3,270 matches
-
de împingerea limfocitelor la sinucidere prin folosirea chiar a armelor acestora (FasL). 7.5.3.5. Protecția adaptativă față de limfocitele killer Tactica evaziunii prin supresia expresiei MHC clasa I-a, considerată de către imunooncologi drept „foarte ingenioasă“, nu reușește totuși să păcălească întru totul sistemul imunitar. Deși pierde mult prin anihilarea transmiterii mesajului antigenic de la celula prezentatoare de antigen (macrofag) la cele efectoare (limfocitele Th și Tc), organismul mobilizează, întru limitarea dezvoltării tumorii, limfocitele NK. Așa cum se știe, acestea nu au nevoie
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Valoarea revistei a început să crească odată cu publicarea pastelurilor lui V. Alecsandri, a poeziilor lui Eminescu, a operelor lui Caragiale, Creangă, Slavici, Duiliu Zamfirescu și ale altora. Odată cu aceasta a început și lupta cu B. P. Hașdeu. Acesta i-a păcălit pe junimiști de două ori. Întâi cu poezia „Eu și Ea”, publicată la 15 iulie 1871. Poezia era semnată de un oarecare I. M. Elias, ca traducere dintr-un inventat poet german Gablitz. A doua oară, Junimea a pățit-o
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
de Iacob Negruzzi: „În ziua apariției Convorbirilor eu stam acasă cu revista în mână... când Eminescu intră în odaie la mine palid la față și fără a-mi da o bună dimineață îmi spuse încet: Am pățit-o! Am fost păcăliți de Hașdeu! Cum așa? Ce fel? La noi e putred mărul e iscălit de P.A.Calescu,adică Păcălescu”... La Junimea totul era croit pe măsura membrilor ei. Componenții societății - grație lui Pogor și nu numai - purtau porecle, care unora li
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
indirect, prin mijlocirea unui episod ales din istoria Romei. Cel mult, am putea face presupunerea că fidelitatea neobișnuit de mare față de textul lui Titus Livius s-a voit a fi un alibi, conștienți fiind totodată că cenzura nu se lăsa păcălită de astfel de stratageme. Situația rămâne neobișnuită, mai firească fiind cea a pieselor, într-adevăr subversive, ale lui Ștefan Zicher, care au trebuit să aștepte căderea regimului comunist până să poată apărea. Nedumerirea e cu atât mai mare cu cât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
își zic : la ce bun să-l cunoști ? Nu ești sigur că zeii ți-l vor spune limpede. Nu ești sigur nici măcar că îl cunosc ei înșiși cu adevărat. În atâtea cazuri s-au înșelat sau au vrut să-i păcălească pe oameni. Sau pur și simplu au bolborosit ceva acolo, la întâmplare, numai ca să închidă gura curioșilor (III, p. 79-80). În momentul de față, se impune un nou etalon temporal, căci prezentul e o afacere mult mai sigură decât viitorul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
n-o făcea ca să guste farmecul solitudinii. Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată de beția pasiunii, care salva totul. Poate că nu asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc. Este neverosimil și este posibil. Făcea câte un salt până la București ca s-o vadă, iar ea venea să-l întâlnească la poalele Carpaților, în orășelul de garnizoană, în pofida lui taică-său, care era numaidecât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înainte de a pieri sub cenușa unui secol în plină erupție. Stalin și Hitler se înțeleseseră deja cu privire la România, dar jucau teatru, făcând declarații contradictorii referitoare la "problema" Basarabiei, care ba era închisă, ba rămânea deschisă. Iar bietul rege Carol II, păcălit de atitudinea "încurajatoare" a italienilor, care îl asiguraseră pe trimisul său la Roma de susținerea lor contra unei eventuale agresiuni a sovieticilor și chiar garantaseră că, în acest caz, Ungaria, în ciuda propriilor revendicări teritoriale față de România, nu se va urni
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
merge bine?" "Ba da, îi merge bine, dar în direcția opusă!" Tăcere uimită la Istvan. "Nu înțelegi? Atunci să-ți explic. Mergea până de curând într-o direcție, și apoi, deodată, a început să meargă în direcția opusă, de parcă se păcălise asupra drumului. Nenorocirea e că, de fapt, prima direcție fusese cea bună. Pricepi?" Istvan, care îl ascultă neatent și încordat, surâde palid: "E cam abstract..." Nu, asta privește relația ei cu culorile. Totdeauna a preferat culorile discrete, care-i stăteau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și a "patriei proletarilor" pe care propaganda Kominternu-lui o ridică în slăvi. Mulți dintre cei care s-au dus în URSS pentru a-și confrunta speranțele cu realitățile palpabile ale "construirii socialismului" s-au întors, cînd nu s-au lăsat păcăliți de punerea în scenă sau orbiți de convingeri de nezdruncinat, decepționați și uneori revoltați de imaginea revoluției "confiscate". Unii ca André Gide, Georg Friedmann și mulți alții o vor declara cu vehemență, dar vocile lor sînt mai puțin auzite de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
stârnit o mare nemulțumire în rândurile deținătorilor, mai cu seamă în rândurile bogătașilor. Din cauza acestei operațiuni, ziarele din opoziție au tăbărât asupra ministrului, căruia i-au adus porecla de „Mitiță roade ruble“. îmi amintesc că, din cauza acestei scăderi, am fost păcălit și eu cu câteva parale. Și iată cum. Eram copist în Ministerul de Instrucție, unde primeam salariul lunar de 88 lei. E lesne de înțeles că întotdeauna noi, micii slujbași, trăgeam pe dracul de coadă. Când ne puteam împrumuta asupra
