9,222 matches
-
credul și îi place să povestească întîmplări miraculoase. Numai că acestea nu reprezentau atît gustul și mentalitatea istoricului Sozomen, cît ale publicului căruia acesta i se adresa, care era pasionat de anecdota cu subiect miraculos, de viețile sfinților, de faptul neobișnuit și era impresionat de aspectul exterior și spectaculos al cultului. De aceea, Sozomen respectă moda din vremea sa, cînd oamenii erau interesați de relicvele martirilor, și vrea să-și aducă și el contribuția povestind, la nevoie, episoade la care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diocezei Cyr-ului. Ca apendice la această carte, în manuscrise și în anumite ediții, apare Tratatul despre divina și sfînta caritate, care vrea să demonstreze că dragostea pentru Dumnezeu i-a însuflețit și i-a făcut pe asceți capabili de fapte neobișnuite: poate acest tratat a fost adăugat la textul Istoriei mai tîrziu. Opera a fost compusă probabil după 437, așa cum rezultă din datele cronologice prezente în text, și înainte de 449, deoarece este amintită în epistola nr. 82, scrisă în acel an
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atît exegeza propriu-zisă, cît educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Hesychius preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sînt reduse, în cazul lui Origen și întîlnit și la Ieronim) se explică dacă ne gîndim că acest comentariu al lui Hesychius este destinat liturghiei. Comentariul poate fi completat într-o fază ulterioară prin folosirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
profeților este interesant întrucît ne informează în privința modului cum lucra autorul: împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe margini (en parenthesesi) explicarea celor mai dificile pasaje. Titlul pare oarecum neobișnuit (ca, de altfel, și metoda exegetică, pe care a explicat-o S. Leanza) și vrea să spună că textul biblic era divizat în unități mici (stichoi) chiar de către Hesychius, altfel decît este el împărțit acum în Septuaginta, și că pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Andreea Deciu Operațiile de schimbare de sex nu mai surprind astăzi pe nimeni, cel puțin nu în măsura în care ar fi șocat cu un deceniu sau două în urmă. Și totuși, există o aură de licențios și strident neobișnuit asociată încă inevitabil unei asemenea transformări identitare. În primii ani de studii doctorale am descoperit, în bibliografia obligatorie, numele unui de cercetător în domeniul retoricii, pe nume Donald McCloskey, autor de texte interesante despre retorica științei, în particular retorica științelor
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
ajunge la un mutism secundar. Vocea e atonată și aritmică. Autismul Kanner este destul de rar, cu o medie de 1/10.000, predominant la băieți, 3-4 băieți la o fată. Debutul e precoce. Mama observă uneori din primele zile comportamente neobișnuite. Încă din primul an nota caracteristică a comportamentului autiștilor este izolarea. Sunt foarte calmi, se manifestă puțin și sunt total indiferenți față de persoanele din jur. Nu se observă nici cea mai mică tendință de anticipare. Nu-și Întind brațele, nu
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
colorat...”, CNT, 1965, 4; Valeriu Cristea, Lumea de fabule, RL, 1976, 27; Florin Manolescu, „Biblioteca fantastică”, FLC, 1976, 30; Dumitru Micu, Literatură animalieră, CNT, 1976, 38; Titel, Cehov, 185-187; Tania Radu, „Bietele corpuri”, FLC, 1986, 24; Valeriu Cristea, O carte neobișnuită, RL, 1986, 27; Al. Călinescu, Jurnale și cronici de familie, CRC, 1986, 40; Dana Dumitriu, „Bietele corpuri”, T, 1986, 11; Cândroveanu, Lit. rom., 154-157; Livius Ciocârlie, „Și moartea nu va fi biruitoare”, VR, 1990, 9; Cristea, A scrie, 127-135; Ioana
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
să pătrundem sensul scrierii” (8, 2). Afirmația este reluată și dezvoltată câteva capitole mai departe (11, 5): Trebuie să urmărim textul profetic cu atenție și cu cea mai mare grijă și să înțelegem că Duhul Sfânt zugrăvește faptele în chip neobișnuit; el răstoarnă ordinea firească. Ajunge la vremurile din urmă pentru a se întoarce la cele de dinainte, arată un eveniment care nu se va petrece decât o singură dată, ca realizându‑se de mai multe ori. Dacă nu înțelegem că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de criză” a autorilor latini păgâni, care abundă, de asemenea, în Oracolele sibiline. Minuni nemaivăzute, săvârșite în cer, vor arunca spiritele oamenilor în cea mai mare groază. Cozile cometelor, întunecările soarelui, culoarea lunii, ploaia stelelor căzătoare, toate acestea vor fi neobișnuite. Se vor ivi pe neașteptate aștrii necunoscuți, nemaivăzuți vreodată; soarele va fi tot timpul întunecat, încât cu greu se va deosebi ziua de noapte; eclipsa lunii nu va dura doar trei ceasuri, ci, scăldată în sânge în toată vremea, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a izbucni. A doua categorie cuprinde războaiele și „zvonurile de războaie”. Ca exemplu edificator, Chiril invocă războiul dintre romani și perși, în plină desfășurare la acea vreme. Atenția catehetului se fixează însă asupra celei de‑a treia categorii de fenomene neobișnuite, și anume disensiunile crescânde din sânul Bisericii (cap. 7): Căutăm un semn al parusiei anume pentru noi; fiind ai Bisericii, căutăm un semn legat de Biserică. Mântuitorul spune: „Atunci mulți se vor poticni și unii pe alții se vor vinde
