2,936 matches
-
fost văzută din cele mai vechi timpuri ca o altfel de ființă, fie vrăjitoare de temut, fie zeiță preaslăvită. Nenumărate prevederi rituale ce se regăsesc pe tot globul tabuizează pierderile lunare de sânge feminin, substanță magică de o mare virulență, otrava universală a alchimiștilor, aducând moartea pentru că prevestește nașterea. Iar nașterea e necesară pentru că moartea e inevitabilă. Dar specia biruiește moartea. Femeile însărcinate ce plămădesc în pântece destinul omului sunt privite peste tot ca deținătoare și veritabile acumulatoare de energie fertilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei când vor fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru... Și oare, încă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prejudecată inoculată de manualul școlar „marxist-leninist”: în Evul de Mijloc oamenii nu puteau avea decât o viață sufletească extrem de simplă, fiind, cum se spunea, „înapoiați” și „inculți”. Totuși, în acest „ev întunecat”, în care nu vorbeau decât sabia, stiletul și otrava (conform unor istorici „progresiști”), scriitorul danez plasează o serie de întâmplări ce dezvăluie capacitatea sufletului feminin de a trăi subtil și dramatic, conform principiilor absorbite dintr-o cultură superioară. Apoi, alte texte europene, ca și vechile romane japoneze, m-au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care poate fi înfruntat măcar în parte, crede gînditorul. ideea e dezvoltată optimist într-un capitol al cărții, penultimul, însă, mai înainte, povestise cu regret spulberarea carierei lui Cesare Borgia, căruia destinul malign i-a stat împotrivă. Destin se numește otrava de care ducele și tatăl său, papa Alexandru VI, n-au știut să se ferească. Nici o altă figură istorică nu i-a smuls lui Machiavelli atîtea cuvinte de admirație. Poate pentru că Cesare n-a fost decît o promisiune de paradigmă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
armata organizată de Carol ar fi crescut sau ar fi fost menținută. Dar fiind prea puțin înțelepți, oamenii se apucă uneori să facă un lucru care în clipa aceea pare bun, ceea ce îi face să nu-și dea seama de otrava care se ascunde în el, așa cum v-am arătat mai sus, cînd am vorbit de febra hectică. Prin urmare, acela care, într-un principat, nu-și dă seama de primejdii atunci cînd ele se ivesc, nu este cu adevărat înțelept
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
om care are neșansa de a se naște cu asemenea predispoziții este mai de compătimit decît dacă ar fi nebun. Pe el, prezentul îl lasă rece și nu trăiește decît în viitor; nimic pe lume nu-l poate satisface, iar otrava ambițiilor se amestecă mereu în dulceața plăcerilor. Un principe ambițios este mai nefericit decît un ambițios oarecare. Nebunia fiind proporțională cu rangul, ea este în cazul lui și mai întinsă, neînfrînată și insațiabilă. Dacă onorurile și mărirea sînt hrana pasiunilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire. Un om inteligent se revoltă în fața lingușirii grosolane, îl respinge pe adulatorul neîndemînatic. Există un alt fel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
elimine sau să corecteze prea numeroasele fallacia extra dictionem, pe care și noi le-am descoperit. Nu o dată, Frederic respinge idei ce nu fuseseră discutate de Machiavelli, după cum accentuează greșit termenii unor raționamente. Voltaire prezenta eseul ca un "antidot" la "otrava lui Machiavel". Nici nu putea fi altfel cotată corectitudinea aproape mecanică și convențional-morală a lui Frederic. întrucît acesta din urmă a construit "combaterea", păstrînd sistematic numerotarea capitolelor din Principele, sugerăm că o lectură prin confruntare (afirmație-negație) ar fi mai profitabilă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a înșfăcat-o, i-a scos ciocălăul care ținea loc de dop, a dus-o la gură... a închis ochii și... a luat o înghițitură... Pentru o clipă a rămas cu gura plină, întrebându-se: „Să înghit sau să scuip otrava asta?” Pe nesimțite însă „otrava” a luat-o pe gât la vale... Îndată l-a cuprins o căldură ușoară ca fulgul, care a început să crească dându-i o stare foarte plăcută... A deschis ochii care parcă deveniseră mai luminoși
