3,713 matches
-
și iubirea pot metamorfoza banalul în sublim. Un avertisment de tipul : „ arta dăunează grav sănătății ” ar stârni poate curiozitatea unora. Arta - acest imperiu al sensibilității și al subtilității. Uneori, în poezie incultura trece drept originalitate. Și în artă, îndrăzneala este pândită de insolență. Cine intră în artă cu muzică militară s - ar putea să sucombe instantaneu. Arta nu poate schimba omul. Îi modifică însă unghiul prin care scrutează viața. Artiștii rămân marii făcători de sens ai vieții. Bate vânt de telenovele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
toate timpurile. Dacă în artă ar exista noțiunea de progres, Homer ar fi un biet diletant. Erorile de receptare pot șlefui capodoperele. La artiști nu contează cantitatea vârstei, ci calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la budă. Câți reușesc să-și tăbârcească monumentul din cimitir până în piața orașului? Primul contact cu viața este atât de cumplit, încât toți ne naștem urlând. Greșelile se mai prescriu. Meritele niciodată. Nici nu a visat ignoranța ce aplauze o pândesc. Stilul nu poate suplini carențele de ortografie. Foarte greu renunță omul la cota lui de beznă. Intelectual nu înseamnă un cumul de citate. Pe unii, numai stratul propriu de incultură îi ajută să se considere originali. Nu am văzut nici un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este cea de peste Styx. Doamne, ce odihnă incomensurabilă se profilează la orizont! Sinucigașii sunt niște altruiști. Le oferă dușmanilor satisfacții depline și gratuite. Boala atroce poate transforma moartea într-o eliberare. Sinuciderea poate fi provocată de metastaza greții. Moartea ne pândește pe toți în așteptarea adevăratei vieți. Amânarea morții poate fi negociată cu medicii, nu și cu destinul. Se sinucid cei mai slabi, nu cei mai vinovați. S-au înroșit clopotele de atâta moarte. Cu viața ne descurcăm oarecum. Moartea nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vine; 12. mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta. 13. Iată totuși ce ascundeai în inima Ta, iată, știu acum, ce aveai de gînd: 14. că, dacă păcătuiesc, să mă pîndești, și să nu-mi ierți fărădelegea. 15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul; sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea. 16. Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lovești o frunză suflată de vînt? Vrei să urmărești un pai uscat? 26. Pentru ce să mă lovești cu suferințe amare, și să mă pedepsești pentru greșeli din tinerețe? 27. Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndești toate mișcările să pui hotar pașilor mei, 28. cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii? $14 1. Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri. 2. Se naște și e tăiat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
nu ia seama la aceste mișelii! 13. Alții sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. 14. Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac și lipsit, și noaptea fură. 15. Ochiul preacurvarului pîndește amurgul: Nimeni nu mă va vedea", zice el; 16. Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină. 17. Pentru ei, dimineața este umbra morții și cînd o văd, simt toate spaimele morții. 18. Dar nelegiuitul alunecă ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mîinile mele, 8. atunci eu să semăn și altul să secere și odraslele mele să fie dezrădăcinate! 9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la ușa aproapelui meu, 10. atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții! 11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12. un foc care mistuie pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
am auzit sunetul cuvintelor tale: 9. Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine. 10. Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socotește vrăjmaș al Lui; 11. îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndește toate mișcările." 12. Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul. 13. Vrei dar să te cerți cu El pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? 14. Dumnezeu vorbește însă, cînd într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
documentar-istorice dedicat Iașului, scriitorul Vasile Ilucă și-a luat inima în dinți și a abordat, în cartea de față, un aspect extrem de important, interesant în aceeași măsură, al existenței îndelungate a oamenilor în aceste locuri: podgoriile. Riscul principal care îl pândea pe autor era căderea în monotonie. Un risc pe care Vasile Ilucă și l-a asumat în mod deliberat. Deci, conștient, ceea ce l-a și stimulat în găsirea mijlocului de evitare a pericolului. Comentând documentele privitoare la tema cărții, omul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cea dulce Oare tristă și deșteaptă 10 Cu dor mare mă așteaptă. * Eu în foc și tu în foc Și a-l stinge nu-i mijloc. Cu toți seama ne-au luat Și ne vorbesc nencetat. 5 Iar dușmanii ne pândesc Curse multe ne gătesc Să le-ntinză într-ascuns Să ne facă neajuns Ca noi să ne depărtăm 10 Foc și dor să nu avem Ci-n zădar se ostenesc Nu va fi precum gândesc. * Dragostea când se desparte Parc-ar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fi așteptat în mare să ne plantați veșmintele pe mal! Mare păcat, mai bine le furați! A fost singura dată când marea l-a trădat, iar păcatul ar fi fost mai mic... ei și astăzi ar fi înotat în mare pândindu-le iar Nicu nu s-ar fi întâlnit cu veșnicia într-un accident stupid de circulație! Excluderea Prima și ultima ședință de partid, la care Laur a participat, cât l-a avut în preajmă pe comandantul Ivanov, a debutat furtunos
