13,698 matches
-
nebun în ținutul lor, să-i scarpini între coarne? - Cum cine? Dracul! - Lăsați-l, vă rog, nu-l mai dojeniți că arată ca vai de el, interveni înduioșătoare soția. - Am să-mi revin, răspunse bărbatul recăpătându-și treptat culoarea în obraji. Am întâlnit locuri cu priveliști de basm, dar am trăit și experiențe îngrozitoare. - Elena, scoate niște carne de porc din oală și hrănește-l c-o fi sleit de puteri după atâta colindat, îi sugeră Veta. - Și o țuică să
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
nopțile târzii Când ne jucam sub clar de Lună În timpul când eram copii În poiana verde de la fântână. Cu gândul rătăcesc acasă Sub cerul încărcat de ploi La căsuța veche părintească Azi totul e pustiu, pereți-s goi Lacrimi pe obraz încep să cadă Mă strâng în brațe zidurile reci Ochi mei nu pot să vadă Umbre pierdute pe poteci Aș vrea timpul să-l dau înapoi Să împletim visele-n salbe Ascultând povești la gura sobei În nopțile negre și
AMINTIRI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384004_a_385333]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DESTIN... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu tine-n gând lăsat-am lacrimă de dor Să curgă lin, precum un râu, pe-al meu obraz Ce-ți mângâia gingaș portretul din pervaz, Când îl priveam șoptind înamorat, te-ador! Îmi amintesc, când fost-ai luată de talaz, Cât de nebun strigam cerând un ajutor, Să te cuprind și să te strâng, al meu odor, Dorind
DESTIN... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384018_a_385347]
-
a ridicat repede și misterioasă cum adolescența îndrăgostită O lacrimă s-a prelins pe buze sub formă de aripă ”Istoria m-a sacrificat pentru un popor de idioți” Filosoful m-a luat ușor de mână și am ieșit în noapte Obrajii săi ardeau raze de lună Și am cules una câte una stele cum tufele de mure ciobanii obosiți după ziua de lucru Ionuț Țene (Poezie citită la Zilele de Poezie ale Revistei Tribuna din Cluj-Napoca) Referință Bibliografică: FILOZOFUL, poem de
FILOZOFUL, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384023_a_385352]
-
simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și haina mai tare. Mâinile începeau să i se albească de frig. Privea spre cer, aștepta gheața din înalturi să îi pălmuie obrajii. Închise ochii. Acum, suferința fizică îi atenua greutatea din piept. Nu putea înțelege unde a greșit, pentru că tot ceea ce făcea i se părea inutil și fără rezultat. Anii trecuseră prea repede. Când ai depășit pragul celor 40 de ani, îți
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
Se declară nemulțumit de politica băncilor, de comisioanele de risc sau alte clauze abuzive, consideră că este o victimă a rapacității bancherilor, se autoironizează scrâșnind din dinți “cine dracu m-a pus să-mi leg singur ștreangul de gât?”. Deh...”obrazul subțire cu cheltuială se ține”, grăiește un vechi proverb românesc. “Dar cine și-a cumparat casă și mașină??” se întreabă el. “Eu” răspunde candid, umflându-și pieptul ca un curcan. Păi atunci nu te mai plânge frate...că nu ai
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de intim, încât pe Ștefan îl trec fiorii. În sfârșit i-a văzut privirea îndreptată țintă către el, i-a admirat acei ochi căprui încărcați de viață, ușor melancolici, adumbriți de gene mătăsoase, nasul mic, fin, buzele pline, delicat conturate, obrajii rotunzi cu gropițe care îi sporesc șarmul. Părul îi este cârlionțat, negru ca abanosul cu relflexe albăstrui închis, tăiat la baza umerilor. E frumoasă ca o prințesă de Castilia, el nu știe cum o cheamă și tare este curios să
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
un timp se luminează la față ca o zi după o ploaie scurtă de vară: - Mă scuzați, aveți dreptate, m-am uitat la altcineva, are același nume cu al dumneavoastră chiar îmi cer scuze încă o dată!!...lămurește interlocutorul și parcă obrajii ei de piersică devin purpurii. - Nu-i nimic..se mai întâmplă...o liniștește el. Iar după câteva secunde ea continuă cu vioiciune: - V-am găsit! - Ce bine!! se aude Ștefan, dar el, impertinentul se gândește la altceva.... oare la ce
