5,657 matches
-
ani de viață (20,6a). Dacă regele Ezechia moare în 687 î.C., înseamnă că boala regelui datează în anul 702/701 î.C., chiar în anul campaniei lui Senaherib. Isaia ar fi profetizat în același timp sfârșitul a două nenorociri (cf. 2Rg 18,6): boala și invazia asiriană. A patra parte a povestirii, cu siguranță esențială pentru a înțelege implicarea regatului lui Iuda în politica internațională a timpului, este descrierea ambasadei trimise de Merodah-Baladan lui Ezechia și reacția negativă a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
din Ierusalim arătate ambasadorilor lui Merodah-Baladan. Sfârșitul Cărții Regilor va da dreptate lui Isaia și va arăta, așadar, că regele, și în acest caz, a greșit. Pe de altă parte, textul opune previziunii profetului egoismul regelui care se consolează că nenorocirea va lovi cetatea doar după moartea sa (2Rg 20,19). b. Textul Is 36-39 Înainte de a vorbi de problemele particulare ale fragmentului din 2Rg, trebuie să spunem câteva cuvinte despre textul paralel care se găsește în Cartea lui Isaia, capitolele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea zic: "Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!" 5Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea viziunilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte. 6Elamul poartă tolba cu săgeți; care de luptători
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o experiență teoretică măreață. În ea putem spune cu Spinoza «sentimus esperimurque nos aeternos esse». Însă, a rămâne în acest gând inițial și total, absolut prin definiție, este ca și cum ne-am situa în afara oricărei precarități, la adăpost de orice slăbiciune, nenorocire sau schimbare a subiectivității. Înseamnă, a învinge timpul, a depăși opiniile, a atinge «gloria» spinozistă. Aceasta e încercarea de a da lovitura condiției noastre, un ideal antic ce însoțește istoria filosofiei și care este accentuat în momentele de mare creație
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este în primejdie: „Lovitura cea dintâi - preciza ministrul român - care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare a unui hotar întins și însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic”. Documentele semnate la Moscova, în septembrie 1944, și la Paris, în februarie 1947, au impus României statutul de stat învins, în ciuda eforturilor depuse pentru obținerea cobeligeranței. Articolele referitoare la problema teritorială recunoșteau apartenența Transilvaniei la România (mai
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ca pentru toate celelalte state vecine”. Lovitura cea dintâi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare a unui hotar întins și însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic. Cele ce se întâmplă azi sunt urmările acestei nenorociri care a dus acum la un război între două popoare care niciodată în istoria lor nu au luptat unul împotriva altuia. Molotov a ascultat în tăcere traducerea interpretului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
temelia unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare a unui hotar întins și însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic. Cele ce se întâmplă azi sunt urmările acestei nenorociri care a dus acum la un război între două popoare care niciodată în istoria lor nu au luptat unul împotriva altuia. Molotov a ascultat în tăcere traducerea interpretului, apoi, cu aceeași liniște, cu același glas potolit, puțin mai apăsat doar
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pe care noi o poreclisem Anasuya încă pe când citeam și comentam împreună Shakuntala) și că nu știu cum să fac s-o cer în căsătorie; iar doamna Sen răspunsese că asemenea căsătorii, rezultate dintr-o simplă infatuare sentimentală, nu conduc decât la nenorociri pentru ambii soți, pentru că nimic durabil și nimic fericit nu poate ieși dintr-o pasiune, când această pasiune n-a fost corectată de tradiție, adică de familie, de oameni care cunosc ce înseamnă căsătoria și dragostea, fapte mult mai grele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
