3,729 matches
-
de eliberare a Cehoslovaciei și Ungariei. Dacă mareșalul Malinovski nu ar fi respins cele zece divizii românești pe care le-a desființat, victoria ar fi putut fi mai rapidă. În războiul din vest, din peste o jumătate de milion de ostași, s-au pierdut 18.000 de eroi români. La 9 mai 1945, ziua Victoriei a fost sărbătorită de toți prin cuvântări și defilări. Kremlinul îl decorează pe regele Mihai I al României cu înalta distincție a Uniunei Sovietice, Ordinul Victoria
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
1947 s-a semnat Tratatul de pace cu România, care printre altele prevedea: România nu este stat cobeligerant, cu toate că a luptat împotriva hitleriștilor și au fost date o mulțime de ordine de zi pe front pentru acte de eroism a ostașilor români și regele a fost decorat de Stalin; România este stat independent, egal în drepturi cu celelalte state; Dictatul de la Viena anulat, iar Transilvania de nord este realipită României. În plină vară guvernul reușește să dizolve P.N.Ț. aducându-i
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
militari, care au fost lăsați la vatră și cu toții au început să repare ce s-a mai putut repara sau chiar s-o ia de la început. În urma celui de al Doilra Război, din Hlipiceni au căzut la datorie 80 de ostași și au fost împroprietăriți cu locuri de casă sau suprafețe de pământ un număr de 400 familii. Cu greu, cu chin și vai, viața merge înainte și treburile trebuiesc făcute: organizarea și paza ca și respectarea legilor, transportul pe C.F.R.
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Noi, cei câțiva elevi concentrați acolo, prin 1941, le dădeam plosca, le aduceam masa de la bucătăria spitalului, care se instalase în localul liceului unde învățam încă cu o lună înainte de a se fi instalat spitalul. Mă împrietenisem cu Burcea, un ostaș, originar din Băilești. Lui Burcea îi scriam cărțile poștale pe care i le predam poștei. "Dragă Tată și Mamă și Lelă și Floricuță și frați și surori aflați despre mine că sunt rănit la picior, fiind sănătos și bine. ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
teatru, deconspirând culpabilitatea regelui fratricid. Se discută, în acest secol, despre biotipul psihologic. Shakespeare, și aici, a fost un precursor. "De-ar fi mai gras", spune Cezar când i se propune un comandant... "ăștia sunt mai vii, mai pe placul ostașilor", monologhează Cezar, lansând parcă biotipul cicloid, personalitate care, după 1927 (Kretschmer), a rămas un exemplu de patografie indiscutabilă ca valoare clinică. Falstaff constituie și el o veridică prezentare exhaustivă a aceluiași prototip, cu mult înainte de a fi asimilat de psihiatrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o căsuță cu trei odăi, o casă de țară. De la prispa casei, un drumeag cu bolovani cobora abrupt la Nistru. Foarte aproape de casa noastră, dar jos, în vale, chiar lângă apa fluviului, se afla un pichet de grăniceri. Cei câțiva ostași purtau o uniformă care mi se părea imperială. Veneau deseori la noi. Locuiam cu bunicii de mamă, iar bunica, o femeie care era de o mare frumusețe, frumusețe a chipului și a sufletului, le împărțea grănicerilor din tot ceea ce pregătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
armata română se reîntorcea în Basarabia, în iunie 1941. A fost descoperită de doi dintre unchii mei care, luptând în armata română, au văzut, în satul Cenușa, o femeie majestuoasă, într-o rochie largă, cu plete albe, întâmpinându-i pe ostașii luptători cu steagul românesc, fâlfaind. Organizase, cu femeile din sat, un punct de primire, cu dispensar și cantină. În anii următori a făcut o școală pentru sătenii din Cenușa, local simplu, dar solid, de care am aflat că există și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de grozavă a fost furia bețivului. Gelozie, nu a fost altceva... a fost o descărcare de gelozie cum au, adesea, alcoolicii. * Urlând amenințător, Ivan a dispărut și nu a mai fost văzut de nimeni. Unii spun că a plecat cu ostașii roșii până la Berlin, adoptat de aceștia și devenind în scurt timp cel mai mare bețivan al unei divizii sau poate al armatei întregi ce mai interesează asta. Se zice că ar fi ajuns mareșal. Fapt este că, de atunci, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
