5,154 matches
-
existența unui straniu principiu holografic al Creației, care activează parcă intenția Creatorului de a se regăsi în toate, după chipul și asemănarea sa. Această regăsire face ca partea să reproducă (repete) arhetipal întregul, în următoarea succesiune de etape: • în plan ontologic: creația divină -› cosmogeneza -› antropogeneza -› sociogeneza -› filogeneza -› ontogeneza -› logogeneza -› culturogeneza; • în plan gnoseologic: arhetipul biblic -› succesiunea filogenetică -› matricea ontogenetică -› ecourile profane -› cadrul istoric al creației -› trama istoriei umane. Putem constata, ca o concluzie deosebit de interesantă, faptul că în această extrem de comprimată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a grupa pe categorii multitudinea de nuanțe pe care actul minciunii le îngăduie. Avem posibilitatea de a defini printr-un grup de verbe cu conotații mai mult sau mai puțin apropiate, următoarele domenii în care minciuna se poate manifesta: • ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ideologic: a mistifica, a dezinforma, a iluziona, a truca, a altera, a opaciza, a estompa, a perverti etc. Din acest tablou sinoptic rezultă clar că ideea de minciună nu poate fi limitată nici la nivelul epistemologicului pur, nici la nivelul ontologicului sau al axiologicului, întrucît acoperă un spectru de manifestări cu mult mai amplu. Desigur că nu putem spune cu certitudine (exceptînd cîteva situații) că un anume verb se plasează mai bine într-o clasă de manifestări decît în alta. În
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
creerii realității, introduse prin verbe cum ar fi a modela, a mistifica, a imagina, a deforma etc. Fiecăruia dintre aceste tipuri de minciuni i se pot asocia acțiuni specifice preluate dintr-unul sau altul din domeniile conceptual-filosofice mai sus menționate: ontologic, epistemologic, axiologic, praxiologic. O situație specială o întîlnim în cazul limbajului autoreferențial, capabil să denumească actul însuși al interpretării teoretice (hermeneutice sau/și semiotice), prin concepte (de)mistificatoare precum: a conota, a simboliza, a interpreta, a (re)semnifica, a (di
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acestea din recapitularea metodologică ce urmează: • Emitentul minciunii (CINE?), vizînd: trăsăturile de personalitate ale mincinoșilor; matricea combinațiilor posibile, generate de factorii de personalitate, factorii bio-psiho-sociali, factorii geo-cosmici; • Natura și conținutul mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de manifestare a minciunii: ontologic, (epistemo)logic, axiologic, praxiologic; formele de exprimare a minciunii; • Semnificarea mincinoasă (CUM?), urmărind: tipurile de codare specifice discursului sistematizat (magico-ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific, ideologic etc.) și discursului comun (interacțiune simbolică cotidiană); funcțiile limbajului semnificator; mijloacele de manipulare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o afirmație legată de restul conținutului (cf. Macdonald 1954:169; Scriven 1954:195); poate că n-a fost niciodată așa ceva. Este de fapt o contra-afirmație, interpretată cu sensul de "N-a fost niciodată". Deși multe texte literare nu ridică probleme ontologice, separarea universului artificial al romanului de lumea reală nu este întotdeauna evidentă. De exemplu, numeroase romane istorice conțin relatări de evenimente petrecute într-adevăr sau personaje reale, pe lîngă afirmații care, deși plauzibile, nu corespund realității. Unii cititori sînt nemulțumiți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a crea alte lumi care să Înlocuiască o realitate nedemnă În care nu se poate trăi. Poetul oriental este scutit de toată această acrobație teoretică, menită să recupereze pentru poezie un statut mai demn și mai dezirabil. Pentru el, statutul ontologic al poeziei nu este diferit de cel al realității. Poezia este, pur și simplu, o stare a firii. Există la fel cum există realitatea. Ba poate chiar mai abitir decît ea. Căci ea este misterul aflat În miezul profund al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
etc. Despre toate aceste curente "reflectiviste" va fi vorba pe larg în această carte. Ele nu pot fi considerate ca alcătuind o paradigmă unitară, diferită de realism și liberalism, deoarece nu împărtășesc asumpții comune, ci doar critica radicală față de fundamentele ontologice și față de poziția despre cunoaștere a teoriilor raționaliste. De aceea, ele vor fi tratate separat, cu caracteristicile lor care le diferențiază atât de curentul principal (mainstream), cât și unele de altele. Această insistență asupra dezvoltărilor celor mai recente din teoria
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care sunt construite și apărate diferite concepții asupra drepturilor omului sau dreptății sociale globale (teoria normativă sau etica internațională). * Teoriile reflectează asupra procesului teoretizării înseși; ele analizează ipotezele epistemologice privind modul în care ființele umane cunosc lumea și pe cele ontologice care se referă la elementele din care lumea este constituită de exemplu, dacă este formată din state suverane sau indivizi cu drepturi și obligații față de restul umanității (teoria constitutivă). Această listă arată că practicienii domeniului nu sunt de acord în privința
