6,179 matches
-
arzători, Mă risipesc în tot, dar sunt întreagă. Înaintând, contururi se tot șterg Și-aș vrea ca să pătrund și-n alte ere, Dar mă oprește-un gând. Nu pot să merg, Nu-mi este dat să trec de bariere. Îndemnul nevăzut eu îl ascult, În jos se văd iar valuri de ninsoare, Și mi-aș dori.... Cât mi-aș dori de mult! Să trec de bariere... Pot eu oare? Referință Bibliografică: CĂLĂTORIE / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2218
CĂLĂTORIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381146_a_382475]
-
sub voal. Lângă fântâni cu lacrimi sărutul tău se-așază, Toți prinții din povești în umbre se ascund, Miresele iubirii, prin flori de crini valsează, În zări, fluturi de rouă se-aud din zori venind. Cu valuri purpurii, prin cercuri nevăzute, Destinele iubirii întind spre țărmuri brațe, Lăstare de lumină prind crengile căzute, Căci marea fără tine e-un cer fără speranțe. Eu te iubesc cu infinitul dăltuit în mine, Vei fi castelul veșnic cu punțile de fum. Ca un luceafăr
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
Toate Articolele Autorului SĂRUTĂ-MI NOROCUL Mă cunun cu zâmbetul cerului și cântecul lui, cu flori de nori în mâini și orhidee de curcubeu. Dansez în muzica ploilor trecute și a păsărilor din înalt. Coronița mi se împrăștie în stele nevăzute. Mirele meu,--o, mirele meu--... tu,cer indepărtat, sărută-mi norocul... și gândul... și iubirea... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: SĂRUTĂ-MI NOROCUL / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SĂRUTĂ-MI NOROCUL de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381239_a_382568]
-
estompează sau amplifică o stare sufletească trădând firea lirică a autorului. Iată primăvara în momentul demobilizării „Primăvara în Moldova a venit mai târziu. Trecuseră Babele de la începutul lui martie 1918 cu frigul lor și ninsori parcă cernute printr-o sită nevăzută” (p. 143), ori: „timpul trecea ca un râu de câmpie, lâncezând prin bălți”. Câte-o evadare din cotidian ne face cunoștință cu poezia vremii precum romanțele lui Artur Enăchescu: „Rita”, „Cruce sfântă părăsită” etc. sau ne oferă prilejul ascultării unor
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381242_a_382571]
-
mână, rostind printre lacrimi: - Tati, trezește-te, tati! Nu înțelegea ea prea bine ce se întâmpla, dar după reacția celor din jur, bănuia că era vorba despre ceva grav. Tovarășu` Mitică și însoțitorii lui ieșiră val-vârtej pe ușă, făcându-se nevăzuți, înainte de a mai apuca cineva să le adreseze vreun cuvânt. Niculaie gemu încet, apoi mișcă puțin degetele, semn că voia să spună ceva. Făcură cu toții liniște. - Să ai grijă de prunci, că eu m-oi duce... la Tătuca! rosti el
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
A MURIT ! Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului s-a dus puțin dincolo să numere pe cei care au decedat prin spitale - uciși de viruși, bacterii, microorganisme efemere și alți „criminali nevăzuți și tăcuți” - imuni la ale sale chimicale de care el ar fi trebuit să se preocupe ca patron la „Hexi-Pharma” din ciclul „zoo-animale”; se va întoarce, pentru că oameni ca el ce pot corupe nu vor muri vreodată, rânind în mizere
DAN CONDREA NU A MURIT ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381406_a_382735]
-
nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În spatele pseudonimului se ascunde ori teama de realitate ori teama de fantezie. e ca atunci când a iubii mai are un i de la infinit. a te ascunde cu speranța de a fi nevăzut de ceilalți ca un cel mai cel care vrea să îi cunoască pe toți cu temerea de a fi cunoscut. e ca și cum eul gonflabil are petice . numele tău dăruit e fericirea neactivată. în spatele măștii și diavolul e mai frumos. numele
POEME TIMIDE (3) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381440_a_382769]
-
Autorului Unde mi-o fi rămas râsul? Urechile nu-l mai aud. O fi fost un val amăgitor, Un vânt venit de niciunde. Unde mi-o fi rămas chipul meu râzând? Că, iată, din această undă de piatră, O mână nevăzută a cioplit cu migală Un alt chip, Pe care Nu-l mai vede nimeni, Doar eu știu că e viu. (Pictură: Zoe Eisele Szucs - Labirintul) Referință Bibliografică: Fără chip / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1925, Anul VI
FĂRĂ CHIP de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381447_a_382776]
-
