3,633 matches
-
de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate fără îndârjire și furie și luptă și răni și singurătate și amărăciune. Și închizându-se în el cu încrâncenare, strângând tot veninul și toată furia pentru clipa neputincioasă când știa că va face compromisuri, întrucât nu se poate altfel, dar mai știind că acea clipă pe care o simțea apropiindu-se, oricât se străduia el s-o îndepărteze cu meschine tertipuri, acea clipă nu putea fi decât începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ține și sinceră să fiu nici nu vreau să țină mult pentru că mă îngrozește. I-am văzut și i-am auzit chinurile și în capul meu încă mai răsună urletele lui de durere care mă făceau să-mi frâng mâinile neputincioase și să-mi acopăr urechile îngrozită. L-am văzut cum se liniștește și piere. Și atunci am suferit, dar știam că pentru el totul se sfârșise mai înainte. Și mi-a fost și mie clar, cum îmi spuneai, că suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i decât orgoliu, pentru că a fost înfrânt și părăsit și planurile lui s-au prăbușit când se aștepta mai puțin? Dar să zicem că ar fi orgoliu, suferința ar fi alta? Nu se simte la fel, cu mâinile legate și neputincios? A urât întotdeauna cel mai mult să nu fie liber, să nu se simtă liber și acum nu era, nimic din ce dorea el să se întâmple nu mai depindea de el. Se simțea cu mâinile legate. De parcă simțurile l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uită la ele cam o jumătate de minut. Nu, mă tem că nu sunt potrivite pentru noi. I le dădu înapoi. Phoebe simți că-i fuge pământul de sub picioare. O ura deja pe femeia asta, dar știa că este total neputincioasă. — Dar nici nu v-ați uitat bine la ele. — Regret. Nu sunt ceea ce căutăm noi pe moment. Ce anume căutați? — Poate doriți să încercați la galeriile mai mici, spuse ea, însoțind propunerea cu un zâmbet glacial. Unele închiriază spațiul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Owen, am o veste bună pentru dumneavoastră. N-am înțeles la început, dar pe măsură ce mintea mea își revenea, gândindu-mă la Fiona și la sarcina urgentă de a-i găsi un pat, i-am răspuns cu un zâmbet de ușurare, neputincios. Zâmbetul mi-a înghețat pe buze când mi-am dat seama că infirmiera încerca să plaseze două sticle de plastic în mâinile mele întinse. — A mai rămas până la urmă suc de portocale, spuse ea. Și ascultați... De la radioul de la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un loc sau altul. Și spitalele erau pline de paturi. Asta era problema cu spitalele: erau camere pline cu paturi. E adevărat că încrederea mea în știința medicală fusese întotdeauna limitată. Știam că erau multe boli în fața cărora se dovedea neputincioasă, dar nu-mi trecuse niciodată prin cap că o grămadă de medici și asistente de mare competență ar putea avea asemenea dificultăți de a transfera un pacient dintr-un loc într-altul: dintr-o cămăruță într-un pat. Mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tocmai despre tine-i vorba! Că te-a iubit Înainte, iar acum... Își scutură capul și nu putu să termine ce-avea de spus. VÎrî mîna În buzunarul fustei să caute o batistă, și-și suflă nasul. Se simțea epuizată, neputincioasă, ca o păpușă. Julia se dusese să dea cenușa peste cărbunii de pe grătar cu vătraiul, dar acum se ridicase și stătea lîngă poliță fără să se Întoarcă. Nu mai veni lîngă Julia, ca Înainte. Rămăsese acolo de parcă urmărea focul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
total. Stătea, incapabilă să acționeze, privind aiurea la flăcări. La un moment dat, un pompier o prinse de braț și o Împinse: — Du-te de-aici odată! Dar ea făcu trei sau patru pași, apoi se opri și rămase la fel de neputincioasă. În cele din urmă, cineva o strigă pe nume. Era Henry Varney, gardianul din Goodge Street. Avea mîinile și fața Înnegrite de fum, dar orbitele ochilor erau albe pentru că le frecase. Arăta ca un comedian. O ținea de umeri. — Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simțămînt straniu, așteptîndu-se pe jumătate să audă oameni vînzolindu-se prin hol... În schimb, auzi bufniturile neîntrerupte ale avioanelor, bum-bum-ul monoton al bombelor, urmat de funinginea care se rostogolea pe horn. Îl privi din nou pe Alec, și deveni tot mai neputincios. Căci Alec Își lăsase mîinile, În sfîrșit, și părea nefiresc de calm. Întîlni privirea lui Duncan și făcu un gest oarecum teatral - dădu din umerii lui Înguști, Își Întoarse capul, arătîndu-și profilul fin. — Asta-i pierdere de timp, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