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și bogăției, îndatoriri față de natură, generațiile viitoare și speciile non-umane, respectul față de diferențele culturale și drepturile femeilor și copiilor. * Chestiuni din domeniul filosofiei științelor sociale dispute metodologice privind posibilitatea existenței unei științe a politicii interna-ționale, puncte de vedere epistemologice și ontologice contradictorii, natura cauzalității și ideea discursului istoric. * Perspectivele multidisciplinarității reconstituirea disciplinei utilizând abordările liberale și radicale pentru a dezvolta o economie politică internațională a fost cea mai importantă reorientare către interdisciplinaritate în anii '80 și '90. Stabilirea legăturilor cu teoria
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
evident este ideea că eforturile de schimbare ale acelei lumi sunt inutile. Criticile privind scopul investigației din perspectiva neorealistă au avut consecințe imense pentru aria investigației menționată anterior. O consecință a fost să se acorde un loc mai central chestiunilor ontologice în cadrul disciplinei. După cum susține Cox (1992b: 132), "ontologia stă la baza oricărei investigații. Nu putem defini o problemă în politica globală fără a presupune o anumită structură compusă din tipurile relevante de entități implicate și din forma relațiilor relevante dintre
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1992b: 132), "ontologia stă la baza oricărei investigații. Nu putem defini o problemă în politica globală fără a presupune o anumită structură compusă din tipurile relevante de entități implicate și din forma relațiilor relevante dintre ele". El adaugă că "presupozițiile ontologice [sunt] inerente ...în termeni precum "Relații Internaționale", care par să echivaleze națiunea cu statul și să definească domeniul ca fiind limitat la interacțiunile între state" (Cox 1992b:132). Cox afișează o preferință pentru concentrarea pe modul cum se combină forțele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este posibil de obținut; postmoderniștii au susținut că pericolul este ca orice doctrină privind scopurile ideale să devină o bază pentru noi forme de putere și dominație. În anii '90, dezbaterile cu privire la ce constituie "realitatea cognoscibilă" a relațiilor inter-naționale (întrebări ontologice) au fost însoțite de discuții complexe cu privire la modul cum este generată cunoașterea (întrebări epistemologice). Bineînțeles, "marea dezbatere" din anii '60 era foarte preocupată de chestiuni epistemologice, cu susținători ai științei precum Kaplan și Singer promovând metode bazate pe cuantificare și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar putea fi cea mai bună concluzie a analizei fiecăruia. Traducere de Irina IONESCU Capitolul 2 Realismul Jack Donnely 10 Realismul este un termen folosit într-o varietate de moduri în discipline foarte diferite. În filosofie, el denumește o teorie ontologică opusă idealismului și nominalismului. "Realismul științific" este o filosofie a științei opusă empirismului, instrumentalismului, verificaționismului și pozitivismului. "Realismul" în literatură și cinematografie este opus abordărilor romantice și celor care promovează evadarea din realitate. În Relațiile Internaționale, realismul politic este o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la începutul a așa-numitei "a treia dezbatere", întrebările legate de politica cunoașterii au fost luate în serios în studiul relațiilor internaționale. Întrebările epistemologice referitoare la justificarea și verificarea afirmațiilor despre cunoaștere, metodologia aplicată, sfera și scopul cercetării, și întrebările ontologice referitoare la natura actorilor sociali și a altor formațiuni și structuri istorice în relațiile internaționale, toate poartă implicații normative cărora nu li s-a dat importanța cuvenită. Una din cele mai importante contribuții ale teoriei critice internaționale a fost extinderea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
formațiuni și structuri istorice în relațiile internaționale, toate poartă implicații normative cărora nu li s-a dat importanța cuvenită. Una din cele mai importante contribuții ale teoriei critice internaționale a fost extinderea domeniului relațiilor internaționale, nu doar către includerea asumpțiilor ontologice și epistemologice, ci și către explicarea legăturii acestora cu afilierile politice anterioare. Această secțiune evidențiază modul în care teoria critică abordează afirmațiile despre cunoaștere în relațiile internaționale. În primul rând, ea evaluează problema epistemologică, descriind modul cum a fost acceptată
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o parte a lumii obiective în virtutea existenței lor în intersubiectivitatea grupurilor relevante de oameni". Acceptarea unui rol activ al minților umane în constituirea lumii sociale nu duce neapărat la negarea realității materiale, ci îi oferă pur și simplu un statut ontologic diferit. Deși structurile, ca produse intersubiective, nu au o existență fizică cum au mesele sau scaunele, ele au totuși efecte reale, concrete (1992b: 133). Structurile produc efecte concrete deoarece oamenii acționează ca și cum ele ar fi reale (Cox 1986: 242). Această