surori și frați, dragă moșu, veți ști despre mine că sunt bine sănătos și rănit, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Al dv. fiu ascultător, soldat Burcea T. Marin". Cu mici variante, dar respectând formula care era un ritual al tuturor ostașilor țărani -, la trei zile, scria, în același fel, Floricăi, cu care voia să facă nuntă "într-o permisie". Burcea era cel mai echilibrat și normal tânăr pe care ți-l poți închipui. Ne spuneam pe nume, mă invitase și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai mult timp. Noi doi, care deveniserăm inseparabili, ne retrăgeam într-un colț al marelui parc din jurul spitalului; așteptam să treacă vremea. Să-i dea drumul "la vatră" lui Burcea. Numai că, în această plictiseală, a venit la noi un ostaș cu o rablă de trompetă militară, veche, cu alama roasă. O găsise nu știu unde, nu se știa a cui o fi fost. A doua zi pacientul meu mi-a arătat trompeta: "Mi-o dădu mie... nu-ș' ce-oi face cu ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din această categorie este următorul, extras din colecția mea, foarte bogată, de modele exemplare de bun simț modern: Mă aflam surghiunit undeva, în mijlocul Bărăganului (pe lângă gara "Cioara"), unde era un faimos centru de agricultură pe care lucra o imensitate de ostași recoltați dintre infractori și fii de chiaburi, trimiși la batalioane de muncă. Erau sute de ostași (infractori, e adevărat, cu mentalitate de infractor), dar și mulți tineri necăjiți, cuminți, nepricepând prea bine ce se întâmplă cu ei. Instructorul "politic", un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
simț modern: Mă aflam surghiunit undeva, în mijlocul Bărăganului (pe lângă gara "Cioara"), unde era un faimos centru de agricultură pe care lucra o imensitate de ostași recoltați dintre infractori și fii de chiaburi, trimiși la batalioane de muncă. Erau sute de ostași (infractori, e adevărat, cu mentalitate de infractor), dar și mulți tineri necăjiți, cuminți, nepricepând prea bine ce se întâmplă cu ei. Instructorul "politic", un căpitan, cu mare funcție pentru acei ani (de la începutul ceaușismului), era un ins porcin, foarte elegant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
demonstrație a ceea ce am spus că este "bun simț modern". Comanda nefericiților soldați exerciții de pedepsire (culcați sculați!... în ritm alert și fără pauză), iar semnalul îl dădea utilizându-și orificiul anal prin care scotea niște gâlgâituri uluitoare, scârboase. Unii ostași, în conformitate cu legile victimologiei, ajungeau chiar să-l admire pe acest ofițer monstruos care îi tortura cu o plăcere înscrisă voios pe fața lui spână. Unii îl aveau chiar ca idol. Același ins, care nu era atât de imbecil pe cât era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iar uneori se ajunge și la mici discuții de ordin doctrinar (în care autorul și-a propus să nu exceleze). Vladimir Dumitrescu evită să facă pe doctrinarul (deși uneltele nu i-ar fi lipsit), el prezentându-se mai degrabă ca ostașul nediscursiv al unui crez asumat, pe care l-a slujit onest și de care nu s-a lepădat niciodată în unele dintre scrierile sale cu subiecte istorice - în special în acele mai vechi - „Neamul Șoimăreștilor” și „Șoimii”. De altfel, destul de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
facă pe minoritari să se simtă așa cum s-au simțit ei ca minoritate politică. La fiecare zi națională mă gândesc exact la motivele de profunzime care au condus la unirea de la 1 Decembrie și mai puțin la personaje istorice și ostași. Suntem oare noi, etnicii majoritari superiori moral majorității politice pe care o simțeam ca „impilatoare” până acum 88 de ani? Oare odată ce am avut pâinea și cuțitul în mâinile noastre „românești” am fost în stare să respectăm „regula de aur
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
expresie de „Ia priviți ce șmecher sunt !” debita snoave răsuflate. Prestația n-a fost pe placul asistenței formată din niște babe cu tulpane negre, ținând o palmă subsuoară și alta la gură. Deodată răsună un ordin sec. Pe scenă, un ostaș țâșni din rând și călcă pe un capăt de scândură; instantaneu, aceasta săltă ca o cumpănă de fântână. În aceeași clipă întreg eșafodajul, cu tot cu brigadă, se trezi între capre. Pantomima distră de minune babele care șușoteau între ele: „Dumnezeu nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Mai întâi, trebuie menționat faptul că în tot acest răstimp de un deceniu premergător izbucnirii războiului mondial, în anii în care a fost bibliotecar, alături de alți contemporani, clerici și prieteni ai săi (Tănase Gherman, Gh. Ciupârcă), Nectarie Cotlarciuc participă ca ostaș devotat la apărarea intereselor clerului bucovinean de la tribuna ziarului „Viitorul”, sub comanda regretatului marelui Dr. Vasile Găină, de asemenea fiind un membru plin de râvnă la toate instituțiile de cultură ale neamului său din înstrăinata capitală a Bucovinei. Și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