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
avea câștig de cauză, iar adversarii săi vor fi supuși la represalii și mai puternice. Două personalități ocupă primul loc în polemica antidonatistă: Augustin, redutabil în materie de teologie, și Aurelius, episcopul catolic al Cartaginei, înzestrat cu un talent administrativ neobișnuit. Confruntarea cu donatiștii îl determină pe Augustin să‑și elaboreze ecleziologia, să‑și precizeze învățătura despre Taine și să edifice o filozofie politică „permisivă”, care admite ideea intervenției Statului în problemele Bisericii. Din perspectiva temei noastre, putem afirma că îndelungata
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de pe mâna dreaptă, semnul Anticristului). Lepra și pilozitatea simbolizează deopotrivă necurăția. Într‑adevăr, pentru a se curăți, leprosul trebuie să‑și tundă „tot părul său, al capului și al bărbii”, inclusiv sprâncenele (Lev. 14,9). Dar sprâncenele Anticristului vor fi neobișnuit de mari, ajungând până la urechi, și asemenea sprâncenelor, și necurăția sa va fi neobișnuit de mare. Vor exista trei serii de opozanți. Cea dintâi va fi Tavita, care îl va denunța ca „vrăjmaș al tuturor sfinților” și va fi urmărită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a se curăți, leprosul trebuie să‑și tundă „tot părul său, al capului și al bărbii”, inclusiv sprâncenele (Lev. 14,9). Dar sprâncenele Anticristului vor fi neobișnuit de mari, ajungând până la urechi, și asemenea sprâncenelor, și necurăția sa va fi neobișnuit de mare. Vor exista trei serii de opozanți. Cea dintâi va fi Tavita, care îl va denunța ca „vrăjmaș al tuturor sfinților” și va fi urmărită „până în ținuturile Apusului” (3, 20) de Anticrist, care „se va hrăni cu sângele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
5) și să stârnească o furtună. Falsul mesia nu va reuși să treacă acest prim examen, fiind oarecum vrăjit, incapabil să‑și folosească puterile miraculoase. Urmează aceeași descriere a personajului, făcută, de data aceasta, de însuși Dumnezeu: „Fruntea sa este neobișnuit de înaltă, capul alungit, sprâncenele sunt atât de stufoase încât par una singură, ochii îi sunt ca Luceafărul, nasul ca Hăul, buza de sus este alungită; nu are genunchi” (76). Cea din urmă trăsătură introduce o a treia încercare, capitală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
muntele Taborului. Ioan îi adresează lui Isus diferite întrebări legate de sfârșitul lumii, despre înviere și Judecată. În ceea ce privește subiectul nostru, se impun remarcate trei lucruri. Mai întâi acela că sfârșitul va veni la un an după o perioadă de prosperitate neobișnuită (cap. 5). Cu siguranță autorul este familiarizat cu descrierile împărăției de o mie de ani (ex. 2 Baruh 29, 4‑8), dat fiind că reia una dintre acestea, dar o plasează într‑un context preeshatologic și nu posteshatologic, din pricina condamnării
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împărăție să-i vie mazilie, să poată merge la țarigrad, pentru leacul ochilor” (Miron Costin) - și pleca la Istanbul să se trateze. Și s-a înapoiat vindecat. în rest, speranțele de tămăduire erau în dreptate către Dumnezeu... Morțile ciudate Expierile neobișnuite (putem include aci sfârșitul lui Vlad înecatul, fiul lui Vlăduț, despre care cronica afirmă că, „mergând la Popești - prin septembrie 1532 [n.m.] -, den jos de București, în primblare, acolo s-au înecat în Dâmbovița”98 ori moartea lui Mihail Movilă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sunt impunătoare. La Athos, Doamna Ruxandra poartă „tradiționala haină domnească fără mâneci a moldovenilor din vremea lui Ștefan cel Mare, prin gurile căreia se strecoară mânecile cămășii (iei) sau rochiei, brodate și ele în flori de fir, alese. De sub coroana neobișnuit de înaltă, cu pandantive de împărăteasă răsăriteană, coboară, lăsat pe spate, mândrul mesal vărgat, pe care, în vremea lui Lăpușneanu, la 1565, îl avu până și boieroaicele muntene...”318. Hainele, a căror croială nu se modifica, fac ca personajele încoronate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorbesc despre o proprietară ce fusese soția unui mare ban411. Tot pustiu era în secolul al XV-lea și locul numit Valea Bănesii, aflat cam în aceeași zonă gălățeană a Covurluiului cu Apă412. Modelul acesta, indicând apartenența ori vreo întâmplare neobișnuită legată de o anumită persoană, funcționează și în toponimele Satul Mărinii (pe Putna), Valea Cârstinii (în Basarabia), Valea Cozmoae (pe lângă Iași), Valea Păuleascăi (lângă Mănăstirea Căpriana), Movila Evii (lângă satul Pribești, Vaslui), Movila Petricăi (în ținutul Lăpușna)413. Etc. Antroponime
