3,943 matches
-
disciplină a viului În confruntarea cu factorii producători de moarte. Onorată asistență, stimați colegi, Dacă am realizat ceea ce am realizat este rezultatul climatului pe care mi l-au oferit timp de 49 de ani iubita mea soție, fiica, ginerele și nepoata, care frânându-și gelozia pentru morfopatologie m-au lăsat să mă dărui acesteia 25 de ore din cele 24 ale zilei. Vă rog să-mi permiteți să le mulțumesc public pentru tot ce mi-au dăruit și să le cer
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Husea). În ultimele două, se arăta că Mărina, fata Husului, vinde lui Leoa parte din moșia sa de pe Elan, situată în marginea „târgului nostru, al Hușilor”. Raționamentul cărturarului hușean era următorul: „Mărina, care era fata Husului (documentul din 1495), era nepoata Nastei, nepoată și aceasta lui Mihăilă Buzea, care ar fi trăit în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Totodată, Mărina nu putea fi decât fiica Itcăi, sora Nastei și probabil soția lui Husul, alias Gânscă”. Oare, se întreba istoricul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ultimele două, se arăta că Mărina, fata Husului, vinde lui Leoa parte din moșia sa de pe Elan, situată în marginea „târgului nostru, al Hușilor”. Raționamentul cărturarului hușean era următorul: „Mărina, care era fata Husului (documentul din 1495), era nepoata Nastei, nepoată și aceasta lui Mihăilă Buzea, care ar fi trăit în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Totodată, Mărina nu putea fi decât fiica Itcăi, sora Nastei și probabil soția lui Husul, alias Gânscă”. Oare, se întreba istoricul, Husea și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
personajului numit Husul mai trăia în memoria contemporanilor: fiica sa, Mărina, fiind menționată într-un hrisov din 20 ianuarie 1495. Documentul - o cumpărătură întărită de Ștefan cel Mare - a fost menționat de episcopul Melchisedec (act păstrat între documentele Buzeștilor): „Nastea, nepoata lui Mihăilă Buzea și nepoata ei, Mărina, fata Husului” au vândut lui Neagul Dumia și fratelui său Băloș, „a patra parte din satul de pe Sărata, anume Buzești”, limita fiind „după vechiul otar, pe unde din vechi a apucat”, dar și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în memoria contemporanilor: fiica sa, Mărina, fiind menționată într-un hrisov din 20 ianuarie 1495. Documentul - o cumpărătură întărită de Ștefan cel Mare - a fost menționat de episcopul Melchisedec (act păstrat între documentele Buzeștilor): „Nastea, nepoata lui Mihăilă Buzea și nepoata ei, Mărina, fata Husului” au vândut lui Neagul Dumia și fratelui său Băloș, „a patra parte din satul de pe Sărata, anume Buzești”, limita fiind „după vechiul otar, pe unde din vechi a apucat”, dar și de Ioan Bogdan. Nu este
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
confirmă fraților Leoa (Leva) și Petru „o bucată de pământ pe Sărata, partea ce este despre Ialan și ce iaste pe Drislavețu, fostă de demult a lui Mihail Buzea și a lui Hus, cumpărată de ei de la Nastea și cu nepoata ei Mărina, fata Husului”. Actele citate confirmă că persoana cunoscută sub numele Hus, în forma articulată Husul, avea o moșie Sărata. Deci, se vinde o bucată de pământ din moșia „de pe Sărata”, care începea din hotarul târgului domnesc Huși, așezat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
timpuri. Prin ispisocul din 23 ianuarie 1502, Ștefan voievod confirma lui Leva (Leoa) și fratelui său Petru o bucată de loc pe Sărata, partea de pe Elan care se afla mai jos de hotarul târgului Huși pe Drăslăvăț, cumpărată de la Nastea, nepoata lui Mihăilă Buzea și de la nepoata ei, Mărina, fata Husului, cu 40 de zloți tătărăști. Documentul menționa din nou hotarul: „Iar hotarul acelei bucăți de pământ să fie din hotarul târgului nostru Huși în jos, iară despre alte părți se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1502, Ștefan voievod confirma lui Leva (Leoa) și fratelui său Petru o bucată de loc pe Sărata, partea de pe Elan care se afla mai jos de hotarul târgului Huși pe Drăslăvăț, cumpărată de la Nastea, nepoata lui Mihăilă Buzea și de la nepoata ei, Mărina, fata Husului, cu 40 de zloți tătărăști. Documentul menționa din nou hotarul: „Iar hotarul acelei bucăți de pământ să fie din hotarul târgului nostru Huși în jos, iară despre alte părți se fie după vechiul hotar, precum au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1970 în Israel. Este "rambursat" de poliția