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Deși structurile, ca produse intersubiective, nu au o existență fizică cum au mesele sau scaunele, ele au totuși efecte reale, concrete (1992b: 133). Structurile produc efecte concrete deoarece oamenii acționează ca și cum ele ar fi reale (Cox 1986: 242). Această viziune ontologică subîntinde încercările lui Cox și ale teoriei critice internaționale de a înțelege ordinea existentă. În contrast cu ontologiile individualiste care percep statele ca atomistice, raționale și posesive și ca și cum identitățile acestora au existat înainte de, sau independent de, interacțiunea socială (Reus-Smit 1996: 100
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
grup se află într-o continuă luptă cu un altul. Foucault (1987: 236) susține că unul dintre scopurile afirmate ale genealogiei este "disocierea sistematică a identității". Există două dimensiuni ale acestui scop. În primul rând, are un obiectiv la nivel ontologic: evitarea tratării drept cauze a celor ce sunt efecte (metalepsa). Nu ia identitatea sau agentul ca date, ci caută să explice forțele din spatele lor. Avem de a face cu efecte ce trebuie explicate, nu asumate. Acest lucru însemna a rezista
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reprezentarea poate fi făcută astfel încât să pară naturală și indiscutabilă. Dubla citire re-problematizează anarhia formulând două întrebări: mai întâi, ce se întâmplă cu problematica anarhiei dacă nu este foarte clar că statele suverane, prezente în totalitatea lor și complete, sunt ontologic primare sau unitare? Și, în al doilea rând, ce se întâmplă cu problematica anarhiei dacă lipsa unei puteri globale centrale nu este susținută în exces de asumpții legate de politica de putere? Problematizarea statelor suverane Statele, suveranitatea și violența sunt
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
originilor" statului modern în violență, (2) o relatare a înscrierii limitelor, (3) o deconstrucție a identității așa cum este ea definită în discursurile de securitate și politică externă și (4) o interpretare revizuită a artei guvernării. Rezultatul final este regândirea structurii ontologice a statului suveran astfel încât să răspundă corespunzător la problema (re)constituirii statului suveran ca modul normal de subiectivitate în relațiile internaționale. Violența Gândirea politică modernă a încercat să depășească formele nelegitime de guvernare (cum ar fi tirania sau despotismul), unde
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este considerată ca un factor ce predispune statele la implicarea în război, la fel cum nu există nimic ce poate opri izbucnirea războaielor. Violența nu este constitutivă în astfel de relatări, ci este "configurativă", sau "pozițională" (Ruggie 1993: 162-3). Structura ontologică a statelor este considerată ca precedentă recurgerii la violență. Violența nu face decât să modifice configurația teritorială, sau este un instrument pentru manevre strategice și de putere politică în distribuția și ierarhia puterii. Postmodernismul însă demască rolul constitutiv al violenței
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
violență. Violența nu face decât să modifice configurația teritorială, sau este un instrument pentru manevre strategice și de putere politică în distribuția și ierarhia puterii. Postmodernismul însă demască rolul constitutiv al violenței în viața politică modernă. Violența este fundamentală stucturii ontologice a statelor, și nu este doar ceva la care statele complet formate recurg din motive de putere politică. Violența este, potrivit postmodernismului, atât inaugurală cât și augmentativă. Acest argument privind strânsa și paradoxala relație dintre violență și ordine politică este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
adică o constituire performativă a "Bosniei" printr-o serie de practici ce o încadrează și diferențiază. "Bosnia", ca orice alt stat, se află întotdeauna într-un proces de construcție. Pe scurt, statul suveran, așa cum afirmă Weber (1998: 78), este "efectul ontologic al practicilor derulate performativ". După cum explică ea, "statelenațiune suverane nu sunt subiecți apriorici, ci subiecți în proces" (1998), unde expresia "subiecți în proces" trebuie înțeleasă drept "subiecți în judecată" (așa cum implică expresia franceză "en procès"). Acest fapt conduce la interpretarea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ca o expresie primară a comunității politice și morale. Critica lui Walker sugerează că suveranitatea statului este cel mai bine înțeleasă ca o practică politică constitutivă ce a luat naștere, din punct de vedere istoric, pentru a soluționa trei contradicții ontologice. Relația dintre timp și spațiu a fost rezolvată prin includerea timpului în spațiul teritorial domesticit. Relația dintre universal și particular a fost soluționată prin sistemul de state suverane ce a dat naștere la pluralitatea și particularitatea statelor, pe de o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]