3,276 matches
-
rostind ultimele cuvinte de rugă:,,Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească”. Este cea mai augustă slăvire a marelui mister această sobră și patetică despărțire de viață. Suveranul prezintă condoleanțe familiei îndurerate, în vreme ce mareșalul salută cu bastonul dând supremul onor fostului său comandant. Nu au însoțit sicriul decât coroanele de frunze de stejar ale sătenilor lângă sabia și casca admirabilului soldat. De la locul acesta de veșnică odihnă cei prezenți coboară înapoi la conac spre încăperile cu minunate podoabe românești, unde
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
ca o lamă de spadă, cu existența statornic închinată neamului. De aceea Schinetea trebuie pomenită în cronica istoriei neamului. Mausoleu al Marii Uniri, mormântul stingher, de la ,,Trei Stejari” al soldatului României reîntregite, Constantin Prezan, așteaptă și astăzi modest și tăcut onorul la mareșal ”. După opinia lui Pamfil Șeicaru ,,Cu mareșalul Constantin Prezan dispare încă un martor și un participant al războiului unității naționale. Fără să ne dăm seama, sfârșesc supraviețuitorii unei epoci. Încercăm o tristețe evocând o lume care ne-a
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
unde puteai să stai în grădină și să observi păsările cu binoclul fără să fii sâcâit de larma unei străzi sau de construcțiile de beton. Și tata începu să caute o poziție mai rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
loc. Armin și cu mine găsiserăm „Troia“ noastră și descoperirea ne adusese iar în ziare și reviste. Am fost cooptați de autoritățile municipale ca cei mai tineri membri ai Societății de Cercetări Preistorice. Cu ocazia asta ne-au fost aduse onorurile unui consiliu federal, încât tata fu de părere că nu mai lipsea decât să apărem în „ladă“, cum i se zicea televizorului la noi în casă. Aparatul, care apăruse de câtva timp și la noi, stătea - complet nepotrivit cu mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
corpului de comandă a apărut comandantul... Statura lui măreață ocupa tot spațiul ușii. S-a oprit pentru o clipă și ne-a sorbit din priviri... A coborât apoi treaptă cu treaptă... Parcă le număra... O comandă scurtă: „Batalion! Drepți! Pentru onor prezentați arm’! Apoi, cu un pas de defilare de care - drept să spun - îmi era dor, căpitanul a pornit în întâmpinarea comandantului... Atunci am băgat de seamă că are grad de colonel. După ce a primit raportul, colonelul s-a oprit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
este și a mea. Maladia, care mă Împiedică să mă deplasez și să lupt pentru Progres, se află Într-o criză acută și urâtă, astfel Încât mă văd silit să renunț la plăcerea rară de a fi Împreună. Îl rog pe onor Președintele Juriului ca, iertându-mă, să transmită confraților scuza mea Întristată Împreună cu mulțumirile și prietenia lui Paul Georgescu. 25.XII.’81 Militantul comunist din anii ilegalității, arestat, interogat cu brutalitate (și condamnat la moarte, pare-se) de autoritățile antonesciene, devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se află aliniată, În mare ținută, o companie de onoare făcând parte din Batalionul de grenadieri de gardă. Răsună salva de artilerie În semn de salut. Comandantul gărzii raportează În limba română: „Domnule președinte, Comandantul gărzii de onoare vă prezintă onorul!” Înalții oaspeți și gazdele regale sunt conduși apoi de contele de Westmorland, Master of the Horse, spre somptuoasele calești regale, splendid decorate, fiecare În sine fiind o adevărată operă de artă, rezervată numai ceremoniilor cu totul deosebite. Președintele Nicolae Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Lisei, pentru că aveam oribila bănuială că mi-ar fi confirmat că această femeie își alesese vestimentația folosindu-și o perspicacitate pe care eu nu o voi putea înțelege sau egala niciodată. Ce bem? întrebă Ed stabilind că el va face onorurile de gazdă. Rachel, niște Sancerre? — Sigur, răspunse ea. În pivnițele de aici se găsește cel mai bun Sancerre din Anglia. —Și Cola pentru copii, îi spuse chelneriței fără să fie nevoie să întrebe. Voi bea și eu Sancerre, așa că de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară, dădură onorul și porniră primii, apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma cărora, încadrați între cele două șiruri negre, pășeau plângând sub vălurile cernite, doamna Maria cu fetele și cu beizadea Gheorghe. La câțiva pași mergea singur, în caftan de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caftan documentul de la piept. Slutul Zamfirei Abia acum își dădea seama că este doamnă și se mira de sentimentul acesta nou. Se mira și se întreba unde plecase toată cumințenia ei de până atunci. Acum simțea nevoia să primească toate onorurile ce i se cuvin, să facă lucruri extraordinare și să fie prețuită. Parcă își amintea vorbele tatălui ei: „Să conduci din umbră, să fii tu cel mai mare om de fapt, nu pe tron, asta este important.” Da, da, taica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atinsă, la început pe obraji, apoi pe frunte, pe sprâncene și pe pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu’, dacă plecăm eu și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
