4,526 matches
-
chip o lividitate suspectă. Nu trece mult și se face legătura cu reporterul special. Acestuia i se ițește strategic doar capul dintr-un șanț. Se observă cât de acolo, că a trecut prin grele momente, deoarece este strașnic tăvălit prin noroaie de i se vede doar albul ochilor, ciufulit de parcă l-au ciupit găinile și apoi pus în priză, are hainele rupte și gâfâie mai ceva decât o locomotivă. Numai privindu-l o clipă, îți este clar că are o știre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Parlamentului European, Tokes Laszlo, adică tocmai de cel pe care onor șeful statului l- a decorat cu cea mai înaltă distincție - „Steaua României în grad de Cavaler”, pentru „meritele” acestui fost popă drăcesc, de a arunca, din toate pozițiile, cu noroi și rahat în țara în care s-a născut și a cărei pâine a mâncat-o și o mănâncă de atâția ani? Dar eu n-o cred, mai ales că UDMR se află la guvernare, cu pâinea și cuțitul Puterii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trezite la viață, ci pentru baia în apa rece ca gheața în apropierea căreia, în mijlocul unor tufe de mărăcini uscați, mai existau pete alb-murdare de mersolat ca în zonele de tundră, un fel de zăpadă încă ne topită, amestecată cu noroi. Cu toate acestea, nimeni nu a răcit, nimeni nu s-a îmbolnăvit, dar nici unul din participanți nu a recunoscut vreodată, că li se făcuse pielea ca de găină, că li se învinețise buzele, că le clănțăneau dinții în gură, deoarece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
peisaj sinistru, un suhat cu mult trifoi sau, mai precis, cu lucernă crescută sălbatic, mai înaltă ca de obicei, încâlcită și anapoda, în care i se încurcau picioarele; cu un sol periculos, împânzit peste tot de mocirle adânci, pline de noroi lipicios, hulpav și agresiv. Un loc foarte cunoscut și foarte îndrăgit deoarece, chiar pe suprafața lui și prin împrejurimi, încă din fragedă copilărie, în special în vacanțele lungi de vară, aproape zi de zi, împreună cu cei mai buni prieteni ai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ai mai afirmat că sunt în comună copii trențăroși, care nu au nici ce mânca și nici cu ce se îmbrăca. Aceeași pereche de pantofi vechi la cinci copii, toți elevi, că îi vezi strecurându-se seara târziu desculți, prin noroiul rece ca gheața, cu câte o spinare de vreascuri. Asta a pus capăt la toate. Atâta lucru nu ai priceput că în socialism nu sunt copii săraci? Știi ce-a promis tovarășul secretar Spânu? Va trimite imediat o brigadă din partea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
țară fără o mică grădină, în condițiile de atunci, era ceva de neconceput. Acum nici atât! Satul pe care l-ați cunoscut dumneavoastră nu mai există, a dispărut, s-a volatilizat. E drept fostele ulițe acum sunt asfaltate, nu mai e noroiul acela de toamnă, care se lipea de bocanci și care vara se transforma în dune de praf atât de sâcâitor. Dar nici acele bănci de lemn la poartă, în fața fiecărei case, unde seara se întâlneau vecinii, unde mai schimbau câte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din drum pentru a face o scurtă vizită și la cele două domnișoare. Văzându-i prin fereastră că se apropie de gospodăria lor, cele două surori, îmbrăcate sumar, tremurând din cauza frigului, speriate de moarte, au ieșit în ograda plină de noroi puturos amestecat cu zăpadă și cu alte dejecții. Intrați, fetelor, în casă că o să răciți!, le îndemnă primarul zâmbind. Vreau să văd cum vă pregătiți pentru Crăciun! Deși casa avea două odăi și mai multe acareturi, ele locuiau într-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
semnele unui amurg liniștit. Încă puțin și se va întuneca complet. După o liniște relativă, discuția, întreruptă accidental, a reînceput. Dacă vreți să vizitați satul, cred că trebuie să angajați un ghid! Nimic nu mai este cum a fost cândva. Noroiul a fost înlocuit cu asfalt, căruțele cu cai au fost înlocuite cu mașini de teren sau microbuze, stupii și stânele de oi au dispărut în totalitate odată cu pășunile. Dar casa în care am locuit noi, mai există oare? Ai văzut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba în rău văzând cu ochii, pietonii, mai mulți ca de obicei, mișunau de colo-colo îngrijorați și atenți să nu calce prin băltoacele de apă amestecată cu fulgi de zăpadă și noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia, precum pe un bidiviu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adus beneficii omenirii, iar "Planeta Albastră" s-ar fi întors cu susul în jos sau s-ar fi autodistrus, dacă nu am fi fost noi. Apa pe care o bea, trotuarul pe care pășește fără a-și murdări pantofii de noroi, școala în care nepoții și strănepoții noștri vor învăța tainele universului, apartamentul în care locuiește generația în blugi și energia pe care o folosește, atunci când dezinvolt, pe scaunul ergonomic, navighează pe Internet trăgând în piept aer condiționat, tot noi bătrânii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu priză întârziată, pe care-l transferam câte puțin cu canciocul și-l așezam cu grijă în băltoaca ce acoperea calea spre viitorul de atunci, încă necunoscut. Cum era și normal, cu timpul s-a format o scurtătură ferită de noroi, iar trecătorii care au ales acest traseu, în loc să parcurgă în plus un drum lung, cotit și anevoios, pierzând timp prețios și energie, acum, au posibilitatea să ajungă unde și-au propus pe un drum mai direct și mai curat. În
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
glezne. De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele (...) Iubiți-mi liberul dans fluturat peste voi Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul, Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi! Un notabil Cântec de ploaie publicase la începutul secolului trecut, la nouăsprezece ani, Alice Călugăru, foarte apreciată la Viața românească în frunte cu G. Ibrăileanu. Născută la Paris (1886), formată la București, Alice Călugăru, senzuală, anxioasă și numai flăcări, savura
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu se deosebea cu nimic de maidanul de pe malul Cacainei, un pârâiaș murdar și rău mirositor care traversa orașul pe latura sa estică, în apropierea școlii. Fără trotuare, fără copaci și straturi de flori, fără iarbă, curtea se umplea de noroi în perioadele ploioase, noroi ce era cărat în școală de încălțările copiilor și pe care îngrijitorul îl rădea cu sapa de pe cimentul coridorului. La toate acestea dacă adăugăm și starea jalnică a băncilor, e ușor de presupus că în asemenea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
nimic de maidanul de pe malul Cacainei, un pârâiaș murdar și rău mirositor care traversa orașul pe latura sa estică, în apropierea școlii. Fără trotuare, fără copaci și straturi de flori, fără iarbă, curtea se umplea de noroi în perioadele ploioase, noroi ce era cărat în școală de încălțările copiilor și pe care îngrijitorul îl rădea cu sapa de pe cimentul coridorului. La toate acestea dacă adăugăm și starea jalnică a băncilor, e ușor de presupus că în asemenea condiții nu se putea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
suferință. Și, în contrast cu ce se întâmplă în istoria profană, această întrepătrundere subliniază ineluctabilitatea suferinței. În acest cadru, nu se mai pune în scenă o fatalitate, ci se raționalizează evenimentul. Apărută în 1653 la Veneția, cronica lui Nathan Hannover, Yeven Metzula ("Noroi adânc", tradusă în franceză cu titlul Fond de l'abîme), este un document esențial care relatează evenimentul conformându-se canoanelor cronicilor clasice ale Cruciadelor 25. Este vorba de o revoltă cu substrat politic și economic. Bogdan Hmelnițki, cu ajutorul țărănimii ucrainene
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe fundamente constituționale. Timpurile păreau a-i fi favorabile atât timp cât întreaga națiune aștepta să fie salvată de sub stăpânirea musulmană a turcului de frații întru credință ortodoxă de la răsărit. Desigur, Rusia nu se gândise nicio clipă la ridicarea țărilor române din noroiul în care fuseseră trântite cu fața de regimul otomano fanariot. A fost mânată numai de gestul pur egoist de a impune un sistem care să administreze principatele în propriul interes... Adică, pentru folosirea pământurilor noastre ca platformă pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de ceață, pașa s-a repezit cu putere într-acolo. Nădăjduia să-l răpună grabnic pe acest voievod potrivnic. Dar nimic nu fusese mai amăgitor decât să se năpustească orbește. Nu făcuse decât să se afunde și mai mult în noroi. Îi îndesă pe toți într-un loc strâmt de pe fundul unei văi înmlăștinite. Și nu găsise decât o mână de țărani care făcuse atâta larmă. Nici urmă de oștean în această văgăună afurisită. În acel moment, tunurile ghiaurului, ascunse la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
