2,921 matches
-
un aliaj de cupru - nichel. După descoperirea sa, singura sursă de nichel era minereul, dar în 1824 s-a obținut nichel și din emailul numit albastru de cobalt. Primul producător de nichel, la scară largă, a fost Norvegia. În 1889 nichelul a fost introdus în producția de oțel, iar cererea de nichel s-a mărit. Pe parcursul anilor s-au descoperit mari zăcăminte de minereuri de nichel în Noua Caledonie (1865), bazinul Sudbury, Canada (1883), Norilsk - Talnakh, Rusia (1920) și Reef Merensky, Africa de Sud
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
nichel era minereul, dar în 1824 s-a obținut nichel și din emailul numit albastru de cobalt. Primul producător de nichel, la scară largă, a fost Norvegia. În 1889 nichelul a fost introdus în producția de oțel, iar cererea de nichel s-a mărit. Pe parcursul anilor s-au descoperit mari zăcăminte de minereuri de nichel în Noua Caledonie (1865), bazinul Sudbury, Canada (1883), Norilsk - Talnakh, Rusia (1920) și Reef Merensky, Africa de Sud (1924). Aceasta a făcut ca nichelul să fie utilizat la scară
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
albastru de cobalt. Primul producător de nichel, la scară largă, a fost Norvegia. În 1889 nichelul a fost introdus în producția de oțel, iar cererea de nichel s-a mărit. Pe parcursul anilor s-au descoperit mari zăcăminte de minereuri de nichel în Noua Caledonie (1865), bazinul Sudbury, Canada (1883), Norilsk - Talnakh, Rusia (1920) și Reef Merensky, Africa de Sud (1924). Aceasta a făcut ca nichelul să fie utilizat la scară largă. Nichelul este un metal alb-cenușiu sau alb-argintiu, cu o tentă ușor gălbuie. Este
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
de oțel, iar cererea de nichel s-a mărit. Pe parcursul anilor s-au descoperit mari zăcăminte de minereuri de nichel în Noua Caledonie (1865), bazinul Sudbury, Canada (1883), Norilsk - Talnakh, Rusia (1920) și Reef Merensky, Africa de Sud (1924). Aceasta a făcut ca nichelul să fie utilizat la scară largă. Nichelul este un metal alb-cenușiu sau alb-argintiu, cu o tentă ușor gălbuie. Este unul dintre cele patru metale (alături de fier, cobalt și gadoliniu) care prezintă proprietăți magnetice. Nichelul este un metal tranzițional greu și
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
a mărit. Pe parcursul anilor s-au descoperit mari zăcăminte de minereuri de nichel în Noua Caledonie (1865), bazinul Sudbury, Canada (1883), Norilsk - Talnakh, Rusia (1920) și Reef Merensky, Africa de Sud (1924). Aceasta a făcut ca nichelul să fie utilizat la scară largă. Nichelul este un metal alb-cenușiu sau alb-argintiu, cu o tentă ușor gălbuie. Este unul dintre cele patru metale (alături de fier, cobalt și gadoliniu) care prezintă proprietăți magnetice. Nichelul este un metal tranzițional greu și ductil. Atomul de nichel are configurația electronică
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
Africa de Sud (1924). Aceasta a făcut ca nichelul să fie utilizat la scară largă. Nichelul este un metal alb-cenușiu sau alb-argintiu, cu o tentă ușor gălbuie. Este unul dintre cele patru metale (alături de fier, cobalt și gadoliniu) care prezintă proprietăți magnetice. Nichelul este un metal tranzițional greu și ductil. Atomul de nichel are configurația electronică [Ni] 1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d Nichelul apare în natură compus din 5 izotopi stabili: Ni, Ni, Ni, Ni și Ni. Dintre aceștia Ni este
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
la scară largă. Nichelul este un metal alb-cenușiu sau alb-argintiu, cu o tentă ușor gălbuie. Este unul dintre cele patru metale (alături de fier, cobalt și gadoliniu) care prezintă proprietăți magnetice. Nichelul este un metal tranzițional greu și ductil. Atomul de nichel are configurația electronică [Ni] 1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d Nichelul apare în natură compus din 5 izotopi stabili: Ni, Ni, Ni, Ni și Ni. Dintre aceștia Ni este cel mai abundent izotop (68,077 %). Cel mai stabil izotop
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
tentă ușor gălbuie. Este unul dintre cele patru metale (alături de fier, cobalt și gadoliniu) care prezintă proprietăți magnetice. Nichelul este un metal tranzițional greu și ductil. Atomul de nichel are configurația electronică [Ni] 1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d Nichelul apare în natură compus din 5 izotopi stabili: Ni, Ni, Ni, Ni și Ni. Dintre aceștia Ni este cel mai abundent izotop (68,077 %). Cel mai stabil izotop natural este Ni. Există și 18 radioizotopi, cel mai stabil fiind Ni
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