drag... Mă pregăteam s-o strâng în brațe, când am auzit oarecare larmă sus, d-na Sen strigând pe Maitreyi și alte glasuri de femei alarmate. Am alergat amândoi cu o inexplicabilă spaimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am găsit pe Chabù zbătîndu-se să sară peste balcon, în stradă, și câteva femei încercînd s-o țină în brațe. Biata fată fusese lăsată aproape singură, în această zi în care nimeni nu-și mai știa unde e capul, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și m-a lăsat să intru și să mă trântesc pe pat, cu fața în sus, sub ventilator. Biata d-nă Ribeiro nu știa cum să se poarte cu mine și cum să mă întrebe. ― Nu mi s-a întîmplat nici o nenorocire, mrs. Ribeiro; o asiguram eu. Trebuie să fie operat astăzi inginerul Sen, patronul meu, și asta mă neliniștește. Nu voiam să mă trădez, nu voiam să spun nici lui Harold pricina pentru care plecasem din Bhowanipore. M-ar fi dezgustat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încît bătrâna se apropie de patul meu, serios îngrijorată. ― Dar d-ta ești bolnav, Allan, îmi spuse. ― Nu știu ce e cu mine, mă prefăcui eu. Am fost extenuat în ultimele luni, căci nu m-am dus nicăieri în vara aceasta, și nenorocirea inginerului m-a mișcat profund. Vreau să plec din Calcutta pentru câtva timp... D-ta mai ai vreo cameră liberă, d-nă Ribeiro? Când a auzit de cameră liberă, gazda s-a turburat toată de fericire, m-a îndemnat să văd
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întoarce și te mușcă. Nici 24 de ore de când ți-ai dat cuvântul că nu încerci să comunici cu nici un membru al familiei mele, ți l-ai călcat ca un laș, făcând să sufere o biată copilă, asupra căreia, din nenorocire, ai avut oarecare influență. Dacă mai încerci o dată asemenea lucruri, voi face tot ce-mi va sta în putere ca să fii expatriat. Credeam că vei avea bunul-simț să părăsești orașul acesta. Prin telefon am dat ordin să te concedieze astăzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tânărul vânjos și optimist, știind ce vrea și ce poate, europeanul îndrăgostit de tehnică și pionierat, care debarcase cândva în India ca s-o civilizeze. Totul mi se părea zadarnic, fără sens. Totul, în afară de acele câteva luni ale dragostei și nenorocirii mele. Căci nu sufeream numai pentru că mă despărțisem de Maitreyi, sufeream și pen-tru crima săvârșită față de un binefăcător al meu, față de o mamă nemaiîntîlnită, față de viața micuței Chabù, pe care, fără îndoială, eu o îndreptasem către moarte. Toate certitudinile acestea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre elaborarea revanșei asupra efemerului învingător. Desigur, că cel astfel rănit îndură, suportă eroziunea crudă a unei situații în care este o dramatică victimă. În acest sens, limbajul banalului social ne spune despre această ființă umană lovită temporar de spectrul nenorocirilor tranzitorii că este atinsă și pătrunsă de suferință. Dar întreaga dimensiune a vieții sociale ne oferă peisajul unor nenumărate astfel de situații ontice, o lipsă chiar limitată în timp sau redusă ca spațiu a acestor tragedii echivalând cu o suspensie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Oricât de amplă și prelungă ar fi amânarea sumbrului apus al unei secvențe de fericire din paradigma vieții individuale, fiecare dintre noi ne dorim continuarea sau reluarea nesfârșită a acestei clipe ce este asemeni unui atom închis și imun la nenorocirile care pândesc din penumbra existenței. Dar această zăbovire în interiorul unei astfel de insule edenice nu poate dura la nesfârșit. Temporalitatea nu distruge o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al unor ființe umane, ci smulge
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de echilibru corporal în favoarea imperativelor gravitației. Ea reprezintă alunecarea spasmodică a trupului și spiritului deopotrivă în acea suferință fără chip și ascuțime, în acea durere stinsă și pietrificată ce învăluie ființa orbului. Această ființă se împiedică și se prăbușește în nenorocirea beznei sale pe care o poartă asemeni unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc nu eliberarea din beznă ci înfruntarea acesteia, nu salvarea din labirint ci doar reluarea alergării prin el. Astfel, întreaga
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