visează că într-o zi o să vină ba împăratul de la Viena, ba țarul de la Moscova, dar fiecare din ei își are turcul lui pe care-l plătește ca să-l apere dacă... La Istanbul orice poate fi cumpărat, cinste, suflet, viață, onoruri, orice. Totul e să știi cui să dai banii și când. Și fiecare grec a deprins de mic arta plătirii bacșișului. Crezi că ar renunța ușor la asta? Lupta cinstită nu i-ar speria? Femeia ridică privirea și-l observă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se dă mână liberă să te mazilească pe măria ta și să înceapă un război în Ardeal. Caleașca se oprise. Ajunseseră. Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit. În spatele lui, Ștefan nu știa ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta, încheie vodă, tocmai când caleașca se oprea în fața bisericii Mitropoliei. Vodă așteptă ca să se dea jos ceilalți și coborî în vreme ce dorobanții dădeau onorul. Își îndreptă trupul, îi numără pe toți ai lui. Lipsea doar Mateiaș, mânca l-ar tata, că-i prea micuț. Oftă, lipsea și doamna Maria a Moldovei, Dumnezeu s-o odihnească în pace. În pridvor chiar sfinția sa îi întâmpină. Făcu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o zi neobișnuit de grea. Pe turnul Curții domnești ceasul luminat de lună arăta că trecuse de miezul nopții. — Acum, la odihnă! Drum bun! Mâine în zori. La un semn al lui vodă, garda de la poarta principală dădu pe mutește onorul la domnitor. Boala voievodului De duminica Tomei, 8 aprilie 1703, sfânta liturghie la Mitropolie începu în zori, pentru că vodă trebuia să iasă din târg pe Podul lui Șerban Vodă până-n dealul de deasupra viilor, ca să-l întâmpine pe cinstitul Kuciuk
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul domnului intra doamna Marica însoțită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi cerea nașului și unchiului său stolnicului Constantin să-l consulte pe astrolog și să-i comunice ce anume poate aștepta de la viitor. Ușa se deschise cu zgomot și șase dorobanți din gardă, în uniforme de paradă, intrară și dădură onorul la voievod, după ei marele vornic anunță că trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani m-am căznit cu el să-l fac buiestraș. Turculeț puțea atât de tare a sudoare de cal încât dorobanțul îl crezu. Fără să-și dea seama ce face, intră în spătăria mare în care se ținea divanul, dădu onorul la voievod și ceru să-i spună ceva beizadelei Ștefan, ieșind apoi grăbit pe sală. Marii boieri și voievodul erau consternați de atâta îndrăzneală. Chiar și Ștefan era stupefiat, dar se ridică de la locul lui și, scuzându-se, ieși pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tratativele cu austriecii și cu rușii nu sunt decât... Să și-i pună acum în cap și pe polonezii atât de încuscriți cu Ludovic al XIV-lea... Doamne, ce nebunie! Un pluton de ieniceri în haine de paradă îi dădea onorul. E adevărat că manifestarea sentimentelor lor era foarte sobră, căci Constantin bei era pentru ei doar un ghiaur și nu merita nici acest salut sumar, dar ordinul se execută nu se discută. Cu un ochi de cunoscător, Brâncoveanu îi trecu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol în sala iatacului domnesc. Deși auziseră cum paza de la ușă dăduse onorul la voievod, nici unul din cei prezenți în încăpere nu se ridică și nu schiță nici un gest de surprindere. Ștefan Vodă își trecu ochii de la Constantin Brâncoveanu la cei trei fii ai acestuia și deodată își dădu seama că nu știe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuia dată. — Nu am dorit să-l supăr pe Mustafa Aga... Sărut mâna, nașule. Înțeleg că mâine plecați. Ne ia să ne ducă. Ștefan Vodă se retrase cu spatele și, când ieși pe ușă, în văzul gărzilor care-i prezentau onorul, își făcu cruce. A doua zi, în Vinerea Mare, dis-de-dimineață au fost ridicați în zece carete Constantin Vodă cu doamna Marica și cu cei patru feciori, cu ginerii, cu nepoțelul Constandin, toți. Dorobanții care păzeau încărcatul cinstitelor neamuri în carete umblau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Aici mi-ai plăcut! Face un semn de capelmaistru și fanfara reia cîntecul. De fapt acum e un marș de bîlci, zgomotos. EFIMIȚA: Ah, mamițo! Menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc! LEONIDA (Explică publicului): Nu-nțelege dumneei... fomeie. Pe bandă începe "Onor la comandant" intră milităros Rică, în uniformă de mare ținută. trece în revistă fanfara apoi se oprește milităros în fața lui Leonida, îl salută marțial ca pe un șef de stat. Muzica se oprește. Leonida și Efimița se ridică. Rică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
are nevoie de oameni deosebiți. Întoarce capul și privește țintă la interlocutorul său: Iar locotenentul Rădulescu pare a fi cel potrivit. Sper ca timpul să demonstreze că nu ne-am înșelat asupra lui. Jos, în hol, plantonul prezintă lui Marius onorul cu pușca. Răspunde salutului, privind chipul blond, cu obrajii bucălați plini de acnee juvenilă, ce se întrezărește sub cozorocul capelei militare. Afară, pe aleea din fața comandamentului trece în viteză un Mercedes mare și cenușiu plin cu ofițeri de rang înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
solid asemeni unui Goliat, cu fața palidă mâncată de vărsat și ochi verzi, reci. Plutooon, pe umăr arm'! Distinct, zgomotul ritmat al celor treizeci de puști arată că toate se opresc deodată, pe tot atâția umeri. Pluton, drepți! Pluton. pentru onor înainte pre-e-e-zentați arm'! Încet, fără grabă, Marius trece prin fața fiecărui om. După trecerea în revistă, se retrage zece pași, interzicându-și să vadă echipamentul depășit și aspectul sărăcăcios al trupei. Urmări firești după dezastrele de la Cotul Donului și Stalingrad. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile îi prezintă onorul. Le răspunde cu o înclinare scurtă a capului, apoi dispare în interior. În holul mare, chiar lângă monumentalele scări ce urcă la etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]