peisaj arhaic îmbinat cu un modernism desuet - ea și el, de data asta invers la volan e ea și de căruță el. Se iubesc perechi ciudate ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită sclipitoare elegantă, mănuși lungi acoperind destine. El blând, neputincios bătrân, hăituit ar refuza-o dar nu se cade să-i faci asta eternității. Cu ultimele tresăriri îl cucerește... nu mai răsuflă l-a deconectat de la legăturile supreme. Pleacă mai departe în căutarea căruței care i-a tulburat inexistența. Jeepul
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
loc, iar lui i se păru că garnitura întreagă trece fără milă peste el, strivindu-l. Încercă să se roage , implorând mila divină, dar simți că totul este zadarnic. Inevitabilul se produsese. Nădejea lui era spulberată și simți că este neputincios în fața necazului. Ce se va alege de puiul lui, pe care acum îl strângea cu milă lângă el? Își aduse aminte cât de mult își dorise acest vlăstar, cu femeia vieții lui. O amenințase, atunci, spunându-i că o va
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Andrew! Te implici atât de mult, de parcă McManus ar fi reușit de unul singur să facă indicele Dow să crească cu 150 de puncte. Observând că sunt singura colegă care nu s-a alăturat aprobării gânguritoare, Andrew dă din umeri neputincios și spune: Știi și tu cum e, Kate. Se vâră În sacou și iese pe ușă. Într-adevăr, știu cum este. Un bărbat anunță că trebuie să plece de la birou ca să fie cu copilul lui pentru un scurt moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
epistemologice" aveau toate în comun un fundament fragil din punct de vedere teoretic 4. Aceasta este și cauza, susține în continuare Rosmini, care explică în ce ar consta limitele filosofiei germane. Ei au ajuns la concluzia că rațiunea teoretică este neputincioasă pentru a cunoaște "adevărul în sine însuși, închizînd astfel revoluția lor filosofică, "limitînd filosofia". Era urgentă, de aceea, necesitatea recuperării încrederii omului în capacitatea sa de a ajunge la adevăr. Dar spre deosebire de Kant, Rosmini nu merge mai departe, va începe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucrurilor s-au agravat, necinstind Biserica s-a ajuns la stagnare, natura omenească rațională și religia creștină, care împreună ar fi putut să aducă națiunile în mod pașnic la un nivel ridicat de dezvoltare, fără nedreptăți împotriva puterii laice, erau neputincioase în acțiune. 88. Clerul, fiind oprimat astfel, și-a pierdut treptat simțul propriei demnități și libertăți. În necunoștință de cauză față de valoarea pierdută, se mulțumeau cu averile și puterea trecătoare 201. Nu ar fi drept să spunem că Biserica, în mijlocul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
este reprezentat de către Ferdinand Lasalle care a susținut necesitatea organizării clasei muncitoare în cooperative muncitorești de producție, prin care să se înlăture profitul și "legea de aramă a salariilor"30. El consideră că, împotriva acestei legi, cooperația de consum este neputincioasă, fiind necesară organizarea clasei muncitoare în cooperative de producție. Lasalle mai spunea "A face din clasa uvrieră propriul său patron, iată mijlocul, singurul mijloc de a abroga această lege crudă, această lege de aramă care determină salariul"31. Referindu-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