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
tot pe mine că m-am îmbrăcat provocator, dar sunt și eu tânără...cum să mă îmbrac...ca o babă?? Off...și câte și mai câte!!! Atunci ea descătușata începe să plângă, iar lacrimile i se rostogolesc încet eliberatore pe obrajii rotunzi. El a ascultat-o cu atenție și este teribil de încurcat și nu știe cum s-o potolească! -Te rog, Ștefania calmează-te, îmi pare rău prin ce-ai trecut...uite eu am fost și sunt alături de tine!!!...și
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
că te-am pierdut când nu mi-ai mai dat niciun semn!! El o asculta înduioșat. - Niciodată nu te-am abandonat și nu te voi lăsa, frumoasa mea!! -Așa să fie...surâde ea...și ochii căprui îl privesc scânteietori, iar obrajii devin rumeni. - Primește un mic cadou... - Cu ce ocazie? întrebă ea curioasă... - Așa, de la mine pentru tine, de ziua îndrăgostiților...deși atrecut de mult m-am gândit să îți fac surpriza acum...să știi că și atunci eram foarte îndrăgostit
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
o pădure de vis prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
recunoască. Aflase apoi că „grecul ” are o înfățișare diferită și excentrică și se mai liniștise. Hotărâse că bărbuța s-o păstreze în continuare ,căci, la fel ca personajul ,dorea să fie atrăgător, la nesfârșit. Și mai era ceva ,îi ascundea obrazul... - Celebritatea are și ea prețul ei ,de cele mai multe ori nu ai intimitate. Dar asta nu mai contează acum, fiindcă n -am fost nicicând mai fericită ,îi spune Lara, cuprinzându-i mijlocul . Ar fi dorit să locuiască definitiv în corpul lui
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
inhibiție dovedise și acum. Renée se ocupase de pregătirea documentelor, de toate demersurile, căci avea de schimbat atâtea acte pentru casă, mașină, firmă etc. Reluarea numelui și preschimbarea actelor duraseră câteva luni, totuși. Întoarsă acasă, Renée căpătase iar culori în obraji, chiar și volubilitatea-i caracteristică. Și ce-o uimise pe Mira era faptul că fata își văzuse de muncă, de viață, ca și când nimic grav nu traversase! Se vedea clar cum că fata se maturizase. Și asta, credea Mira, se datora
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
comuniști, evidențiază indicii ale bolii grave ereditare a lui Gib Mihăescu. În urma unei răceli a activat tuberculoza ereditară, cu manifestări de o extremă violență. Comportamentul său s-a schimbat ca urmare a acestei maladii prin prezența insomniilor, culoarea cadaverică a obrajilor și dureri în piept. Internat la spitalul „Martin Luther” din Sibiu, Gib Mihăescu a fost vizitat de Emil Cioran și profesorul Traian Bratu, îngrijorați de evoluția rapidă a bolii. Finalizăm prezentarea volumului pe deplin convinși că noua apariție editorială semnată
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
lunecoasă și nesuferită acoperea în fiecare dimineață ariile ruginii și clăile de grâu netreierat, de după gardurile de nuiele ce împrejmuiau curtea unde era hambarul și nutrețul. Pământul nedesțelenit mustea de apă iar în luncă, amăgitoare culori vii, ca dintr-un obraz ros de boală, mijeau în ceea ce părea a fi înverzirea ierbii noi. De trei ani, de când îi luaseră lucrurile din casă și îl aruncaseră din ceardac, sub ochii copiilor, Gheorghe Enea era un alt om. Zăcuse vreo două luni la
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
o zdreanță De parc-am fost vreun mic tiran Lipsit de vreo speranță. M-au tot bătut Și am trăit pe străzi și prin gunoaie Și chiar și-atunci când nu am vrut Mi-au curs lacrimi, șiroaie. Dar nu pe-obraz, Din piept mi-au curs, din sufletul meu mare Că nu știam dacă și az’ Voi mai găsi mâncare. Mă chinuiau Fără vreun rost, cu vorba sau piciorul Din mers când șuturi îmi izbeau Ca să-mi aline dorul De suflet
DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383365_a_384694]
-
noastră și cum e fiecare româncă, visată prințesă. E o tinerească forfotă pe unde trece azi Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, iar fetele românce se adună într-o suită de onoare și n-o invidiază niciuna. Înconjurând-o, ele au obrazul mai trandafiriu, din iubire, inima mai fierbinte, din credință, gura mai destinsă, din zâmbet. În chipul Principesei, fiecare fată își revendică o fărâmă din ce a visat să fie. În fiecare primăvară celebrăm ziua Prințesei noastre. Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