utilizat metal, cuprinzând 95% din producția mondială de metale, ca și masă. Datorită combinării unei rezistențe înalte cu un preț redus, el se folosește în prezent mai ales în cadrul aliajelor, pentru realizarea de diverse piese și structuri. Alături de cobalt și nichel, fierul este unul dintre cele trei materiale feromagnetice care fac posibilă aplicarea practică a electromagnetismului la generatoare electrice, transformatoare și motoare electrice. Aliajele fier-carbon sunt materialele cu cea mai largă răspândire în industrie. Ele se împart în oțeluri, cu un
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
mai ușor de obținut. Oțelul nealiat conține între 0,06% și 2,11% carbon, cu mici cantități de mangan, sulf, fosfor și siliciu. Oțelurile aliate conțin diferite cantități de carbon, dar și alte metale, cum ar fi cromul, vanadiul, molibdenul, nichelul, wolframul etc. Ele au de regulă domenii de utilizare bine precizate, deoarece conținutul de elemente de aliere le crește considerabil prețul. O varietate recentă de oțeluri aliate sunt așa-numitele oțeluri microaliate ce conțin cantități mici de elemente de aliere
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
și tenacitatea materialului. Feroaliajele sunt aliaje ale fierului cu alte elemente chimice, acestea fiind prezente în procentaje ridicate. Exemple sunt ferosiliciul sau feromanganul; care se utilizează la elaborarea oțelurilor aliate sau a altor aliaje. Alte aliaje importante sunt cele cu nichel, dintre care se remarcă invarul (36% Ni, rest fier), care caracterizează printr-un coeficient de dilatare termică foarte redus și se utilizează în aplicații unde este nevoie de modificări dimensionale minime în raport cu temperatura. Oxizii de fier sunt folosiți la fabricarea
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (când formula 66 este mai mare decât 1). Ele se formează, de regulă, prin reacția directă dintre brom și un alt halogen, în tub de nichel iar compoziția produsului depinde de condițiile de temperatură și presiune. Cei mai cunoscuți compuși interhalogenici ai bromului sunt formula 69, formula 70, formula 71, formula 72, formula 73. Din punct de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
mare la coroziune, oboseală, fisurare și a capacității de a rezista la temperaturi relativ mari fără să-și piardă proprietățile, aliajele de titaniu sunt folosite în industria aeronautică, navală, spațială și militară. Pentru aceste aplicații titanul, aliat cu aluminiu, zirconiu, nichel, vanadiu și alte elemente este utilizat pentru o gamă largă de componente, incluzând elemente structurale vitale, pereți rezistenți la foc, trenuri de aterizare, conducte de evacuare (elicoptere) și sisteme hidraulice. Practic, circa două treimi din titanul produs este utilizat in
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
de vacuum de mari dimensiuni. Țevile sudate și echipamentul de procesare (schimbătoare de căldură, rezervoare, vase de procesare, valve) din titan sunt utilizate în industria chimică si petrochimică, în special datorită rezistenței la coroziune. Aliaje speciale sunt utilizate în hidrometalurgia nichelului (ex: aliajul titanului BetaC), datorită rezistenței mecanice, a rezistenței la coroziune, sau a unei combinații ale acestor calități. Industria hârtiei folosește titanul în echipamentul de procesare expus la medii corozive de genul hipocloritului de sodiu sau a clorului (în procesul
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
alchiliden Denumirea radicalilor divalenți , obținuți prin îndepărtarea atomilor de hidrogen de la atomi de carbon diferiți se formează prin adăugarea la numele alcanului a sufixul -idiil. Radicalii monovalenți ai alcanilor se numesc generic radicali alchil. Hidrogenarea alchenelor în prezența de platina, nichel sau paladiu: CH=CH + H --> CH-CH Proprietăți chimice Alcanii dau reacții de substituție datorită legăturii simple C-H Reacțiile de substituție sunt: Halogenarea cu Cl2 și Br2 se face numai în prezența de lumina.Rezulta produși intermediari CH + Cl --> CH3-Cl
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
temperată (zonele mai înalte) Forme de relief: câmpii - de-a lungul coastelor; podiș - în centru; zone înalte - în nord și în sud Puncte de minim-maxim: Resurse naturale: hidroenergie, staniu, fosfați, mine de oțel, cărbune, diamante, pietre prețioase, aur, gaze naturale, nichel Utilizare teren: Suprafață irigată: 1.550 km² (conform anului 1998) Hazarde naturale: musca țețe; în sezoanele ploioase sunt posibile inundații în zona centrală; secetă Probleme de mediu: degradarea solului; despăduriri; deșertificări; distrugerea recifului de coral este un pericol iminent pentru
Geografia Tanzaniei () [Corola-website/Science/302917_a_304246]
-
