6,900 matches
-
că persoana rămânea acolo mai multe zile era și mai revoltător. Disperată, familia îl chemă pe doctorul Banerjee de la clinica din bazar și, fiind un bărbat energic, acest sosi cât de repede putu să își vadă pacientul. Avea mustață și ochelari rotunzi și o diplomă de la școala medicală din Ranchi. Coboară, îi strigă binedispus. Cum vrei să te examinez dacă stai în copac? Dar nu, Sampath nu avea de gând să riște. Nu era prost. Nu se dădea el jos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de lemn care dădea spre veranda din față și intrând. Și eu, spuse el ferm, am o propunere de făcut. — Ce propunere? întrebă perceptorul districtual, lăsând cuțitul jos. Un val de oboseală îl cuprinse. Fusese o zi lungă. Își scoase ochelarii și se frecă la ochi. — Permiteți-ne să antrenăm poliția și armata ca să prindă maimuțe, spuse domnul Chawla. Alegeți o zi în viitorul apropiat și prindeți toate maimuțele în același timp. Putem folosi camionale armatei ca să le transportăm într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să citești o poezie... Și acum ceva în legătură cu mine și cititul (habar n-am de ce-ți spun toate astea - de fapt, tu citești chiar așa de mult?): nu pot să citesc, pentru că mă dor ochii. Nu pot să port ochelari, pentru că mă doare nasul. Nu pot purta lentile de contact, pentru că mă doare nervul. Așa că, după cum vezi, am avut de ales între durere și citit. Am ales să nu citesc. Fără lectură - uite-n ce mi-am investit eu banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
despre tehnica sexului oral - totul despre felație. Haina de blană de pe scaunul de lângă ea era de o mărime impresionantă, ca o barcă de salvare gomflabilă. Zbura spre bărbatul ei sau poate că fugea de el spre un altul. Doamna cu ochelari din stânga mea, în schimb, era concentrată asupra lecturii unei cărți cu titlul Filosofia lui Rousseau. Ceea ce mi-a și oferit șansa unei abordări directe. Am adus încă un pumn de sticluțe-mostră și restul timpului l-am petrecut vorbindu-i despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
radiodifuzat în lumina amurgului, frânt de mijloc peste sticla de whisky. Cum era și de așteptat, Bumboy a ieșit leneș din boxă, fiecare picior zburându-i în altă direcție, după care a început să necheze și să se arunce cu ochelarii lui de cal și cu pălăria Dobbin cu tot în cele din urmă, biciuit de jocheu, Bumboy s-a apucat și el să alerge după colegii lui care goneau în față. Comentatorul n-a apucat să pomenească în bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
afli motivația. Dorești motivația. Okay. Poftim. Servește și câteva motivații. După ce a urmat cel mai lung discurs pe care mi l-a ținut până atunci. Mi-a spus: — Îți mai amintești, în Trenton, școala de pe Budd Street, băiețelul palid cu ochelari din curte? L-ai făcut să plângă. Eu eram. decembrie trecut, mașina închiriată pe care o conduceai, când ai trecut pe stop în Coldwater Canyon? Ai lovit un taxi, dar nu ai oprit. În taxi era un pasager. Eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lovești. Eu eram. Eu eram. Hotelul Ashbery, camera 101, stau la televizor, în timp ce pe fața mea mare de crocodil se reflectă tremurătoare lumina ultimelor secvențe ale filmului de la orele mici de tot. Nu... Nu-mi aduc aminte de băiețelul cu ochelari care plângea în curtea școlii - dar nu încape îndoială că erau vreo doi sau trei, și eu eram un copil rău. Întotdeauna dai peste băieții ăștia palizi... E adevărat că în decembrie trecut eram în L.A. și am închiriat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult pe jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stradă. Ne urmărea ca un dragon hepatic, cu ochi galbeni și bătrâni măriți de încordare. Martina i-a făcut semn, iar eu mi-am urmat cursa în trei picioare, în timp ce taxiul a încetinit, oprindu-se lin. Șoferul negru, gras, cu ochelari ne-a privit cu ochi cunoscător. — Îl luați? a întrebat Martina pe un ton confidențial. — E bolnav? — Nu, n-are nimica, am spus eu. Uite aci o hârtie de douăzeci. Doar... M-am întins după portmoneu și mi-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ține cald, spuseel, apoi adăugă: Blestemăție! Tocmai răsturnase o măsuță scundă, de răchită. La locul accidentului piesele unui puzzle mare se împrăștiară la întâmplare de jur împrejur. — Mare drăcovenie! continuă să înjure domnul Jones. Ziua în care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o permanentă sursă de iritare, nu vi se pare? — Deci vă place să jucați puzzle. — Să joc? Domnule Vultur, eu le construiesc. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pic de exercițiu, madame. — Așa-mi place, Media, spuse madame Iocasta, lăsând cămașa de noapte să-i cadă pe podea. Devoțiune. — E o plăcere, madame, a răspuns Media, venind către ea. Stop. Domnul Norbert Page era un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nenorocita aia de cafea. În schimb, am lăsat un bilețel acid în care îi spuneam să-și procure niște cafea instant și am plecat, închizând ușa după mine. Mă simțeam, lucru deloc surprinzător, foarte ferchezuită. Era soare. Mi-am pus ochelarii, mi-am îndoit mânecile cămășii, am înnodat puloverul în jurul taliei de parcă aș fi fost pe Mediterana. Ca să întrețin iluzia, mi-am cumpărat un espresso aproape decent și un croasant de la un băruleț italian. Ajungând din nou pe stradă, sub influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dulcegării. Țigara se terminase. Am stins-o și m-am ridicat, trecând în drumul meu spre ușă pe lângă colecția variată de băutori de la ora prânzului, care își croiau drum spre fundul paharelor. Afară soarele era puternic și mi-am pus ochelarii fumurii. Nu aveam nici cea mai vagă idee cum reușeam să mă aflu cu regularitate în oraș sau prin împrejurimi la ora aglomerației de la prânz. Probabil incompetență. Chiar și străzile lăturalnice dintre Farringdon și Clerkenwell erau împânzite cu funcționari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de virtute și raze UV. Era încă prea devreme să mă întâlnesc cu Tom, dar simțeam nevoia să ies; am tras pe mine o fustă mini și un tricou strâmt, sandalele mele roz-aprins cu tocuri groase și o pereche de ochelari à la John Lennon și am ieșit să mă plimb prin Islington. Am coborât din autobuz la Highbury Corner imediat după ora patru și jumătate. Făcusem cumpărături în Islington: plasa de vinil de pe umărul meu conținea două CD-uri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
unui birou de mahon la celălalt capăt al holului mi-a spus cu cea mai mare politețe: — Vă pot ajuta cu ceva, doamnă? — Da, mulțumesc, i-am răspuns încercând cea mai bună imitație a tonului lui Suki Fine, scoțându-mi ochelarii de soare. Doamne, este chiar întuneric aici, nu? Este o zi foarte însorită, doamnă. Dar îndrăznesc să vă spun că după un timp ochii vi se vor obișnui cu întunericul. Am clipit, și nu din cauza semiîntunericului. Cine era această persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce poveste va inventa pentru a se justifica. În hol, am pus la loc pe inel cheile de la apartamentul lui Charles și grămada de chei înapoi în dulap, unde îi era locul. Afară era încă lumină. Mi-am scos ușurată ochelarii de soare și mânușile mici și negre - era prea cald pentru a le purta, chiar și pentru o doamnă ca mine. M-am întors la dubiță, fluierând pentru a mă calma. Imediat cum ajungeam acasă, aveam să beau ceva tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-ți dai cu crema mea dacă vrei. Ce mai face Belinda? am întrebat-o, uitându-mă la capătul celălalt al punții unde îi zăream silueta subțire, îmbrăcată în verde mentă, întreținând conversația. Pare a fi mult mai bine. Suki purta ochelari de soare închiși la culoare și oricum lumina soarelui pe fețele noastre era orbitoare; așa că nu-i puteam citi expresia feței. Dar părea a fi relaxată, cu brațele întinse în spatele său de-a lungul barei albe, cu capul ușor întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu s-a agitat, continuă ea acidă. În aparență, ar face orice i-ar cere tata. Știe când este pe o pistă greșită. Voi doi aveți de gând să vă căsătoriți? S-a întors brusc spre mine. Chiar și din spatele ochelarilor de soare îi simțeam privirea tăioasă. — Cine ți-a spus asta? m-a întrebat pe un ton aspru. —Tatăl tău. Și Geneviève, am adăugat, dându-i fetei motiv să fie de-a dreptul agitată. Păreau că țin mult la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
auzisem venind. Un alt atribut al eroului romantic este că se mișcă la fel de ușor ca o pisică, dacă îmi aminteam bine cele citite în copilărie. Se apleca peste bară, purtând niște pantaloni albi, o cămașă albă cu mânecile suflecate și ochelari de soare cu ramă aurie. Mi-a zâmbit. —Este supărată din cauza articolului de ieri din Herald, i-am spus neutru. — Oh, da, articolul. Nu crezi că a fost o lectură fascinantă? Foarte plăcută. Și atât de surprinzătoare. Se uita atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
regrete, intrigată, că nu-și mai amintea ceva despre mine, orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se aplecase peste umărul meu și îmi împingea o farfurie cu sarmale sub nas. — Te doream, continuam să-i spun în gând, și-mi era de-ajuns dorința aceea din mine. Îmi era de-ajuns să te văd prin fața căminului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de prunc de curând alăptat, răspândind în răsfățul lui mireasma mamei mustoase, cu țâța mozolită, abur de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m-am așezat iar lângă ea. — Plouă? m-a întrebat. — Picură. E o noapte frumoasă. Am ciocnit din nou. Apoi ea s-a ridicat și a ieșit. A lipsit mult, credeam că plecase. În locul ei s-a așezat fata cu ochelari care, din senin, a început să cânte „Mulți ani trăiască“. Am urmat-o în cântec, dar, cum nimeni nu mai cânta, am repetat de câteva ori după ea, apoi ne-am oprit stânjeniți, privind fiecare în altă parte. Ochelarista mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mea. Revenise. M-am bucurat. — N-ai plecat! Așa am crezut. — Voiai să plec? — Dimpotrivă. — Nu plec până nu-mi spui cum ne-am cunoscut. S-a strecurat iar la locul ei și s-a cuibărit între perne. Fata cu ochelari s-a ridicat și s-a mutat pe un scaun, mormăind o scuză. — Și dacă n-am ce spune? În timp ce, în gând, o întrebam dacă mai are vreun rost să continuăm așa, tot trăgând de vorbe care nu puteau uni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]