3,019 matches
-
de cultura niponă și a țării noastre, înceracă să descopere asemănările dintre tradițiile japonezilor, ce păstrează cultura strămoșilor și obiceiurile de la noi. Citind acest capitol mi-am adus aminte de aforismul lui Alberto Moravia care scria: Viața este făcută din obișnuințe, până și cinstea nu e decât o obișnuință, și din momentul în care obișnuința se schimbă, viața devine un infern, iar noi niște diavoli dezlănțuiți, care nu mai avem respect nici față de noi înșine, nici față de alții “. Autoarea abordează, glisând
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să descopere asemănările dintre tradițiile japonezilor, ce păstrează cultura strămoșilor și obiceiurile de la noi. Citind acest capitol mi-am adus aminte de aforismul lui Alberto Moravia care scria: Viața este făcută din obișnuințe, până și cinstea nu e decât o obișnuință, și din momentul în care obișnuința se schimbă, viața devine un infern, iar noi niște diavoli dezlănțuiți, care nu mai avem respect nici față de noi înșine, nici față de alții “. Autoarea abordează, glisând obiectivul observației în ambele sensuri, originale “compartimente “ din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ce păstrează cultura strămoșilor și obiceiurile de la noi. Citind acest capitol mi-am adus aminte de aforismul lui Alberto Moravia care scria: Viața este făcută din obișnuințe, până și cinstea nu e decât o obișnuință, și din momentul în care obișnuința se schimbă, viața devine un infern, iar noi niște diavoli dezlănțuiți, care nu mai avem respect nici față de noi înșine, nici față de alții “. Autoarea abordează, glisând obiectivul observației în ambele sensuri, originale “compartimente “ din viața japonezului, în contexte multiple și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bătrân. Cum poți să stai aici? Toată chilia este spartă și intră Înăuntru ploile și vânturile. Bre, eu stau În celalalt colț, mi-a răspuns arătându-mi cuibul său. Din pricina multei umezeli a chiliei, a vârstei sale Înaintate, precum și a obișnuinței lui de a mânca tot felul de buruieni pe care le găsea primprejur, sărmanul bătrânel avea probleme de sănătate. Cu toate acestea, atletul lui Hristos, Trifon, Întru toate prăznuia și astfel simțea bucuria ce o simțeau Sfinții Mucenici. Pântecele, intestinele
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
am înțeles repede că poezia este ceva purtat de veacuri în mine, că ea întrunește câteva daruri esențiale Apoi trebuia să-mi fructific potențele muzicale și actoricești cu care știam de mult, din școală, că Dumnezeu m-a înzestrat, peste obișnuințele celor mai mulți. În mine fac casă bună ceremonialul, acțiunea scenică, rigorile spectacolului, pasiunea de a ieși în public, muzicalitatea rostirii, măsură, echilibrul, dozajul, accentele, formă aleasă, rafinată a rostirii. Nu cred că și-l poate imagina cineva pe Adrian Munteanu înjurând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cultură să nu mai trăiască înfricoșate de ziua de mâine? Revistele de cultură din România au o situație destul de încurcată la ora actuală, unele fiind susținute (finanțate) de Uniunea Scriitorilor, altele de Ministerul Culturii. Sigur că la români a rămas obișnuința de a citi revistele de cultură și de a se interesa de ele, dar până la urmă, pentru că știm că ele nu aduc nici un fel de profit, se va ajunge și la noi în situația din Occident. Adică, o revistă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
academic al întâlnirilor de la Arad. Ședințele publice - foarte bine structurate și cu o tematică aparent științifico-filosofică, dar de evidentă factură sahaj - sunt conduse cu mult talent pedagogic și evidente abilități oratorice de către Janina. Mărturisesc că, la prima mea participare, tributar obișnuințelor de la Brăila, am fost puțin contrariat de faptul că nu s-a făcut o prezentare, măcar succintă, a corpului subtil și a metodei Sahaja Yoga. Aveam să mă conving ulterior că publicul arădean era cât se poate de pregătit pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Puja, desfășurată anul acesta la Ploiești. Cu siguranță, nu este pentru nimeni o noutate. Toți sahaja yoghinii din România știu unde a avut loc sărbătoarea națională a Marii Zeițe Shri Durga; au trecut ceva zile de atunci, au reintrat în obișnuința cotidiană, au făcut multe curățiri și multe meditații și se gândesc deja la viitoarea întâlnire de la București, când vor sărbători Lumina. Eu însă - întorcându-mă o clipă în timp - retrăiesc, puțin nostalgic, unele din momente... Pădurea de la Băicoi în care