îngropat în cenușă, niște lucrări în vederea săpării unui puț, au fost scoase la suprafață fragmente de cai din bronz, statui ale unor romani purtând togă (printre care și Augustus), precum și părți ale unui teatru: fusese regăsit orașul antic acoperit de noroaiele vulcanice ale Vezuviului. La 19 octombrie 1752, niște lucrători descoperă biblioteca lui Philodem, sub forma a 1838 de suluri de papirus imposibil de pus în valoare din cauza fragilității lor. Sunt regăsiți Horațiu, Ovidiu, Livius și Pliniu cel Bătrân, este confirmat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acceptând cu greu și luând-o foarte personal (cineva are ceva cu ei și nu vrea să se facă, pentru că ei oricum locuiesc acolo și mutarea satului se va produce în timp, iar până atunci ei vor fi tot în noroi) (Vizita a treisprezecea) Problema principală, reabilitarea drumurilor, s-a aprobat oficial [...] [proiectul a fost în cele din urmă depus, dar nu a primit finanțare, n.n.]. 2. În același an, în cadrul organizației Focus Eco-Center s-a inițiat un proiect de înființare
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
care n-o putuse capta nicicând printr-o lentilă. Poate că, la urma urmelor, acum credea, nu avusese nicicând scena În fața ochilor, În verdele gingaș al unui lan de orez, În furnicarul pestriț al unui bazar, smiorcăiala unui copil ori noroiul unei tranșee, ci În doar sinea lui: În mahmureala propriei memorii și În fantasmele care Îi jalonează țărmurile. În linia desenului și a culorii, molcomă, minuțioasă, reflexivă, care nu-i cu putință decât când inima bate de-acum cu Încetișorul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ei doi, fiindcă apărea și Olvido În ea: o casă distrusă după un bombardament, cu Faulques - de astă dată era chiar el - care dormea pe jos, cu gura Întredeschisă, barba nerasă, capul sprijinit pe rucsac, ghetele și pantalonii pătați cu noroi, Nikonul și Leika pe piept și o pălărie din foaie de cort peste ochi. Iar Olvido, chiar când apăsa pe declanșator, cu chipul pe jumătate ascuns În dosul camerei foto, parțial vizibilă În oglinda spartă de pe perete. Ea o făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al căror noroi crăpat și cenușiu, după ce alunecase pe taluzuri sparte, tapisa fundul viroagelor, printre limba-soacrei uscate și smochini morți, ca niște limbi de lavă solidificată și veche. Pare un vulcan rece, murmurase Olvido, uimită, când Faulques oprise mașina, luase geanta cu camerele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Der müde Tod. Moartea obosită. În acele imagini, ca și În depopulatele fotografii de război pe care le făcea - cel mult, un picior mort cu talpa găurită a unui pantof, o mână moartă cu verighetă -, sângele semăna cu limbile de noroi cenușiu pe care le văzuse printre spălătoriile de minereu ruinate din Portmán. Lava unui vulcan rece. În turn, tăcerea era absolută. Nici măcar marea nu se auzea. Faulques a pus la loc fotografia În care apăreau amândoi - el și fantoma ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Într-un halou prăfos și auriu, și Începea să-i fotografieze pe primii bărbați ce se Întorceau din vârf ori erau aduși jos de camarazi, lăsând În țărână urme roșii, șchiopătând, susținându-și oblojelile și bandajele de pe răni, mudari de noroi și sânge, loviți de schije, orbi Înnebuniți care Își duceau mâinile la ochi, lovindu-se de toate cele la coborâre. Olvido era tot așa, În genunchi, când Faulques se ridicase și fugise un pic pe povârniș În sus, se lăsase
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
facă tot mai a lui: niște ochi somnoroși văzuți În fiecare dimineață, un trup care se ofilea alături, În mâinile lui, zi de zi. O bătrânețe senină, cu amintiri. Dar În dimineața aceea, când o văzuse Întorcând fața stropită cu noroi către pod și ridicând pe Îndelete aparatul, În căutarea imaginii drumului cu ghinion pe care Îl lăsaseră În urmă (fotografia acelui Înainte din aritmetica mișcării care Îi ducea spre malul unde oamenii mureau), Faulques privise la rândul său spre acel
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]