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scos ciocălăul care ținea loc de dop, a dus-o la gură... a închis ochii și... a luat o înghițitură... Pentru o clipă a rămas cu gura plină, întrebându-se: „Să înghit sau să scuip otrava asta?” Pe nesimțite însă „otrava” a luat-o pe gât la vale... Îndată l-a cuprins o căldură ușoară ca fulgul, care a început să crească dându-i o stare foarte plăcută... A deschis ochii care parcă deveniseră mai luminoși și a privit la sticla
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gal era în stare să dispară dacă nu-și primea plata. — Ia-l de-aici, repede, îi porunci printre dinți sclavului. Și spune-le bucătarilor să aibă grijă ca șarpele ăsta să nu-mi otrăvească mâncarea. Dacă ți-aș pune otravă în mâncare, arta mea ar fi mânjită pentru totdeauna - Listarius luă cupa și o așeză la locul ei, în fața lui Vitellius. Și la nimic, dar la nimic nu țin mai mult decât la arta mea. Sunt tânăr, dar am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru că Blesus oferea banchete somptuoase... Deci e adevărat că întotdeauna vei fi urât de cei cărora le faci un bine. — Blesus nu trebuia să-i facă un bine tocmai lui Vitellius. Se spune că, pe când se chircea de durere din cauza otrăvii, Vitellius a spus că moartea lui Blesus îl făcea să se simtă sătul. Paharnicul era gata să izbucnească în plâns. — Pe mâinile cui am încăput? — De ce spuneți toate astea? Nu vă e teamă că s-ar putea să fie spioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
conștiința. Echilibrul act organic Când se împlinește viața Chiar de unde crezi că-i trainic De-acolo se rupe ața. Am trudit stors de sudoare Și de oboseală frânt Drept răsplată la plecare Primești țărnă pe mormânt. După ce-ai băut otravă Și-ai rămas spuzit pe gură, Mori, că n-ai trăit degeaba, Ai lăsat în urmă dâră. Iași, 23 IV 1983 Și tot cugetări Dacă vezi că n-ai talent Lasă-te de artă Fii măcar cu tine drept Cată
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de bunica mea. Natura s-a supărat pe noi, oriunde ne-am roti privirea dincolo de ocean, în Alaska și în Japonia surpată în dezastre și-a pierdut firea. Parcă Sfântul Ilie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
greu de zăpezi și de ghețarii veniți de la pol, peste fluvii și nori. Mărgele colorate, florile sacre stau mărturie în dimensiuni înalte, celelalte au coborât în adânc de ape. Vine o vreme când cobori în fântână să alegi izvorul de otravă, tinerețea, de vremea bătrână. Dumnezeu a aprins luna nouă și a umplut câmpia cu rouă. * * * Nu mai știu cine scria că orice carte este o confesiune gravă sau veselă, când amintirile vin de-a valma, amestecate ca un joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
duce că-i va salva pe Paul și pe Jessica dacă-i de acord să sufle dintr-un dinte special un nor otrăvitor drept În ochii baronului. Ducele Încuviințează și Yueh Îi scoate un dinte bun. Punîndu-i În loc incisivul cu otravă. Thufir poartă niște sprîncene uriașe și e cel mai celebru mentat din Univers. Dar modulele spectrale sînt distruse. Harkonnienii Îi decimează pe oamenii ducelui, baronul o scuipă-n obraz pe Jessica care are căluș, ducele moare după ce-l omoară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîți oameni de presă au pierdut deodată acest aparat electric de respirat sub apă, 625 de linii, nu mai au nici linie). Nu mai posedă el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea de minciună, otravă, melopee și discurs”. Cum e povestea cu „atitudinea de otravă” rămîne un mister lingvistic de nepătruns, pătrunde doar cererea ca Europa să ne ceară scuze că ne-a respins cererea de-a pătrunde În ea, cu ranga și lămpașul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de respirat sub apă, 625 