2,829 matches
-
farmacocinetice Olanzapina se absoarbe bine după administrare orală , atingând concentrația plasmatică maximă după 5- 8 ore . Absorbția nu este influențată de alimente . Biodisponibilitatea orală absolută în comparație cu administrarea intravenoasă nu a fost determinată . Olanzapina se metabolizează în ficat , prin conjugare și oxidare . Metabolitul circulant principal este 10- N- glucuronidul , care nu traversează bariera hemato- encefalică . Enzimele citocromului P450 - CYP1A2 și P450- CYP2D6 contribuie la formarea metaboliților N- demetil și 2- hidroximetil care , în studii la animale , au prezentat activitate farmacologică in vivo
Ro_722 () [Corola-website/Science/291481_a_292810]
-
farmacocinetice Olanzapina se absoarbe bine după administrare orală , atingând concentrația plasmatică maximă după 5- 8 ore . Absorbția nu este influențată de alimente . Biodisponibilitatea orală absolută în comparație cu administrarea intravenoasă nu a fost determinată . Olanzapina se metabolizează în ficat , prin conjugare și oxidare . Metabolitul circulant principal este 10- N- glucuronidul , care nu traversează bariera hemato- encefalică . Enzimele citocromului P450 - CYP1A2 și P450- CYP2D6 contribuie la formarea metaboliților N- demetil și 2- hidroximetil care , în studii la animale , au prezentat activitate farmacologică in vivo
Ro_722 () [Corola-website/Science/291481_a_292810]
-
farmacocinetice Olanzapina se absoarbe bine după administrare orală , atingând concentrația plasmatică maximă după 5- 8 ore . Absorbția nu este influențată de alimente . Biodisponibilitatea orală absolută în comparație cu administrarea intravenoasă nu a fost determinată . Olanzapina se metabolizează în ficat , prin conjugare și oxidare . Metabolitul circulant principal este 10- N- glucuronidul , care nu traversează bariera hemato- encefalică . Enzimele citocromului P450 - CYP1A2 și P450- CYP2D6 contribuie la formarea metaboliților N- demetil și 2- hidroximetil care , în studii la animale , au prezentat activitate farmacologică in vivo
Ro_722 () [Corola-website/Science/291481_a_292810]
-
Distribuție Raportul concentrațiilor din sânge față de cele din plasmă ale nilotinibului este de 0, 71 . Conform studiilor in vitro , legarea de proteinele plasmatice se face în proporție de aproximativ 98 % . Biotransformare Principalele căi de metabolizare identificate la subiecții sănătoși sunt oxidarea și hidroxilarea . Nilotinibul este principalul compus circulant decelat în ser . Niciunul dintre metaboliți nu contribuie la activitatea farmacologică a nilotinibului . Nilotinibul este metabolizat , în principal , de către CYP3A4 și , posibil , în mai mică măsură , de către CYP2C8 . 14 Eliminare După administrarea la
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
linie; - pompă de distribuție; - element unic; - injector de unitate. 8.1.8. Recircularea gazelor de eșapament 8.1.9. Injecția/emulsia apei1 8.1.10. Injecția aerului 8.1.11. Sistem de răcire a motorului 8.1.12. Catalizator de oxidare 8.1.13. Catalizator de reducere 8.1.14. Reactor termic 8.1.15. Filtru de particule 8.2. Alegerea motorului original 8.2.1. Motorul original al categoriei trebuie să fie ales folosind ca prim criteriu cea mai puternică
jrc4576as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89742_a_90529]
-
un caracter exploziv. Prin arderea carburanților rezultă diferite produse de ardere cu o temperatură de aproximativ 2000. Majoritatea acestor produse se prezintă sub formă gazoasă. Pentru o ardere completă se asigură combustibilului o cantitate de oxigen dozată astfel încât să producă oxidarea integrală a elementelor sale componente. Din punctul de vedere al obținerii lucrului mecanic, aceste motoare se clasifică în: La turbinele cu gaze, denumirea de "motor" se folosește doar pentru cele folosite în aviație, când se discută despre întregul motor, adică
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
până la marginea platformei continentale. În Marea Neagră, din cauza euxinismului, nu există etajele batial, abisal și hadal, apele adânci fiind anoxice. De la o anumită adâncime, apa mării nu mai conține oxigen decât în cantități neglijabile. Există totuși microorganisme care folosesc sulfat pentru oxidarea hranei și produc hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. Ele formează un biosistem anaerob care se apropie tot mai mult de suprafață. Biologii se tem că Marea Neagră ar putea deveni o mare moartă, sulfuroasă. Numărul delfinilor a scăzut de la 1
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
de aluminiu. Chiar dacă hidrogenul poate forma hidruri cu toate elementele din grupele principale, numărul și combinațiile posibile diferă de la o grupă la alta. Hidrura de indiu nu a fost încă identificată, însă există o multitudine de compuși complecși ai săi. Oxidarea hidrogenului, adică îndepărtarea electronului său, decurge teoretic cu formarea H, ion ce nu conține niciun electron în învelișul electronic și un proton în nucleu. De accea, H este adesea numit „proton” și are un rol important în teoria protonică a
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