au trecut peste ea încoace și în colo, valurile armatelor beligerante, pustiind țara. Multe lăcașuri dumnezeiești s-au prăbușit și multe case parohiale au fost distruse. „După ce groaznica furtună a trecut și toată viața s-a liniștit la adăpostul bravului ostaș român”, primul gând al conducătorilor Bisericii Ortodoxe din Bucovina a fost reclădirea bisericilor și a caselor parohiale, distruse sau dărâmate de război. Mitropolitul Nectarie și predecesorul său, mitropolitul Vladimir, au avut cea mai grea misiune în îndeplinirea acestui scop, cheltuindu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o nuanță de vag. Adverbele, vorbele, pronumele, exclamațiile, scrise cu majusculă, devin personagii misterioase: Încotro, De unde, Ce va să fie, statornicul Este, tristul N-a fost, blândul Că n-a fost să fie, gingașul Noi. Se vorbește de ființe oculte, Ostașii luminii, Pasărea albastră, și se uzează (influență maeterlinckiană) de trinități fatidice și repetiții incantatorii: Și-a zis unul către doi Când au fost la masă, Și-a zis unul către doi: - M-am legat să merg cu voi,Dar m-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bălcescu î 2 ă...î (Scrisori, p. 220, 231) 3 Teatru, I, p. XXV. numai tendința junimistă, care, necombătută de cealaltă, se accentuează din ce în ce. Rar acest om va mai scoate accentele de altădată: în Ginta latină, în Ostașii noștri, unde zice: "Am văzut visul cu ochii", adică visul de patruzecioptist 1 . * În celelalte privințe - limbă, literatură -, Alecsandri este critic ca toți ceilalți, dar tot practic, în opere beletristice. În tipurile în care el a ridiculizat tendințele sociale, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
uită niciodată să biciuiască pe făuritorii de vorbiri artificiale. Chiar și în Istoria unui galbîn, din 1844, el nu uită să-i atace, și anume pe Eliade, care începuse de curând să plănuiască o limbă nouă. Când galbînul 1 Oda ostașilor români; cf. Scrisori, p. 90. vorbește de Eliade, îl numește, în râs, "marele amiratoare della prestidigitazione", la care paraoa răspunde: "(boldind ochii): Ce cuvinte sunt aceste? Galbînul : Aceste sunt câteva dintr-o limbă nouă românească ce se descopere acum la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acesta chiar în patria lui. Dar fiindcă n-a putut să-l învingă din cauza fortifi- cațiilor, s-a întors și a subjugat aproape toată Asia, obligînd pe supuși să plătească tribut scumpului lor prieten Sornus, rege al mezilor. Unii dintre ostașii biruitori din armata sa, văzînd că provinciile supuse strălucesc prin rodnicia lor, și-au părăsit de bună voie unitățile și au rămas în ținuturile Asiei”. Să adăstăm un bob zăbavă la zicerea lui Iordanes care o făcea la mijlocul secolului Vl
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
grecii se temeau ca nu cumva misii să fie chemați mai tîrziu în ajutorul Troadei. Dar Telefos fiind voinic și domnul unei țări cu oaste puternică, nu putea suferi acestea. El pregăti multă cavalerie și multă oaste. El a adunat ostași din Misia supusă domniei sale(și mi se pare că el domnea peste toată Misia cea dinspre mare) și mai luă sub conducerea sa ca aliați și pe locuitorii Misiei superioare, pe care poeții îi numesc abii și păstori de cai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a sosit acolo zvîrcolindu-se ca un pește în plasă. Fe-meia care păzea pînza a văzut cum această pleavă de cînepă(ceată de răi) alerga cu pași mari peste ghil purtîndu-se ca niște smintiți. Ca să fim toți siguri, repede au venit ostașii adunați în tabără să cerceteze. Cum aceste secături nu-și cereau iertare, le-am dat bucățele de pîine sfințită. Era o groapă, unde ca niște cai puternici, cu picioarele au făcut mocirlă și au murdărit cu ea pînza. Pe acești
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se îmbolnăvească afurisita limbă și să-i cadă, fiind lipsit pe veci de unealta minciunii. Și tot lor să li se usuce mîna cu care au scris atîtea mîrșăvii, falsificîndu-ne toată istoria, religia și cultura strămoșească! Pentru că era un stratiot(ostaș) de toată isprava, boero Biseto l ne lasă T 29 care ne spune și ce răspundere avea conducerea militară(strato) pentru liniștea cetății Sarmisetouzo. Ca un stol de vulturi strato veghea fără întrerupere ca șarul toriștei geților să nu fie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]