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră lent, cu încetinitorul, printre tufișuri; iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele îi fereau de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în bălți și stufăriș. Peisajul se schimbase... au zărit doi copii alergând dezlânați pe lângă bălți cu bețe în mâini iar ei... au luat-o încetișor dezlegați de jurăminte, îmbrățișați, împletind aripi eclectice, pândind și aspirând la prinderea reginei peștilor... rândunica de mare; noi, muritorii avem ocazia o singură dată în viață să-i cercetăm privirea aprinsă și dinții încleștați a moarte! La cherhana, lipovenii îi așteptau să-și arate marfa ascunsă de ochii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îi pocneau corzile regulat. - Țârrr! Țârrr! Strigă greierașul revoltat din scripcă, interpretând melodia vestită de Haydn din oboi și coarde! Bine că avea un arcuș sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de ce! Dar eu...? Aerul rarefiat al dimineții era neobișnuit de rece și limpede însă eu acumulasem căldură, poate sufletească; mergeam descheiat la haină și nu-mi păsa. De la stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul meu! Clădirea căminului mă aștepta nemișcată ca un monstru diluvian cu mai multe capete, cu intrări-ieșiri și două aripi înfoiate. Edy nu avea de gând să se supere însă mă aștepta nerăbdător
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
s-a posomorît fața. 6. Și Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mîniat, și pentru ce ți s-a posomorît fața? 7. Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpînești." 8. Însă Cain a zis fratelui său Abel: "Haidem să ieșim la cîmp." Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
indecentă, își consumă ardentul sentiment de dragoste prin săruturi prelungite în mijlocul trotuarului sau în mijloacele de transport ori în parcurile publice. Încerc un sentiment de nemulțumire, de durere chiar, când văd ce se petrece cu actualul tineret, pe care îl pândesc cele două mari nenorociri ale prezentului: virusul HIV și drogurile, cărora le cad victime din ce în ce mai mulți copii și tineri. Generației adulte, celor care și-au asumat guvernarea țării, îi revine răspunderea pentru creșterea și educarea unui tineret sănătos din punct
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
extremă dreaptă: șovinism, antisemitism, naționalism exaltat etc. Deși croatul Iosif Broz Tito a reușit, printr-o politică abilă, să înghețe pentru câteva decenii naționalismul și adversitățile din cadrul federației iugoslave, ele nu au dispărut, ci, cum s-a dovedit ulterior, au pândit doar un moment favorabil unei recrudescențe. Vechi resentimente și dispute nerezolvate avi bântuit permanent imaginarul popoarelor din zonă, care nu au avut loc, în strimtul lagăr socialist, să se maturizeze. Așa se face că, imature, grotesc deformate în propriii lor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
neașteptată a lucrurilor și nu mai știa cum să le îndrepte. Înțelegea ura omului smuls poate de lângă nevastă și copii tocmai în luna semănăturilor. Zâmbi vinovat. Sclavul tăcu și scuipă în mare, fără să-și ia în seamă spinarea însîngerată, pândită de o nouă primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea de furie, și acum porni să facă ocolul punții, ca să biciuiască
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mările mari. Atunci am socotit că mările se uniseră. - Nu v-ați temut? întrebă Marele Preot. - Nu puteam să nu ne temem, răspunse povestitorul. Dar nici n-aveam de ales. Spre apus nu aveam ce căuta, iar la miazăzi ne pândea primejdia mării care fierbe în clocote. Și nici în Atlantida nu mai puteam rămâne. Am plecat la noroc. - Și cum ați scăpat? - Ne-am gândit că vom ieși măcar spre țările cețoase de la miazănoapte, dar zărind la stânga Muntelui Vulturilor și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frământa, nu putu să nu remarce că abia atunci, când deja se terminase baia, plutonierul companiei aducea săpunul... După echipare, constată cu groază că rămăsese o grămăjoară de haine fără stăpân. Inima-i bătea nebunește, și din cauza necazului care-l pândea după înec, dar mai ales de mila și reala compasiune pentru băiatul de vreo 20 de ani. Îi bănuia zbuciumul și zbaterile, când fusese luat de șuvoi, mai ales că lui îi era groază de apă. Încolonă imediat compania și-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Le urăsc pe pizdele astea privilegiate. Au impresia că iești un pârlit de rahat, că te pot folosi să le ștergi căcatu dela cur, și de fapt, majoritatea timpului exact așa și ie. Însă ce nu știu e că tu pândești mereu din umbră. De obicei nu apare ocazia să te năpustești asupra lor, dar tu stai mereu la pândă, ești mereu gata. Doar-doar. Gălbji mănânco droaie de căcat. Principala problemă a suburbiilor. Da, ai dreptate la greu, păpușă, nai căpătatun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]