să devii treptat ceea ce consideră ei că ești și să încremenești pe loc în acea altă, detestabilă ființă? Poate mi-ar fi făcut bine să plâng (oricum nu mă vedea nimeni!) și să mă eliberez măcar așa de furia asta neputincioasă pe care o strânsesem în mine. însă ochii mei păreau să nu aibă habar despre ce înseamnă cuvântul „plâns“ și refuzau cu îndărătnicie să ia seama la greutatea din gâtlej, care urca și tot urca, nemiloasă. (Ce să însemne asta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi scape platoul pe jos. Doar sunt expertă în spart vase! Nici nu vreau să-mi închipui ce s-ar întâmpla dac-aș scăpa platoul pe jos! Dar în mintea mea văd totul foarte clar: perechi dezechilibrându se și alunecând neputincios cu picioarele pe tartine unse cu unt și ornate cu murături, țipete, toalete distruse, pătate de mâncare, tocuri rupte, privirea înlăcrimată a Georgianei, căreia i am distrus petrecerea... Strâng platoul cu îndârjire, ca pe un obiect de preț, foarte ușor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atâta disperare, va fi totul mai bine. Inclusiv cu Eduard. Poate că nici eu n-aș fi dorit, dacă aș fi fost în situația lui, să văd alte persoane perindându-se prin preajma mea - o legumă vie zăcând într-un pat, neputincioasă. Poate că asta era tot. Poate peste câteva zile avea să gândească altfel. Poate că mutarea la sanatoriul de la mare avea să-i facă bine și să-l însenineze. Poate că, totuși, o să ne vedem de 1 Mai, la mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul tău... Apoi am deschis geamul, larg, și am aruncat ghemotoacele de hârtie care au plutit o vreme, descumpănite, ca niște fulgi murdari și urâți de zăpadă, și au căzut apoi neputincioase în noroiul de pe alee. Am închis geamul, mi-am pus caseta cu Genesis și m-am lungit în pat, în rochia mea nouă și vesel colorată, învelindu-mă până la bărbie cu plapuma. Am închis ochii și m-am lăsat cuprinsă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rece! Eduard dă din umeri și se uită cu ochii lui cenușii și mohorâți la mare, care aruncă spre el mănușa albă a unui val semeț. Ar vrea să răspundă la provocare și să se arunce în duel. Dar e neputincios. își concentrează privirea cenușie asupra valului alb care se azvârle pe mal cu furie și se sparge înainte de a ajun ge la picioarele lui betege. Nu, nici marea nu are chef încă de duel. Doar l-a încercat. Se îndepărtează
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lună sau două îi păreau a fi o nimica toată. Dar două secunde de neatenție deveniseră pentru el aproape o eternitate. Ce ușor se întâmplase prăbușirea... La fel de ușor ca răsturnarea în mare când alergase după minge. își aminti din nou neputincioasa cădere. O cădere grea, contorsionată, izbi turi nevăzute și doar simțite, nespus de dureros, în tot corpul, înțe pături de crengi și ace de brad, căldura neașteptată a sângelui care-i șiroia pe față, iar apoi coșmarul. Coșmarul ăla în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în prag, apoi își dădu cu palma peste frunte și trase cu sete un șut în ușă. Uitase să-i ceară numărul de telefon de la noua locuință. Nu mai avea de unde s-o ia. Intră furios în camera mică, privind neputincios pe perete, la portretul Clarei. — Dde ce? strigă el, furios. De ce nu-mi ddai nici o șansă? Dde ce e numai el în min-tea ta? Dde ce el ? Mereu el !!! Dar ochii imenși și întrebători ai Clarei erau de nepătruns. Ba
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
decât să pătrundă în ea, până în adâncuri, să o posede cu totul, să câștige acest rămășag cu sine însuși și să se elibereze de imensa apăsare bolovănoasă dinlăuntrul său. Dar nu se putea clinti din loc. Rămase la țărm, contemplând neputincios trupul gol al mării. „Nu sunt bun să fiu un personaj exemplar, e clar“, își spuse, clă tinând din cap. „îmi lipsește ceva... Mai mult ca sigur, o doagă!“ Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și se concentră să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se întețea. Un val mare și fălos se înălță întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și nătăfleț, rostogolindu-se bezmetic, ca o minge azvârlită în mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat. De ce ești așa de agitată? întrebă el marea, în gând. Parcă te sperie ceva! Tocmai pe tine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre mare, dar se opri brusc la mal. Nu cuteza. Nu cuteza să intre. Tălpile goale i se înfipseseră în nisipul umed și acolo rămăseseră, afundându-se cu din ce în ce mai multă strășnicie, cu fiecare val care se spărgea la mal, bolborosind neputincios. își dorea foarte mult să intre în mare și să înoate în larg, cu aproape aceeași ardoare cu care odinioară își dorise să scrie primul ei roman și să devină scriitoare. O scriitoare neobișnuită. Dar nu putea. Nu putea să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]