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și decis să mă abandonez întrutotul vieții, adică desfășurării evenimentelor după cum au fost decise ele de către Însuși Dumnezeu Tatăl, am început să mă observ, să-mi analizez viața, faptele, am început să-mi pun întrebări noi, existențiale. A devenit o obișnuință să declarăm adesea că: gata, am trecut într-o nouă etapă a evoluției noastre spirituale! Eu însumi am făcut o astfel de afirmație în mai multe rânduri. De ce? Ce mă determina să cred așa ceva despre colectivitate sau despre mine? Mi-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
comportă, poate, și aspecte istorice), problemele limbilor (ale sistemelor istorice autonome) și problemele vorbirii (după Saussure, folosirea individuală a limbii de către un mare scriitor). Nu vreau să spun că această analogie ar dovedi ceva, dar pentru mine a devenit o obișnuință (poate o obsesie) să văd peste tot analogii între structura mitologică și cea lingvistică. Într-adevăr, mai ales învățătura lui Dumézil ne arată în ce grad o structură lingvistică este condiționată de sistemul mitologic care îi corespunde. Dar poate că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
neobișnuit, acea Îndrăzneală supraumană care ne face să pășim deodată cu pași ușori și iuți peste pajiști smălțuite sau peste goluri aiuritoare, ușor și sigur totodată, la marginea prăpăstiilor, la limita fizică a lucrurilor, dar și la aceea a Înrădăcinatelor obișnuințe, reflexe sau prejudecăți; iar acești pași ușori și „inspirați” nu au decât o clipă, o fracțiune de secundă sau de impuls pentru a se transforma În dans! Dansul - un fel de „visare a corpului”, o formă de a ieși la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alcool. În locul acestuia arme de foc. Puștii se fălesc în plină stradă cu AK 47, M 16, revolvere (rachetele Qassam nu-mi sunt arătate, nici Katiușele). Se trage în aer la căsătorii, se trage și între familii, în joacă, din obișnuință sau în cazul unor acte de răzbunare. E greu să mai deosebească cineva polițiile, brigăzile, gangurile: nu mai există forțe de menținere a ordinii, dar există șaptezeci de mii de polițiști sau de persoane care pretind a avea această calitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca restul. Omul precar are toată dreptatea să mizeze pe aceste mici patrii de tufe de trandafiri, de pendule și de fotolii Louis-Philippe când vor să lase o urmă a trecerii lor prin viață: atunci când descendenții își vor fi pierdut obișnuința de a deschide cărțile, ei vor mai avea totuși ochi pentru a vedea și mâini pentru a atinge vreun pat de fier în care cel dispărut și-a dat ultima suflare, o păpușă plină cu tărâțe, cine știe? Da, această
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
proporție mai ridicată ca în alte țări de caractere (lucruri mai rare și mai interesante decât inteligențele). Război pentru mulți, serviciu militar de trei ani pentru toți experiența militară dă o greutate specifică, o consistență și o densitate a căror obișnuință s-a cam pierdut în părțile noastre, dar și gustul și curajul păcii și al compromisului (truditorii din greu nu fac caz de faptul că au fost și combatanți, nici chiar atunci când nou sosiții în Israel fac lesne pe vitejii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu se măsoară în numărul de răniți și de morți. Cealaltă parte a avut de zece ori mai mulți zece la unu este o proporție veche încă de pe când săgeata înfrunta pușca cu țeavă scurtă atâta doar că, prin forța obișnuinței, pielea libaneză a devenit mai groasă. La Spitalul francez din Nazaret sunt îngrijiți numeroși copii suferind de tulburări auditive cauzate de șocul acustic al deflagrațiilor din timpul tirului cu rachete. Cel din Tyr amputează mâni și picioare de copii răniți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exemplu, dacă, în închisoare fiind, ei te obligă să te dezbraci complet, ei bine, tu nu te mai îmbaci la loc și rămâi gol și în zilele următoare. Supralicitezi și anulezi loviturile lor prin deriziune. Un exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ele, îl perturbă pe micul Paris, îi inhibă capacitatea de decizie, chiar dacă el trebuie să-și mărturisească o propensiune cvasiprenatală și genetică pentru Afrodita creștină. O întâlnesc în drumul meu încă de pe când eram doar un copilaș. Știu încă în ce măsură obișnuința te împiedică să ai o imagine clară, cât de mult deviază forța lucrurilor traiectoriile cele mai bine orientate: sunt prea nesigur de valoarea înclinațiilor mele mă tem prea tare să nu iau binefacerile bogăției drept virtuți ale unei credințe pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căci Basarabia e o parte din Moldova; însă e foarte rău că generalul Averescu a făcut cum a făcut. Dacă făceam noi acest act, atunci desigur țineam alt limbaj; dar făcându-l inamicii noștri, ținem limbajul acesta. După o veche obișnuință și rânduială: tot ce facem noi, e admirabil; tot ce fac ceilalți e rău. Deci protestăm în chestia Basarabiei. În acelaș timp a protestat cu energie și cu argumente contrarii Republica Sovietică. Pentru Republica Sovietică, iscălitura Italiei însemna de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
