21,114 matches
-
la sân să-și țină puieții (pruncii) ei! Ambii ăi divini să-i aline!”. Cum geto-dacii, după cum scriu și autorii antici străini, excelau În poezie, și cei de la Murfatlar au Înscris un omagiu În versuri: CISTA CUI CISTA FOUST-A OS SE IU Traducerea: „Cinste cui cinstit fosta! Așa și eu”. Iată Încă o inscripție de la Murfatlar: HUL. CE MAICHO OȘTEIANI VA HLYGHERA. Traducerea acestui blestem sau Îndemn: Hulă (Vrajă) celor ce maica oștenilor va fulgera (Înflăcăra). Pe mai multe monede
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
soarelui”, iar pe avers ”OUL PIL ON ANGIA LEON” - Pil (Pil, arhaism = Bici mare Împletit cu care se mânau vitele) cu semnificația: Oul nou este Însoțit de Îngeri puternici ca leul”. ?i Împăratul Gordian III a scris pe medalie: ”COIN OS KILI MITRO PS”, unde COIN este a căina, adică a plânge, a jeli; Os = ca osul, puternic, Kili=fire de aur, MITRO numele zeului, iar PS prescurtarea de la Polis = oraș și Polei = ființe de lumină, Îngeri. De aici s-a
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Împletit cu care se mânau vitele) cu semnificația: Oul nou este Însoțit de Îngeri puternici ca leul”. ?i Împăratul Gordian III a scris pe medalie: ”COIN OS KILI MITRO PS”, unde COIN este a căina, adică a plânge, a jeli; Os = ca osul, puternic, Kili=fire de aur, MITRO numele zeului, iar PS prescurtarea de la Polis = oraș și Polei = ființe de lumină, Îngeri. De aici s-a păstrat În românește denumirea Mitropoliei! Din aceste câteva exemple (culese de Adrian Bucurescu și
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
care se mânau vitele) cu semnificația: Oul nou este Însoțit de Îngeri puternici ca leul”. ?i Împăratul Gordian III a scris pe medalie: ”COIN OS KILI MITRO PS”, unde COIN este a căina, adică a plânge, a jeli; Os = ca osul, puternic, Kili=fire de aur, MITRO numele zeului, iar PS prescurtarea de la Polis = oraș și Polei = ființe de lumină, Îngeri. De aici s-a păstrat În românește denumirea Mitropoliei! Din aceste câteva exemple (culese de Adrian Bucurescu și Constantin Olariu
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
și vest... / (...) morții sunt imigranți ilegali” (Suflet național) . Ironie, dar și umor negru: „Poșta electronică a mortului/ va primi în continuare oferte: «Pierdeți 5 kg în 7 zile, gratuit»./ Și se va micșora pomul vieții, se va anula carnea pe oase, până ce anulează cele cinci mese pe zi, până devine bonsai.” (Bonsai). „Crește mereu numărul oamenilor fără suflet, al sufletelor fără nume”, constată cu amărăciune poeta. Poemele din volumul Diferență, „despre cum să-ți decorezi subconștientul, egoul, infernul” într-o lume
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
seamănă, stilistic, atât de puțin cu orice altă formulă literară (fie ea romantică sau modernistă) încât, măcar formal, întrebarea privitoare la „sursele” culturale ale lui Ioan Es. Pop sfârșește în aporie. E drept că imaginarul cenușiu impregnat de „întunecare”, „cicatrici”, „oase”, „morți”, „cenușă” amintește de acele „categorii negative” ale modernismului de manual. E, iarăși, drept că predispoziția florală (absolut neașteptată pentru cititorii lui Pop cel de azi) trimite deopotrivă la Florile răului și la un poet al florilor de felul lui
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
pe dealuri dulci de șoapte/ pe muntele vorbirii mai târziu.// Cât sânge, ca să strângem o silabă/ sub cerul gurii, s-a cerut în lut!/ Ci tu-l ridici în inima-ți de iarbă și iarăși îl întorci spre început/.../ Cu oasele căzute jos din mit,/ pe care calul, al uitării, paște,/ dorm cei ce-au vrut ca să ne fim cioplit/ sicriele-nainte dea ne naște”. Întrebarea e simplă: este acest Ioan Pop același cu cel care, trei ani mai târziu, publica
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
fi fost aruncată Într-o baie călduța și În care plutesc petale desprinse din crini. În zilele noastre, nu mai este nimeni că dansa, om care știe să asculte singurătatea Împletita cu gemetele de orgă vetusta. Componentele instrumentului scrâșnesc că oasele Îmbătrânite Încet și sigur. Artrita veacurilor a lăsat sediment pe clape, pe tuburi. Instrumentul geme de amintiri În liniștea densă precum ceață de noiembrie. Numai Mărțina Îi aude adevărată muzică, melosul stivuit Între acoperișul acoperit cu plăcute de cupru coclit
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