aminte de Luceafărul de dimineață, ce în solitudinea lui, ne trimite raze, dar se luminează de fapt pe sine. În același timp ochiul păsării înocuit cu o stea poate semnifica și privirea de dincolo de lumi, de biruință a văzutului asupra nevăzutului. Astfel, am deschis cartea spre lecturare. Tema abordată are o mare importanță în viața scriitorului, fiind presărată cu multe date autobiografice din perioada amatei făcute la Vânătorii de munte, armă destul de grea. Textul te poartă de la cruda realitate spre zone
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
și privesc soarele cum dispare, pe țărm sunt stânci și alge, cochilii părăsite, năvodul de lumină lin așternut pe mare încet scufundă astrul în străvezie criptă. O linie tremurândă s-a format în zare și fiecare val cu o mână nevăzută îmi scrie pe nisip un rând ca de scrisoare, că mâine vei veni, ca soarele din criptă. Referință Bibliografică: Asfințit / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina
ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381501_a_382830]
-
capul nostru, vine împăratul-monstru! Auzind strigătul disperat al florii, fata împăratului, care în acel moment lua masa cu Florea, sări în sus speriată. Flăcăul nu se pierdu cu firea. Încălecă marginea ferestrei deschise și sări în grădina palatului, făcându-se nevăzut chiar înainte ca împăratul să lovească ușa de perete și să intre în camera prințesei. - Tată, se prefăcu fata surprinsă, ai venit să iei masa cu mine? - Unde e? Fără a se speria de răcnetul tatălui ei, fata mușcă dintr-
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
locul în care fusese condus. La picioarele unui copac bătrân se căsca o scorbură imensă prin care coborau în pământ niște scări întunecate. - Pădurea îți mulțumește pentru grija ta, strigă iepurașul, după care o luă la goană și se făcu nevăzut. - Aici trebuie să fie Castelul de Fier, spuse Florea - Zâmbet de Floare. Aripile fluturașului începură a lumina drumul prin bezna care se adâncea pe măsură ce coborau spre inima pământului. La un moment dat, în fața lor apăru Balaurul de Foc. Scuipă flăcări
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
lui fermecate și, minunați peste măsură de povestea lui, cei doi prinți îl rugară să le arate și lor aripile fermecate. De îndată ce Ador își scoase aripile, Prințul Negru îi reteză picioarele, iar Prințul Galben îi luă toate odoarele, făcându-se nevăzuți din fața lui. Lacrimile amare pe care le vărsă flăcăul nostru singur pe marginea drumului, fără aripile fermecate să zboare, fără picioare să meargă și fără odoarele cu care trebuia să o ia pe prințesă de soție, nu aveau însă cum
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
trupul, ce veghează, din taină, ce se cântă,Din ochiul, care tace, în culmea povestirii,... XIII. STELELE- MI CĂDEAU, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2051 din 12 august 2016. Mi-ai devenit părtaș al nopții, În care îngeri nevăzuți păzeau, Eu coborâm în strana boltii, În marea, unde stelele lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în ros, În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
al nopții, În care îngeri nevăzuți păzeau, Eu coborâm în strana boltii, În marea, unde stelele lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în ros, În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodita, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hau, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La tine mi- am uitat penelul. Era o noapte, ca de piatră- ... Citește mai mult Mi-ai devenit părtaș al nopții,În care îngeri nevăzuți păzeau,Eu coborâm în strana boltii,În marea, unde stelele lipseau.Aveai un somn, ce- nconjuraUn alcov pur, elenizat în ros,În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși.Era amorul nevăzut de greu,În beznă, sclipea o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
părtaș al nopții,În care îngeri nevăzuți păzeau,Eu coborâm în strana boltii,În marea, unde stelele lipseau.Aveai un somn, ce- nconjuraUn alcov pur, elenizat în ros,În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși.Era amorul nevăzut de greu,În beznă, sclipea o Afrodita,Ea dispărea, pălind de dorul tău,Si in ninsoarea nopții era sfântă.Se întregea cu scrisul meu,Pierea atunci și vaierul lunatic,Cum piere noaptea într- un hau,Adulmecând sărutul tantric.În finitudini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