despre care se vorbea chiar în "cercurile înalte" ale nomenclaturii comuniste cu teamă, știută fiind capacitatea ei de a impune propria-i opinie în orice decizie a soțului ei și a întregului aparat de partid și de stat. Devenise proverbială obișnuința lui Nicolae Ceaușescu de a-și verifica acordul Elenei, exprimat prin mișcările din cap, în sens pozitiv sau negativ, când el vorbea public liber sau adăuga la text propoziții necenzurate de Ea. Acest obicei fusese remarcat și comentat chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de la intrarea laterală prin strada Paris era permanent arhiplină. Noi, cei de la Protocol, foloseam intrarea oficială, întrucât noi întâmpinam și conduceam în minister și, eventual, la noua conducere a statului pe cei invitați sau acceptați de F.S.N. În acele condiții, obișnuința de a intra în clădirea ministerului prin strada Paris a fost benefică, mai ales unui grup de patru tineri, pe care îi cunoșteam din activități colaterale cu Academia "Ștefan Gheorghiu", ADIRI sau Ministerul Apărării, care m-au abordat direct: Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ați fost șansa noastră, vă mulțumim. În aceeași zi, o altă folosire a intrării de pe strada Paris era să-mi fie fatală. Condusesem un invitat al domnului Iliescu până la autoturismul parcat în fața intrării din Paris și după plecarea acestuia, din obișnuință, am folosit respectiva intrare. Când am deschis ușa grea de metal, pe lângă urechea dreaptă, am auzit un șuierat, apoi geamul de la locul de muncă al portarului se sparse și un cartuș se izbi de pereți, după care milițianul din post
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
-mi o minciună pe care o spui zilnic fără să ai probleme de conștiință. Sau acea minciună nu există? Cât e minciună în exprimarea poetului? Care e adevărul care ne sperie? Care e adevărul care ne animă? Greu. Dintr-o obișnuință, venită și ea după o experiență care mi-a adus multe ponoase, nu mai mint în ultima vreme. Nici măcar la serviciu. Nici când convivez, așa pur și simplu pentru a impresiona. Sau dacă adevărul este, în esență, o formă relevantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comise de un singur autor. Ne aruncăm cu ușurință în direcția unor "noutăți" de dragul "noutății", ca și cum tiparele uzuale, formele experimentate ar fi neapărat și expirate, trebuind înlocuite rapid cu altele. E o nervozitate epocală ce ne dislocă, ne scoate din obișnuințele noastre inclusiv intelectuale, din sistemele de referințe cu care uneori nici nu ne-am deprins bine, aidoma unor mode de vestimentație, coafură, cosmetică. Nicolae Manolescu și Alex Ștefănescu ne-au dovedit că, în ciuda unor puncte discutabile, deloc puține, ale întreprinderii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e să o recunoști la timp. Dacă nu recunoști mlaștina, te adaptezi și te apuci să inventezi civilizația mlaștinii! Și noroiul ține de cald, dacă te obișnuiești, nu? Ei, cu asta nu a fost de acord niciodată Luca Pițu: cu obișnuința conformistă, lașă. Pentru că între el și lume Luca Pițu pare să-și fi creat o zonă de protecție în care sunt înghesuite cărți și principii, autori ai "marginii" însă din categoria celor care nu s-au împăcat niciodată cu conformismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din tinerețe împlinit. Din cele spuse până acum, o trăsătură a tânărului Sorin Titel cred că apare în toată limpezimea: trăia intens, cu mari bucurii, cu fervoare, experiențele culturale de tot felul, cu un atașament special pentru acelea care contrariau obișnuințele, prejudecățile, rutina. Îl interesau cel mai mult formele inedite, înnoirile, un apanaj desigur al tinereții, dar astfel a fost și în scrisul său, îndeosebi în primele cărți, care toate îl arată pe Titel foarte preocupat de „sincronizare“, de adoptarea celor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]