stafia, chiar și a unui cavaler cruciat, din vechime... Ce caut aici?! În subconștient știe ce căuta, dar nu vrea să-și răspundă. Trupul fizic nu-i mai face față spiritului, acelui liant care o ține cu carnea Încă pe oase. și, În spațiul monumental, muzica străveche Își face de cap că o văduva tânără. Orgă cântă, chiuie aproape... Lumină de afară da iamă În bazilica prin miile de cioburi colorate din vitraliile recent refăcute. Este că Într-un caleidoscop, o
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
în restaurante. Nu cu formația, ci cu un om pe care l-am apreciat enorm, Petrică Mandache, rom, instrumentist, cel mai slab om pe care l-am văzut în viața mea, slab și tuciuriu, atît de slab încît îi vedeai oasele, pur și simplu. Avea niște mîini însă absolut fermecate, pe ce punea mîna se transforma în instrument. De la el am învățat tehnici de bas, iar odată, pe un pian ușor dezacordat, l-am auzit atacînd Simfonia a doua de Rahmanino
MRU cânta la nunți din repertoriul Azur. Câți bani de buzunar făcea by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41208_a_42533]
-
zonă greu accesibilă, iar operațiunea de salvare a fost una foarte dificilă. Ambulanțele nu au putut ajunge în zonă, iar voluntarii din împrejurimi au ajutat cu ce-au putut. „Un bărbat de 53 de ani cu traumatism de bazin și osul sacru, contuzie forte bazin și încă un bărbat de 32 de ani, lucrător la firma respectivă, care acuză dureri toracice anterioare", a spus Marius Cotârlă, medic primar Ambulanță, notează Digi24. Unul dintre muncitori, un tânăr de 22 de ani, era
Accident grav în munți. Un tânăr a pierit într-un mod crunt by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41364_a_42689]
-
emancipează de sub tiparul ruralist, plutind în plinătatea verbului lor vibratil: „scrisă e pagina clipei ce nu va veni/ loc fără prieteni nu este/ nu mai așteaptă nimeni la rîndul/ altui fel de a fi// veți găsi cîndva în grădină/ cu oasele mele/ prietenii întorcînd/ iarba spre stele” (Umbra în grădina de scris). O pudoare ancestrală își face loc la un moment dat. Autorul pare a se sfii de sine însuși, apelînd însă la un protocol melancolic ce nu exclude un dram
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
posedă pe toate trei, în chip exemplar. Genul de cinism rafinat și de întorsătură diplomatică - dar întotdeauna sinceră - a frazei e comun personajului Ion Ghica, vocii analitice a naratorului care dublează majoritatea introspecțiilor și - surpriză - autorului Ghica în carne și oase. La fel cum actantul C. A. Rosetti nu se îndepărtează nici de firea, nici de vorbele omului politic și gazetarului care agita spiritele în presa liberală de la mijlocul veacului al nouăsprezecelea. Convulsiile unor oameni mai complecși decât timpul lor, care
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
Își zâmbeau unul altuia într-un fel care era aproape indecent, iar bucătarul a scos capul pe ușă ca să vadă cu ochii lui ce-i spusese chelnerul. Carnea peștelui era albă și suculentă. Ea a ales-o cu grijă de pe oase, după care a pus-o la loc. - Dar care să fie intenția? a întrebat ea, pe un ton foarte egal și precaut. Care să fie intenția unui asemenea dar? El nu știa exact care-i era intenția. Să-i fie
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
stafidă cu levănțică. Miros ivit din dulapul ei: în sertarul de jos zace un album plin cu pozele unei femei înalte, blonde și zâmbitoare. Christine e din neamul ei. Și totuși nu reușesc să înțeleg: carnea aceasta atârnându-i pe oase ca la o țestoasă centenară a fost odată tare și caldă precum coapsa Emmei când dormim noaptea îmbrățișați strâns și bătrâna vine să ne privească. Ea se apleacă deasupra patului și, ca un reproș, rămâne mult timp așa: un înger
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
Lucrurile importante ni le-am tot spus de-a lungul anilor, încet-încet ele dispar de pe suprafața pământului, iar ochii ne strălucesc tot mai rar presimțind și altceva, nu doar pâinea pe care n-am cumpărat-o sau durerea fixată în oase. Ea oftează greoi, de parcă un munte i s-ar odihni pe ceafă și părăsește camera încet, târându-se până în bucătărie unde i s-a aranjat un colțișor. Prea e multă pasiune pe lume, ei nu-i rămâne nici măcar un locșor
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