În spatele pseudonimului se ascunde ori teama de realitate ori teama de fantezie. e ca atunci când a iubii mai are un i de la infinit. a te ascunde cu speranța de a fi nevăzut de ceilalți ca un cel mai cel care vrea să îi cunoască pe toți cu temerea de a fi cunoscut. e ca și cum eul gonflabil are petice . numele tău dăruit e fericirea neactivată. în spatele măștii și diavolul e mai frumos. numele
EMIL IULIAN SUDE [Corola-blog/BlogPost/381546_a_382875]
-
dată fiecărui întâlnit în cale prin care destinul îți vorbește de viață. Nu refuza îmbrațișarea pe care un prieten cu gând nevinovat vrea să ți-o ofere. Primește și răspunde zâmbetului venit de oriunde. Acolo este cu siguranță un fir nevăzut care vă leagă cine știe cum. Căci cum vom afla, unde este acel om? Poate veni de departe, sau poate fi aproape, poate fi departe de sufletul tău sau poate fi parte din viitorul tău pe care-l vei afla cândva. Sunt
VIATA IN PUTEREA TA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380818_a_382147]
-
și iară iu drag îmi e cerul floriu, ce se schimbă la culoare când bădița-mi da o floare celălalt, de jos, calicul, să i se rupă târlicul, să caute firfirei să-i înduplece pe zmei și să-l facă nevăzut, nevăzut, necunoscut și cumva, jos, pe asfalt să-l omoare pe ăllalt dar nu am suflet de schimb și mi-l las aici, nu-l plimb, nici nu-l pun să se căznească, ci-l las simplu ... să trăiască! Referință
DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB de DORA PASCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380831_a_382160]
-
iară iu drag îmi e cerul floriu, ce se schimbă la culoare când bădița-mi da o floare celălalt, de jos, calicul, să i se rupă târlicul, să caute firfirei să-i înduplece pe zmei și să-l facă nevăzut, nevăzut, necunoscut și cumva, jos, pe asfalt să-l omoare pe ăllalt dar nu am suflet de schimb și mi-l las aici, nu-l plimb, nici nu-l pun să se căznească, ci-l las simplu ... să trăiască! Referință Bibliografica
DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB de DORA PASCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380831_a_382160]
-
într-o sinteză artistică atât de bine șlefuită, încât curge firesc pagină după pagină. Prozator cu o distinctă individualitate, domnul Herman Victorov, cu timbru pregnant, excelează în dezvăluirea stărilor conflictuale, în confruntări grele, are capacitatea de a privi și partea nevăzută a lucrurilor, iar mâna sigură a doamnei Mihaela Ignat a creat imagini cu puterea de a da contur spiritului acelei epoci, acelei lumi care trăiește viu înaintea cititorului, o lume în mișcare, adesea derutantă, o lume care trezește o puternică
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
având conducător pe Dumnezeul lor. -Care este totuși un Dumnezeu slab! interveni Nerva. Magistrul Ruthavan își întoarse capul către acesta. -Și zeii sunt slabi ilustre! Dar sunt puternici atunci când există solidaritate. Ei există întâi în inima noastră într-un loc nevăzut, simțit de fiecare în parte în cugetul său! Tăria lor însă e dată de voința și credința cetățenilor! Tiberius îi privi îngândurat dar nu spuse nimc. Se întoarse în mijlocul sufrageriei și se așeză din nou pe o canapea luxoasă pe
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
se învinovățește și, crezând că e urmărit de fantoma fiului, constată că „toți fugiseră de la Broșteni, tatăl, mătușa, logodnica, numai el, vânzătorul de țară se ascunsese aci, în dulap, statornic, încăpățânat, ca și cum ar fi putut rămâne aci o veșncie, nedescoperit, nevăzut de nimeni!...Anii trecuseră de-atunci de la plecarea lui, toate se schimbaseră(...) numai el rămăsese cu uniforma asta de paradă în dulap, rămase neschimbat, trăind de-a pururi în neclintită tinerețe, mereu de douăzeci și trei de ani, în eternitate
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
atunci că doar cezarul Tiberius este împăratul iudeilor! Irod îl privi încruntat. -Ei se refereau atunci la un împărat lumesc mărite procurator. Privitor la tabla pusă la capul răzvrătitului ei au interpretat înscrisul ca fiind o referire la Dumnezeul cel nevăzut. -S-o lăsăm așa! spuse Ponțiu Pilat. -Personal n-am nici o părere înalte prinț! Nu mă interesează aceasta. M-ar interesa mai degrabă concluziile anchetei! Irod cerea amănunte din anchetă pe care doar arhiereul Caiafa probabil că dorea să le știe
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]