israelită în SUA în 1972 și își află sfârșitul, bolnav de cancer, la 15 ianuarie 1883. Lasă în urmă o "istorie " a mafiei și o "familie îndurerată" și fără mijloace de subzistență, o nepoată a sa declarând că n-au rămas de pe urma lui decât "3700 dolari cash"! După "specialiști" însă, Lansky ar fi adunat o avere în conturi secrete de cca. 300 milioane dolari, în septembrie 1982, cu doar câteva luni înaintea morții, serioasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu glonț... Cerul gurii e partea cea mai moale a capului"! De menționat că sinuciderea era o "boală de familie" tatăl său s-a sinucis prin împuș-care în 1928, sora Ursula cu o supradoză de pilule, fratele Leicester prin împușcare, nepoata, frumoasa artistă Margot, diagnosticată cu "depresie autodestructivă", s-a sinucis și ea la 1 iulie 1996, cu doar o zi înaintea comemorării morții bunicului... Aveau să-și mai pună capăt zilelor și două femei care jucaseră un rol în viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
aflate și păsurile. Una din singurele persoane la care m-am dus a fost doamna Ion Ghica, [Alexandrina Ghica]. Biata femeie, de 80 de ani trecuți, venise în grabă de la Ghergani când era să-l ocupe germanii și trăsese la nepoata crescută de dânsa, Natalia Balș. Acolo a stat până la moarte, cu durerea de a ști scumpul ei lăcaș de țară devastat sălbatic de vrăjmaș și cu dorința neîmplinită de a se reîntoarce acolo pentru a muri. Chiar după evacuare, casa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
venea lumea să petreacă vara și mă miram din cauza țânțarilor și lipsei de confort, dar aflai în urmă că aceste vilegiaturi nu țineau decât două sau cel mult trei zile, și atunci am înțeles. După prânz, însoțită de maica Evlampia, nepoata maicei starițe și casierița mănăstirii, am făcut vizite la toate maicile și la cei trei preoți. Cel dintâi și cel mai în vârstă, popa Cristea, deștept, energic, hatalâu și bețiv, era polițistul german din mănăstire și din cele două sate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
culcare, ca să nu abuzez de petrol, materie prețioasă și rarissimă. Seara, deși era o lună splendidă și ispititoare, nu [se] cădea să ies nici măcar în curtea mănăstirii. Eram ocupată toată ziua, maica stariță mă rugase să dau lecții de franceză nepoatei ei, gentilei maice Evlampia, care îmi era atât de simpatică. Ființă fină, care nu făcuse studii regulate, dar avea o memorie deosebită și o dorință mare de a învăța. Mă miram de progresele ce făcea. Venea regulat de la 3 la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care nu o zărisem de atâta vreme. Pe cât îmi era viața de singuratică la Pasărea, pe atât văzui lume multă îndată ce sosii la București. Mulți erau descurajați de pacea rusă. Afară de d-nii Emil Petrescu, Th. Aslan, d na C. Băicoianu, nepoatele lui Costache, Elena Ghica, Maria Cazimir, Anicuța Florescu, Zincuța Manu, Elena și Eliza Odobescu, Zetta Manu, toți se cam îndoiau acum de succesul final. Marghiloman, care luptase, pe față, cu Carp, pentru menținerea regelui, acum publică un interviu în Lumina
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără învelitoare, cu frumoasele stucaturi din secolul al XVIII-lea încă pe pereți; între treptele scării de marmoră care ducea în grădină creșteau stufișuri și jos erau culcați falnici copaci de esențe rare, gloria parcului de odinioară. Stăpâna spusese încet nepoatei ei: „A trebuit să-i vând. Mă resemnasem la orice sacrificiu, dar, când i-am văzut retezați și am numărat cercurile concentrice ale trunchiurilor, m-au trecut lacrimile, erau de 145 de ani“. Toate femeile erau rusoaice până în fundul inimii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numai că nu a luat niciodată părerea tatălui, care avea vederi mai largi și sensul realităților mai mare ca al ei. A luat povața sau a ascultat povața Olgăi Sturdza de la Dieppe, care vrea cu orice chip să mărite pe nepoata ei Elena, pentru a o sustrage de la influența casei părintești, unde mama copiilor, moartă, fusese înlocuită printr-o cocotă celebră prin frumusețea și viața ei în cercul suveranilor în trecere prin Paris. Dimitrie Sturdza fusese nedreptățit în împărțirea stării imense