plăcea să se dăruie, filam holurile și ascultam toate zgomotele cu multă atenție. Ea era fără grijă. Venea aproape goală, doar cu halatul acela aproape transparent peste ea, în fiecare dimineață. Era neobosită. Zilnic părea mai proaspăta, mai rumenă în obraji și parcă mai pofticioasă decât în ziua precedentă. Nu avea teamă de nimic. Ba, chiar susținea că are curaj să facă rămășag cu mine pe orice că soțul, dacă ar afla, nu s-ar supăra! Era singurul aspect care mă
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
cu soția sa, că am plimbat-o și i-am arătat locurile frumoase ale orașului. Ea mi-a sărit pur și simplu în brațe si m-a sărutat pe gură, de față cu el, lung si apăsat, cu lacrimi pe obraz. Am rămas năucit de surpriză și de rușine. Pe el nu am mai avut puterea să-l privesc în ochi până ce trenul a trecut încet pe lângă mine. Își fluturau mâinile la fereastră... Când am urcat în mașină, pe scaunul ce
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
somn?!... Întinsă ca pe val de mare, Pe muchie de mândră rază, Mă iau călduri, chiar pe răcoare, O geană-nchisă-i, alta-i trează... Din piept mi se ridică,-agale, Un fir de mac, de roșu crud; Îmi ia obrajii-ntre petale, De ce mi-e sufletul agud?!... Poate că-n visul meu fugar, Ai răscolit adânci talazuri, O, Poseidon, nu fi ștrengar, Și mă scutește de necazuri!... Sămânța-acelui mac boem, Când dimineața s-a deschis, M-a dezlegat de-acest
SĂMÂNŢA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383445_a_384774]
-
venit să înnebuniți Puranii! Stați că pun eu bâta pe voi!” Pentru acele clipe, dar și pentru cele de azi, pline de amintiri și nostalgii, trezite în inima clanului nostru de Robinsoni - rătăciți pe „insula Dobrogea”, îți sărutăm mâna și obrazul ridat, atât de curat și frumos altădată. Ai fost și ai rămas „Sfânta Vineri” în memoria noastră, pentru că în fiecare zi vineri țineai post negru până la apusul soarelui. Știu, ești printre îngeri și adeseori mi te arăți în vis. Pentru
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
Școala de dans. Piruete pe sub cerul înalt, împânzit cu dantelării și broderii de nori albi, înfiorați de un vânt domol, ca într-un vortex ce deschide porțile energetice ale Universului. Mă identificăm astral cu Nora! Maci roșii îmi răsăriră în obraji... Referință Bibliografica: BRODERII / Florica Patan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul VII, 30 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
Trebuia să trec și peste aceasta. Doar am mai fost adeseori în asemenea situații emoționale, însă pe atunci eram mai tânăr, nu cu o săptămână înainte de a deveni septuagenar. O strângere în brațe, o sărutare de mână și alta pe obraji și parcă s-ar fi îndepărtat ceața în care intrasem odată cu trecerea prin gara Vaslui. Doar răcoarea mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
în timpul somnului, trupul mic, descoperit, cum vegheam, uneori, nopți întregi asupră-ți, cum trezeam îngerii din somn și-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare... Copilul meu, bucură-te că mă ai, că-ți sunt încă mamă! Și lasă-mă obrajii să-ți mângâi, și fruntea s-o sărut - a binecuvântare. Citește mai mult Bucură-te că mă ai, că-ți sunt încă mamă!Bucură-te de încrederea și sfatul pe care ți-l pot dași nu uita:o mamă știe
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
cu grijă, în timpul somnului,trupul mic, descoperit,cum vegheam, uneori, nopți întregi asupră-ți,cum trezeam îngerii din somnși-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare...Copilul meu, bucură-te că mă ai,că-ți sunt încă mamă! Și lasă-mă obrajii să-ți mângâi,și fruntea s-o sărut - a binecuvântare.... III. ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. „Educația este ceva ce majoritatea oamenilor primesc, mulți o transmit și puțini o au
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]