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avea copii - să rămână grea (concepție miraculoasă: „[...] iaca întâmplare că baba mânca zamă din strachină, când dădu de un grăunte de piper”, pe care, până la urmă, l-a îngurgitat: „până când mătușa îl înghite nemestecat”) și să nască (o naștere la fel de neobișnuită, căci femeia - „o babă”, „mătușă” - era bătrână: „Azi așa, mâni tot așa, trece lună cu lună și, drept la a noua, naște baba un puiu de om, mare cât lingura, da’ îșneț, mânia focului; sprinten ca o zvârlugă și priceput
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
își va elibera sora - trimisă cândva de mamă să adune vițeii, dar nimerită în castelul zmeilor - în urma unei competiții ciudate cu temnicerii: rosul ciolanelor. Voinicul roade nu numai ciolanele, ci îi înghite și pe zmei... Starea civilă a femeii (ființă neobișnuită) din Pruncul și călugărul 442 poate fi dedusă cu ușurință: „O fost odată un om ș-o muiere. Omul era pe pat de moarte, iar muierea-i era grea-mare. Muierea asta, Doamne ferește!, nu erea ca alte femei, ea erea năzdrăvană
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
frecvență, care surprind, creând impresia unui caracter antinomic, ambivalent al acesteia. Cui se datorează această impresie care ne face să considerăm fiecare persoană umană diferită de celelalte și, În același timp, inegală În raport cu ea Însăși? Situațiile vieții, dintre cele mai neobișnuite, irepetabile, reclamă din partea persoanei anumite atitudini, reacții, acțiuni, modele de comportament. A te adapta În conformitate cu situațiile vieții este condiția unui răspuns concordant al persoanei dat lumii externe, Înseamnă „a-fi-conform-cu” sau „a-te-adapta-la”. Aceasta este condiția normalității, considerată o modalitate optimă de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
golul existenței Îl umplu amintirile, ele reprezintă Întoarcerea trecutului În prezent. Atunci ești cu tine Însuți, cu cel care ai fost. În cazul bolii sau al suferinței morale, individul tot nu este singur, Întrucât el este concentrat asupra acestor stări neobișnuite care-l frământă. Singurătatea se Înfățișează ca fiind o anumită stare, de o formă particulară, a existenței individului, care, prin natura sa, se opune ca semnificație valorică plenitudinii. Pentru existențialiști, omul, fiind unic ca persoană, este „singur-În-lume”. După filosofia creștină
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valorilor morale și cultural-spirituale În care a fost format individul, influența unor factori negativi familiali sau absența familiei etc. Imagologia Nebuniei morale Dintotdeauna, prezența nebunului și actele sale au fost urmărite cu surprindere atrăgând atenția. Manifestările nebunului apar ca fapte neobișnuite, nefirești, adesea violente, sau ca expresie a unei profunde stări de nefericire, bizare și de neînțeles, periculoase și imprevizibile. Spre deosebire de celelalte stări anormale de a fi ale persoanei umane, nebunia nu a putut fi raportată la o cauză concretă, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
oameni se feresc de excese și de acte imorale. Opțiunea pentru o conduită corectă este actul de căpetenie al vieții lor, iar cei care șovăie pier în împrejurări dramatice. Pentru a spori dramatismul, aproape toate personajele sunt înzestrate cu o neobișnuită vigoare sufletească, datorită căreia procesele morale devin cu atât mai intense. Acesta este cazul lui Moș Mărian din nuvela O viață pierdută, care, ezitând să intervină energic în viața fetei sale, în cele din urmă o pierde. Mai toți își
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
cu un caz extraordinar. O tânără Însărcinată suferea de un handicap organic și, prin urmare, necesita efectuarea unei cezariene - eu Însumi trebuia să o operez. Dar episopul grec nu-și dădu consimțământul Întrucât considera că această operație era una mai neobișnuită, iar eu nu puteam garanta pentru viața femeii. În timpul nașterii sărmana femeie - soția lui Georgius Jani - muri, iar episcopul se opuse din nou operației prin care cel puțin fătul ar fi putut fi salvat. Atât eu cât și prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]