are ea grija lor ; are grijă de bietu omu ei, că i și el bătrân, face-acu șaptej-nouă, și de când a rămas în pensie, n-a mai pus un leu doparte. A rămas tot în ăi șapte mii, Doamne ferește de o nenorocire. Așa că n-are ea grija lor, că tot bine o duce ei și acuma. Tot bine-o duce și-acu Zahareasca, măcar că se vaită, s-o auzi ce e la gura ei, ai crede că cine știe ce i-a făcut ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da de crăpat tot n-a crăpat. Tot degeaba și-a frecat gineri-su mâinile în sufragerie. A zăcut ea ce-a zăcut, da dac a scăpat dân martie, care-i lună cu bucluc, dacă e să pați v-o nenorocire, dacă e să mori, în martie mori, e știut ; dac-a trecut baba de martie, cum s-a mai încălzit puțin, odată ce s-a sculat dân pat. Odată ce-a-nceput să-și târșească pân casă picioarele. Târș-târș, târș-târș, pân-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-su a-nceput pe lângă ea : ni-ni-ni, că să vezi, c-o fi, c-o păți, dar acum, dragă Muti, gândește-te dacă merită acest stat să încaseze banii pe care i-ar încasa dacă s-ar petrece vreo nenorocire... Dar baba, ce să vezi ? De vicleană ce era, se tot făcea că nu înțelege, adică ăla ce vrea ? Ăla știa el bine ce vrea : vrea să-i treacă pe ei pe carnete - pe el și pe bleaga de Ivona
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Bunicii mei au murit amândoi într-un groaznic accident de tren. A fost, de fapt, mai întâi o ciocnire cu un altul care transporta petrol, s-au rupt frânele, trenul a deraiat, din izbitură, unele vagoane au luat foc... Ce nenorocire ! Ușile nu s-au putut deschide... Așa au rămas Muti și tante Margot orfane. Muti s-a măritat cu Papa, Margot a intrat la Școala Centrală, și duminicile și vacanțele le petrecea la noi... Pe urmă, cum dumneata chiar îți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
singură distracție să-l aud pe Ștefan cum proorocește războiul, numai că în fiecare zi într-un alt mod : azi face proiectul cum să-l convingă pe doctor să-i dea aprobare de înrolare, mâine se văicărește de măcelul și nenorocirea ce vor fi, poimâine demonstrează că se simte atât de rău încât, cu război sau fără, el tot nu va mai apuca vara cealaltă, răspoimâine se întreabă ce vor spune ceilalți despre el, când sunt atâția rezerviști mobilizați. Opiniile i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în jurnalul meu, ce îl voi începe chiar astăzi, am să scriu această frază. Pentru că astfel de teribilă a fost, chiar de la început, viața mea, încât mi-am trăit tinerețea mai puțin ca oricine, fiind lovită prea timpuriu de teribila nenorocire de a rămâne orfană. Și jinduiesc încă să mai fiu fată tânără, anturată la bal, să fiu curtată și chiar să fleurtez, pentru că toate acestea sunt lucruri firești, dacă nu înțelegi ca viața să-ți fie un chin și o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vremuri până aici ? Deși ziua fusese caldă ca vara, răcoreala serii a venit repede ; dincolo de câmp, la depozit, zarva continua, dar mai slabă, oamenii mahalalei se trăgeau încet spre casele lor și, până să reușească birjarul să urnească trăsura, urmele nenorocirii rămăseseră înfipte doar în zid și în pământ. Întristătoarea pustietate a câmpului... în trăsură, zgâlțâit de frigurile emoției și oboselii, străbătând străzi ale orașului neatinse de bombe, am avut brusc senzația că simt cum se țese pe neobservate la loc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orașului neatinse de bombe, am avut brusc senzația că simt cum se țese pe neobservate la loc păienjenișul care face lumea convenției și a iluziei. Ah, nu știu să exprim acest sentiment teribil, ce l-am avut în clipa marilor nenorociri, când am înțeles deodată că acesta este adevărul din tot ceea ce trăim ! Era spre seară, trecut de cinci, când m-am coborât, năucit, din trăsură : am auzit uși, strigăte și, pe terasa cu clematite, printre frunzele admirabil colorate, roșu și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pornesc... Ce faci, Vico, dai apă la șoarici ? zice-al meu când mă vede. D-aia te țiu și pe dumneata așa bine minte, du-te, Vica, mi-a spus madam Geblescu, du-te și potrivește rochia nepoatei mele, că nenorocirea a venit pe neașteptate, a murit bietu-cumnatu meu Ștefan Mironescu și nici tualetele nu a fost pregătite !... Dar ce nenorocire vine anunțată ? Ei, biata Margot ! Parcă nenorocirile ei i le-a anunțat cineva ? Pe Margot de atunci parcă o văd
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]