de linii, nu mai au nici linie). Nu mai posedă el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea de minciună, otravă, melopee și discurs”. Cum e povestea cu „atitudinea de otravă” rămîne un mister lingvistic de nepătruns, pătrunde doar cererea ca Europa să ne ceară scuze că ne-a respins cererea de-a pătrunde În ea, cu ranga și lămpașul, și propunerea să ne retragem cererea. De-a pătrunde. Și Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a urcat repede pe punte - mai Înalt, mai confuz și mai beat ca niciodată. Nu i-am zis nimic. Ce zici de tipu’ Ăla, Johnson, s-o șteargă el chiar așa. Tu mai știi ceva de el, Harry? — Dispari. Ești otravă curată În ce mă privește. — Frățioare, crezi că mie nu-mi pare rău, la fel cum Îți pare și ție? — Hai, dă-te jos. Ce-a făcut el a fost să se așeze Într-un șezlong și să-și Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nici pentru doamnă, domnule? — Nici. Hai să-l Încerce fărĂ zahăr. — Cum doriți, domnule. După ce plecă chelnerul, Roger o luă de mînĂ pe sub masă și-i spuse: — Bună, frumoasa mea. — Ce bine e. SĂ stăm așa aici și să așteptăm otrava aia de Încredere, după care mergem să mîncăm Într-un loc frumos. Și după aia-n pat. — Îți place În pat la fel de mult ca ce-ai zis mai devreme? PÎnă acum nu era așa. Da’ acum așa e. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sigur nu se trezește. Uite aici. Ia șâpu aista și înainte a vă a eza la masă îi pui câteva chicături în ulcica cu vin, pe care o bea în ficare seară. Îi o fiertură de buruieni. Nu-i nici o otravă.” Ceva parcă a împins-o să ia sticla și s-o ascundă cât mai repede sub ștergarul înflorat ce îl purta mereu la cingătoare. Parcă era vrăjită. Nu mai putea să se împotrivească de fel. Făcea totul ca purtată de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai puternic vine tot de afară: ─ Ana, Ana, sunt și eu pe aici, bătrânul stejar secular de pe vremea lui Ștefan cel Mare, eu, prietenul vacanțelor tale petrecute la bunici. Frunzișul meu verde bogat s-a dus din cauza omizilor și a otrăvurilor din pământ și din aer. Noi, arborii cu frunziș bogat, strângem de obicei praful și otrăvurile din aer, nu le lăsăm să ajungă în plămânii oamenilor și ai celorlalte viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător de viață. Dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de pe vremea lui Ștefan cel Mare, eu, prietenul vacanțelor tale petrecute la bunici. Frunzișul meu verde bogat s-a dus din cauza omizilor și a otrăvurilor din pământ și din aer. Noi, arborii cu frunziș bogat, strângem de obicei praful și otrăvurile din aer, nu le lăsăm să ajungă în plămânii oamenilor și ai celorlalte viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător de viață. Dar acum s-a sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit și s-a vestejit și Țara lui
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lăsăm să ajungă în plămânii oamenilor și ai celorlalte viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător de viață. Dar acum s-a sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit și s-a vestejit și Țara lui Verde Împărat. ....Praful și otrăvurile își vor face de cap... (Auziți, copii? Arborele secular tocmai izbucnește în plâns.) Ana vrea să-l liniștească: Aveți răbdare, stimate Arbore secular. Știu de la unii de vârsta dumneavoastră că Oxigenul, Hrana, Iubirea și Informația ne țin pe toți în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dimineață, undeva, într-o cameră de hotel, doi tineri, Antoniu și Cleopatra au fost găsiți morți. După descoperirea cadavrelor, au început imediat cercetările. Pe trupurile celor doi nu se vedeau semne de violență, nicăieri nu s-au găsit urme de otravă, nici arme, gloanțe sau cuțite, nici pete de sânge. În încăpere, în afara unui borcan, a unui bol care se spărsese și rămăsese pe podea, totul era în perfectă ordine. Poliția nu poate spune dacă a fost crimă sau sinucidere
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]