picioare tremurînd și privind neputincios la spectacolul bătăii colective. O traumă poate fi mai mare dacă asiști la violență ca spectator, și Mihai Buracu s-a uitat la un film în care actorii se mișcau lîngă el în carne și oase, jucînd o ficțiune care era realitate. Atunci a văzut cum fizionomia umană dispare sub cocoloașele de răni, umflături și echimoze. Atunci s-au rupt coaste, s-au zdrobit degete și s-au spart țeste. Mihai Buracu nu a uitat dîra
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
pe care-l auzea apropiindu-se, se aplecă înainte în căutarea marginilor bluzei desfăcute, și astfel coroana îi alunecă de pe cap. Degetele se întinseră prea târziu ca să împiedice dezastrul: pâinea de bun auspiciu căzu jos cu un zgomot sec de oase rupte, și dusă a fost. Dacă s-ar fi pierdut doar ea în ziua nunții Bonacattei, nici n-ar fi fost chiar atât de grav. Atunci când intră să ia coșurile, Anna Teresa Listru n-o văzu decât pe fiica ei
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
timp e așa? întrebă accabadora, apropiindu-se de pat. Într-o mișcare spontană ceilalți se așezară în jur. - Săptămâna viitoare se fac opt luni. Dar, dacă luăm în considerare și perioada în care mai puteam să-l așezăm în capul oaselor, de doi ani. Vorbea doar femeia, schimbând din când în când câte o privire cu soțul și frații săi. Ochii negri ai accabadorei o fixară. - El a întrebat de mine? Cealaltă dădu din cap de mai multe ori, coborând privirea
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît de o imagine obosită prin prozaism, dezumflată. Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale ale senectuții, i-au apărut puncte negre pe obraz și i-a „încolțit” mustăcioara (Buna noastră gospodină). Astfel Robert Șerban are aerul de a se
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
echipă complexă de cercetători, arheologi, paleontologi, geomorfologi, sedimentologi, arheozoologi, paleoparazitologi și alții se află de luni bune la fața locului, în mare secret, accesul presei fiind recent. Au fost excavați 400 metri pătrați de sol. Scheletul, în perfectă stare, destule oase nefiind desprinse unele de altele, aparține speciei Mamuthus primigenius. Ceea ce dă și mai mare valoare descoperirii este un silex găsit la fața locului, care indică prezența omului. Sunt necesari câțiva ani pentru studierea tuturor datelor spre a se putea trage
Mamutul cu blană () [Corola-journal/Journalistic/4105_a_5430]
-
poate mima. Detestă organic melodrama. Are, în acest sens, câțiva maeștri (dintre cei enumerați mai sus), dar un singur profesor esențial, un singur sensei. Nae Stabiliment, unchiul din Bușteni (Radu Conciu, pe numele din buletin), un personaj în carne și oase, înzestrat, pare-se, cu un inegalabil simț al narațiunii. Dincolo de caracterul lor, cum spuneam, aproape inedit, aceste portrete mai dezvăluie, în scrisul lui Sorin Stoica o zonă până acum neexplorată. Ele sunt, în fond, niște exerciții de digitație pentru proză
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
de a judeca lumea după calapodul dramaturgiei. Pentru el, viața este o piesă de teatru în care fiecare om e autor și actor deopotrivă: mai precis, autorul unor scenarii interioare pe care se străduiește să le trăiască în carne și oase. Sub acest unghi, împlinirea vieții stă în gradul de adecvare dintre filmul interior al proiectelor și filmul real al biografiei. Laitmotivul Infinitului dinăuntru e gradul de adecvare a două universuri: pîlpîirea virtuală a gîndurilor (filmul personal, în limbajul lui Vlad
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
și o ea taie cu un briceag prepuțul unui om al străzii. Mda, grozav climax, n-am ce zice. Urmat apoi de o prelungă halucinație a protagonistului care își închipuie cum dezgroapă rămășițele lui Kafka, îi pisează bine de tot oasele și din praful rezultat își prepară un nechezol clasa- ntâi. Cea de-a doua povestire este ceva mai închegată, cuprinzând un lung (dar captivant) monolog al unui actor care, aflat în timpul filmărilor cu un regizor important și perfecționist, obsedat de
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
fi simțit nu știu cum. Vorba lui Sorin (Titel) care, la Varșovia, invitat într-o familie, a luat la sărutat mâinile care i se întindeau, inclusiv pe a stăpânului casei, din avânt: „Și să vezi ce jenat mai era!” Astăzi mă dor oasele pe ici, pe colo. De la o vârstă, nu e bine să te mai avânți... Frânt, după isprăvile de azi-noapte, îi spun lui T: „Mă duc să mă întind puțin.” Când recobor, mă întreabă: „-Ai și adormit? - Cred că da, că
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4194_a_5519]