicul său venit din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
cal de la un țigan. Acesta l-a recunoscut și i-a zis că-l va da pe mâna jandarmilor. S-au certat ... Citește mai mult Marin Ciulei era un om mic de statură, subțire și frumos la față. Ochii săi negri scăpărau scântei, parcă erau ochii unui animal de pradă. Porecla o căpătase bunicul său venit din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
seninăSe zbate palidă, cum cearaTopindu-și trupul, dă lumină.Ești singură în înserare,Afară plâng stele-n grădină,În carne simți o-nfiorare.Un cânt răzbate în surdină.În inimă se lasă searași în privirea fără vină...... X. MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. S-au spus atâtea despre noi, Noi nimic nu ne-am mai spus... Mesteceni albi în negre ploi, Urâtul lumii ne-a pătruns. Străini în câte un
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
lasă searași în privirea fără vină...... X. MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. S-au spus atâtea despre noi, Noi nimic nu ne-am mai spus... Mesteceni albi în negre ploi, Urâtul lumii ne-a pătruns. Străini în câte un colț de lume, Ne căutăm prin amintiri, Mânați de-o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
să nu ai pace, Eu brațele nu le întind, Luna din cer în piept îmi zace și-un plop durerile foșnind. Citește mai mult S-au spus atâtea despre noi,Noi nimic nu ne-am mai spus...Mesteceni albi în negre ploi,Urâtul lumii ne-a pătruns.Străini în câte un colț de lume,Ne căutăm prin amintiri,Mânați de-o apă, un dor anume,Cum vântul verii-n trandafiri.Nu m-ai crezut, să nu ai pace,Eu brațele nu
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
nr. 2053 din 14 august 2016. Amurgul ca o mantie din cer se așază Pe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde, Simt dincolo de mine o mână ce veghează Și c-o iubire mare mă mângâie pe frunte. Departe-n zarea neagră luminile se sting Ca lumânări de ceară ajunse la sfârșit, Pe pieptul meu cel rece armurile se frâng Și pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit. Citește mai mult Amurgul ca o mantie din cer se așazăPe trupul obosit, ascuns
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
cuprinde, mă duce-n infinit. Citește mai mult Amurgul ca o mantie din cer se așazăPe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde,Simt dincolo de mine o mână ce vegheazăși c-o iubire mare mă mângâie pe frunte.Departe-n zarea neagră luminile se stingCa lumânări de ceară ajunse la sfârșit,Pe pieptul meu cel rece armurile se frângși pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit.... XX. DE TOAMNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2046 din 07 august 2016. Miroase
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
nr. 1993 din 15 iunie 2016. Vâslind în noapte-o lotcă trece Pe cerul meu pustiu și rece. O văd venind, dar cine-o mână Pe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goală Pe cerul negru ca de smoală. Și e târziu, și ceru-i rece, Pe apa lui, o lotcă trece. Citește mai mult Vâslind în noapte-o lotcă trecePe cerul meu pustiu și rece.O văd venind, dar cine-o mânăPe cerul meu cât
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Pe apa lui, o lotcă trece. Citește mai mult Vâslind în noapte-o lotcă trecePe cerul meu pustiu și rece.O văd venind, dar cine-o mânăPe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goalăPe cerul negru ca de smoală.Și e târziu, și ceru-i rece,Pe apa lui, o lotcă trece.... XXIX. ȘI FERICIREA MEA S-A DUS, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016. Și fericirea mea s-a
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
fragede, senzuale, Ce rătăcesc pe noi fără de cale, Copilăroasă, ademenitoare, Profund pragmatică dar visătoare, Geloasă pe imaginea ce-a fost, Pe rostul rostului fără de rost, Lucidă- n propria ei confuzie, Că însăși ea e doar iluzie, Lumea cu- a ei neagră pălărie, Cu boruri largi pe fața străvezie, Privindu- te ca pe o țintă A proriei imagini din oglindă, Nepăsătoare, imprudentă, Neimplicată dar atentă, Doar în silabe îți desparte, Iubirea ta pâna la moarte, ... Citește mai mult LUMEALumea, acea femeie ideală
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
fragede, senzuale,Ce rătăcesc pe noi fără de cale,Copilăroasă, ademenitoare,Profund pragmatică dar visătoare,Geloasă pe imaginea ce-a fost,Pe rostul rostului fără de rost,Lucidă- n propria ei confuzie, Că însăși ea e doar iluzie,Lumea cu- a ei neagră pălărie,Cu boruri largi pe fața străvezie,Privindu- te ca pe o țintăA proriei imagini din oglindă,Nepăsătoare, imprudentă,Neimplicată dar atentă,Doar în silabe îți desparte,Iubirea ta pâna la moarte,... IV. EU TIND SPRE FERICIRE- CARTEA, LANSARE 09
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
de amor, Apa vernil cu valuri, Pentru trei calde șaluri În iarna depărtării, Să-i fie cald uitării, Dau somn curat lângă izvor, Pentru un singur porumbel necălător, Iubirea ta, pe viața mea, Am și plătit-o undeva candva; Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn, De a trai oricât, oricât, Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât, Toți ochii negri de tăciune Pentru o clipă de înțelepciune, ... Citește mai mult TROC DE TĂCIUNEUn răsărit pe un apus-Cine
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Pentru un singur porumbel necălător, Iubirea ta, pe viața mea, Am și plătit-o undeva candva; Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn, De a trai oricât, oricât, Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât, Toți ochii negri de tăciune Pentru o clipă de înțelepciune, ... Citește mai mult TROC DE TĂCIUNEUn răsărit pe un apus-Cine mi se încumetă? Ce va veni, pe ce s-a dus,Ce-i ars, pe ce mai fumegă;Iluzie pe un cert mister
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
clipă de amor,Apa vernil cu valuri,Pentru trei calde șaluriîn iarna depărtării,Să-i fie cald uitării,Dau somn curat lângă izvor, Pentru un singur porumbel necălător,Iubirea ta, pe viața mea,Am și plătit-o undeva candva;Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn,De a trai oricât, oricât,Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât,Toți ochii negri de tăciunePentru o clipă de înțelepciune,... VIII. POEMA DEVENIRII, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2244
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Pentru un singur porumbel necălător,Iubirea ta, pe viața mea,Am și plătit-o undeva candva;Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn,De a trai oricât, oricât,Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât,Toți ochii negri de tăciunePentru o clipă de înțelepciune,... VIII. POEMA DEVENIRII, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. POEMA DEVENIRII Din nou, în universul care veșnic trece, Uitarea se transformă în lumină rece Se pierde în zare
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
negrul dar albul omoară, Omoară și roșu și galben de ceară, Omoară cu ură și făr’ de măsură, Nebunul vorbește, e slobod la gură, Șah!, pierde tura controlul pe flancuri, Trimit escadrile de-avioane și tancuri, Peste o tablă alb negru și goală, Ideologică luptă, pur materială, Șah! și regina se-apleacă, suspină, Sacrificată fiind fără de vină, De-un rege despotic ce joacă la pat..., Din spate pionii, sunt trei, e șah mat. Silvana Andrada Tcacenco- 05.01.2017 imagine internet
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]