recuperat din vapori utilizându-se monoxidul de carbon în reacție cu gazul de apă pe un catalizator de oxid de fier. Procesul este și o metodă de obținere a dioxidului de carbon: Alte metode importante de obținere a H sunt oxidarea parțială a hidrocarburilor: și reacția cărbunelui cu apa: Uneori, hidrogenul este fabricat și consumat în timpul aceluiași proces, fără a mai fi separat. În procedeul Haber pentru obținerea amoniacului, hidrogenul provine din la gazul natural. Din electroliza saramurii pentru a produce
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
Numărul de oxidare sau starea de oxidare se definește ca suma sarcinilor pozitive și negative ale unui atom, care indică indirect numărul de electroni pe care atomul i-a acceptat sau cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
Numărul de oxidare sau starea de oxidare se definește ca suma sarcinilor pozitive și negative ale unui atom, care indică indirect numărul de electroni pe care atomul i-a acceptat sau cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
Numărul de oxidare sau starea de oxidare se definește ca suma sarcinilor pozitive și negative ale unui atom, care indică indirect numărul de electroni pe care atomul i-a acceptat sau cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de oxidare sau reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
se definește ca suma sarcinilor pozitive și negative ale unui atom, care indică indirect numărul de electroni pe care atomul i-a acceptat sau cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de oxidare sau reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc. Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc. Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan (VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan (VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesară indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ. În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesară indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ. În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se indică printr-un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe, sau de exemplu la oxigen (II), O. Nu se indică numărul de oxidare în cazul în care elementul este neutru. Formula următoare prezintă molecula
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
dacă ionul este pozitiv sau negativ. În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se indică printr-un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe, sau de exemplu la oxigen (II), O. Nu se indică numărul de oxidare în cazul în care elementul este neutru. Formula următoare prezintă molecula de iod, I, acceptând doi electroni, modalitate prin care va prezenta un număr de oxidare de -1: Când se scriu reacții chimice, următoarele reguli permit obținerea numărului de oxidare
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
la Fe, sau de exemplu la oxigen (II), O. Nu se indică numărul de oxidare în cazul în care elementul este neutru. Formula următoare prezintă molecula de iod, I, acceptând doi electroni, modalitate prin care va prezenta un număr de oxidare de -1: Când se scriu reacții chimice, următoarele reguli permit obținerea numărului de oxidare, pe care îl prezintă fiecare element: Câteodată, nu este clar ce număr de oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH), nu
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
oxidare în cazul în care elementul este neutru. Formula următoare prezintă molecula de iod, I, acceptând doi electroni, modalitate prin care va prezenta un număr de oxidare de -1: Când se scriu reacții chimice, următoarele reguli permit obținerea numărului de oxidare, pe care îl prezintă fiecare element: Câteodată, nu este clar ce număr de oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH), nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
I, acceptând doi electroni, modalitate prin care va prezenta un număr de oxidare de -1: Când se scriu reacții chimice, următoarele reguli permit obținerea numărului de oxidare, pe care îl prezintă fiecare element: Câteodată, nu este clar ce număr de oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH), nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
chimice, următoarele reguli permit obținerea numărului de oxidare, pe care îl prezintă fiecare element: Câteodată, nu este clar ce număr de oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH), nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion: De exemplu, în compusul Cr(OH), oxigenul are numărul de oxidare -2 iar hidrogenul +1. De aceea, gruparea hidroxil
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
ce număr de oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH), nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion: De exemplu, în compusul Cr(OH), oxigenul are numărul de oxidare -2 iar hidrogenul +1. De aceea, gruparea hidroxil are o sarcină negativă (-2+1), fapt pentru care se scrie, dacă nu formează un compus, ca OH
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
OH), nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion: De exemplu, în compusul Cr(OH), oxigenul are numărul de oxidare -2 iar hidrogenul +1. De aceea, gruparea hidroxil are o sarcină negativă (-2+1), fapt pentru care se scrie, dacă nu formează un compus, ca OH. Deci, în Cr(OH) există trei hidroxizi, pentru că există trei sarcini negative care neutralizează
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]