electronii eliberați de filamentul încăzit și care nu pot fi captați de mediu formează un "nor" numit "sarcină spațială". Aceast "nor" trebuie să fie cât mai dens; în acest scop se folosesc metale bogate în electroni liberi cum ar fi nichelul oxidat. Experiența a arătat că nu este nevoie ca filamentul să fie și emitor de electroni liberi și că poate exista o placă numită "catod" care poate fi încălzită de acesta. Captarea lor va fi făcută de o altă placă
Electronică () [Corola-website/Science/299461_a_300790]
-
al electronilor. Experimentul lor a fost una dintre cele mai importante confirmări a ipotezei lui de Broglie. Ei au utilizat un tun electronic ce trimitea un fascicul de electroni, accelerați sub o diferență de potențial U, pe un monocristal de nichel. Acesta se comportă ca o rețea de difracție, facând posibilă observarea unei figuri de interferență. Conform teoriei difracției, se obține o valoare maximă a intensității undelor rezultate pentru unde Lungimea de undă poate fi modificată variind tensiunea de accelerare. Calculând
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
și Sainte Claire Deville au descoperit forma cristalină a borului, iar Wöhler împreună cu Buff compușii siliciului cu hidrogenul și un oxid cu valență scăzută al siliciului. În timpul șederii la Cassel, Wöhler a pus la punct un procedeu de obținere a nichelului metalic pur, iar împreună cu alți doi prieteni a deschis o fabrică pentru obținerea acestui metal.
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
acizi și este insolubilă în alcool și în NH4OH (hidroxid de amoniu). Compușii cadmiului sunt utilizați în fabricarea pigmenților și coloranților (sulfura de cadmiu și sulfoselenida de cadmiu), ca stabilizatori în materialele din plastic și în electrozii bateriilor alcaline cu nichel și cadmiu. De asemenea, compușii cadmiului sunt utilizați în imprimare, în industria textilă, în fotografie, în lasere, în semiconductori, în pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilație, ca neutroni absorbanți în reactoarele nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea lămpilor
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
gram, în apa mării este de 0,1 micrograme pe litru. Principala utilizare a cadmiului, aproximativ 50%, este în procesul de galvanizare a altor metale, în principal, este vorba despre oțel, fier și cupru. Cadmiul este folosit la obținerea aliajelor (nichel, cupru, aur, argint, bismut și aluminiu) și are un punct de topire scăzut. Cadmiul este cel mai frecvent utilizat în fabricarea de baterii din nichel și cadmiu, baterii reîncarcabile care se găsesc în telefoanele mobile și în echipamentele fără fir
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
în principal, este vorba despre oțel, fier și cupru. Cadmiul este folosit la obținerea aliajelor (nichel, cupru, aur, argint, bismut și aluminiu) și are un punct de topire scăzut. Cadmiul este cel mai frecvent utilizat în fabricarea de baterii din nichel și cadmiu, baterii reîncarcabile care se găsesc în telefoanele mobile și în echipamentele fără fir. http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/legislatie/7213/
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
C. Compușii săi au culoarea albastră în timpul arderii într-o flacără deschisă. Cesiul formează și aliaje cu alte metale alcaline și cu aurul și amalgamuri chimice cu mercurul. La temperaturi sub 650 °C, acesta formează aliaje cu cobaltul, fierul, molibdenul, nichelul, platina, tantalul și wolframul. Poate forma, totodată, și compuși intermetalici fotosensibili cu stibiul, galiul, indiul și toriul. Cesiul se poate amesteca cu celălalte metale alcaline (excepție litiul), iar aliajul cu compoziția 41% cesiu, 47% potasiu și 12% sodiu are cel
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din mediul extern) numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și, mai rar, glucide pure, substanțe chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel). Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori din mediul extern: Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
trei fluoruri ale xenonului: formula 6, formula 7, și formula 8. Fluorurile xenonului au fost și sunt punctul de pornire pentru sintetizarea unor noi compuși ai xenonului. Sunt substanțe volatile, care sublimează ușor la temperatura camerei. Ele pot fi păstrate în recipiente de nichel sau metal Monel, cu precauții speciale în cazul tetra- și hexafloururii de xenon, care sunt deosebit de sensibile la hidroliză.Fluorurile de xenon se comportă atât ca "acceptor" de fluor, dar și ca "donor" de fluor, fârmând săruri care conțin cationi
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]