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mare parte din moșiile părintești și își cumpărase nu valori românești, ci ruse și austriece. Se văzu deci cu ele evaporate prin prăbușirea rublei și coroanei. Era ruinat. Maria Moruzi nu știa aceste lucruri. Când Olga Sturdza îi vorbi de nepoata sa Elena și o văzu gentilă, aproape copil, fu entuziasmată de această partidă și acceleră pe cât putu logodna. Din Paris, unde se înjghebase afacerea, veniră la Iași și preveniră pe Ionel. Era prea târziu ca să se opună, cu atât mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
colaboratorii săi formați sub îndrumarea "fermecătorului" (Ionel Teodoreanu) au fost Mihai Ciucă, Constantin Ionescu Mihăiești, Maria Franche, Jules Nițulescu, mari reprezentanți ai medicinii românești. A murit în 1939, fiind înmormântat la Iași, la Eternitate. Mormântul său nu mai este cunoscut. Nepoata lui îi scria peste mulți ani unui târziu urmaș la catedră (actualul prof. dr. D. Buiuc) următoarele: "Dacă mormântul bunicului s-a pierdut, prof. Slătineanu are un bust la Iași și au rămas de la el lucrări, cărți, munca lui. Sper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai multă emoție mi au dat cele câteva întâlniri particulare, ca să le zic astfel, cu exponenți ai climatului intelectual interbelic, chiar și atunci când nu erau de marele calibru al celor amintiți înainte. O colegă a noastră, regretata Doina Graur, era nepoata criticului Ion Chinezu, protagonist însemnat al mișcării literare ardelene de după Unire, editorul lui Pavel Dan, conducător de reviste, printre care și al cunoscutei Gând românesc, prieten cu Blaga, care trăgea la el când venea în București, unde Chinezu se stabilise
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fie Elenă Dragomirescu, cea care, din 1949, devenise soția lui Marin Nastase-Titi (zis și Tapu în familie). Datorită lipsurilor și mizeriei, sănătatea Elenei Ciolan s-a deteriorat în decursul anilor și senilitatea i-a avansat. Aflată în incapacitate mintală totală, nepoata Elenă Nastase, dirijata de soțul ei, o izolează pe mătușa de vecini, prieteni de-o viață, de restul familiei și, în 1989, o pune pe mătușa senila, deci inconștiență, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
totală, nepoata Elenă Nastase, dirijata de soțul ei, o izolează pe mătușa de vecini, prieteni de-o viață, de restul familiei și, în 1989, o pune pe mătușa senila, deci inconștiență, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata să, Elenă Nastase, moștenitoare universală. Astfel, sub îndemnul soțului - vicleanul și atavicul bolnav de avere Marin Nastase - soția lui devine proprietara unei vile naționalizate de regimul comunist, în regimul comunist. La 5 mai 1990, Elenă Ciolan a decedat, în vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
universală. Astfel, sub îndemnul soțului - vicleanul și atavicul bolnav de avere Marin Nastase - soția lui devine proprietara unei vile naționalizate de regimul comunist, în regimul comunist. La 5 mai 1990, Elenă Ciolan a decedat, în vârstă de 92 de ani. Nepoata Elenă Nastase și soțul au ținut în secret decesul ei, ocupându-se de procedurile funerare, ieftin și rapid, prin incinerare la Crematoriul "Cenușă". Nici un alt nepot dintre ceilalți 4 ai Elenei Ciolan nu a știut nimic, nici macar despre dispariția ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Ciolan, a fost dat afară din seviciu și apoi a decedat, ea a beneficiat de o pensie "simbolică" de urmaș. A trait foarte greu și a reușit la început să vândă câteva piese de mobilier. Atunci a intervenit cu dârzenie nepoata ei, Elenă Nastase, simțind pradă. Ea i-a interzis mătușii, din ce in ce mai amnezica, să vândă ceva din fosta ei casă și, ca să fie sigură, a izolat-o de prieteni, de tot restul familiei, după directivele soțului, Marin Nastase. În 1984, Elenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
mele cu arta. Eram un copilandru de 16 ani și viitoarele musteți întârziau de a răsări, în ciuda nerăbdărei mele. Peste drum de casa noastră părintească din Folticeni locuia un medic, Ion Diaconovici, bucovinean de origină, care, neavând copii, înfiasă o nepoată a sa din Cernăuți. Ea trebuie să fi fost cu vreo 7-8 ani mai mare decât mine și era natural să nu fiu eu tocmai un ideal pentru dânsa, căci eram prea crud ca un pui abia ieșit din ou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe nepoata doctorului Diaconovici, am scuză binecuvântată că dragostea mea copilărească pentru dânsa nu a fost de natură să-i întunece aureola. Presupunând că dânsa mai este încă în viață, ceea ce e cu putință și că aceste rânduri i-ar cădea sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]