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu mijloacele pe care această alianță știa să le întrebuințeze. Rezultatul a fost că acest congres a dat drepturi depline evreilor. De altfel, Congresul din Berlin n-a mulțumit pe nimeni pe deplin, afară de Anglia care, după spusa unui diplomat „păcălise și pe Rusia și întreaga Europă“. Anul începe la Teatrul Național cu o piesă originală a lui B.P. Hasdeu intitulată Trei crai de la răsărit. Comedia are mult succes, critica o compară cu Les Précieuses Ridicules a lui Molière. Această piesă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
asupra definiției agresorului nu a fost pentru Rusia sovietică altceva decît "un petec de hîrtie". A semna tratate, fără a avea intenția de a le respecta vreodată, este pentru leninism un mod de politică internațională mărturisit, un mijloc de a păcăli, prescris de toate doctrinele lor. După anexarea Basarabiei și a Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică, celălalt colos se pune în acțiune. De acord cu Italia, Germania hitleristă obliga România, prin dictatul de la Viena, să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei, cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
trecem munții, care se conturau cețoși, în față. Inspirat, Mircea a oprit un camion care ne-a transportat o porțiune de drum, la deal. Pedalând de zor apoi, ne-am apropiat de orașul în care am intrat ca niște învingători (păcălisem și distanțele și vremea), tratându-ne la un local cu cotlete haiducești și bere. Acasă stabilisem ca traseul acelei zile să fie cel mai lung, neștiind că va fi atât de mult de urcat. Trecând prin fața Liceului militar, ne-am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și au dezvăluit informații pe care le ascunseseră în timpul anchetelor. Această primă fază avea și un scop ascuns, întrucât, pe măsură ce taberele se separau și intrau în conflict, cei care fuseseră trași de limbă dobândeau resentimente puternice față de cei care îi păcăliseră, nu doar din cauza torturilor la care erau supuși, ci și pentru că le înșelaseră încrederea. Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci siliți de amenințarea torturii. Unele victime
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mai mult, oare? Naveai cum să reziști până la urmă: multitudinea tentațiilor și priceperea celor de după tejghea îți frângeau vigilența și te convingeau. Erai mulțumit că ai cumpărat la un preț bun, dar naveai cum ști dacă nu cumva te-ai păcălit. Ajuns acasă, în România și împărțind cadourile, nu mai eram sigur de calitate; începeam să suspectez că adevărata afacere rămăsese în urmă. De altfel, dilema aceasta este generală și funcționează peste tot: de fiecare dată după ce achiziționezi un lucru, descoperi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dacă nu cumva eram lăsați - știți cum era ! - ca să existe o „vitrină“, mai ales din cauza proximității față de URSS... V.A. : Eu nu prea cred în povestea asta cu „vitrina“, cum că era în propaganda comunistă și o ferestruică menită să păcĂlească Occidentul că ar exista o oarecare relaxare politică. Dimpotrivă, cred că erau și niște tipi care din poziții de comandă o făceau pe naivii, cu riscurile de rigoare, lăsând să mai treacă o metaforă sau o parabolă, chiar și niște
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
partiturile pe care i le lăsase domnul Vrăbiescu, așa cum obișnuia să studieze intens când găsea câteva clipe de liniște în cămin. Azi nu. Cămașa cea nouă, care îi venea perfect, punându-i în evidență trupul atletic, nu i-a putut păcăli fricile. Dacă n-ar fi dat pe ea atâția bani, ar fi aruncat-o imediat. La ce bun o cămașă atât de frumoasă, se gândea, dacă nu are unde să strălucească ? La ce bun o cămașă atât de cati- felată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din invidie sau având o viziune conservatoare, au spus că a ales cu buzunarul, pentru faimă ieftină și câștiguri excentrice. Însă Cristi nu a ales niciodată ceva decât cu inima lui pură, plină de dragoste și naivă și ușor de păcălit totodată : Ce m-a îndemnat să cânt romanțe ? Taxa de cămin ? Îmbră- cămintea care se cam lustruise ? Sau poate hrana cea de toate zilele ? Nimic din toate astea. Numai dragostea mea pentru cântul vocal. Înainte de fiecare concert, Cristi mergea la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
după, unde mai găsești o așa femeie ? îl întreabă imediat ce Rada dispare din salon. — Ți-am spus, Titi, totul e perfect exact așa cum e, nu mai insista. Nu e și n-o poți duce așa la nesfârșit, nu te mai păcăli. Fie o lași, fie o iei. Altfel îți bați joc. — Te-ai îmbătat, fratele meu... — Păi ? Tu de ce-ai rămas în urmă ? Atunci, după mijlocul anilor ’30, când o nouă generație de muzicieni începeau să umple afișele orașului, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și o femeie nu există. Iar natura omului nu se schimbă odată cu tehnologia sau politica lumii... Poate tu ești prieten cu ea, așa crezi, pentru că ești tot un copil naiv, însă pentru ea asta nu e deloc prietenie. Dar te păcălești, și ție îți place de ea, ții la ea, am văzut... — Dar de aici până la căsătorie, mamă, e o cale atât de lungă ! — Ai aproape treizeci de ani, dragul meu, cât o s-o mai ții așa ? I-ai dat destul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai rece. Ceva înăuntrul său se schimbă din temelii odată cu revenirea în capitală, după atâtea luni bune de înstrăinare, în care a avut timp, poate chiar prea mult timp, să- și pună nenumărate întrebări și să nu se mai lase păcălit de mintea sa. Se simte tot mai singur în marele oraș, pe care îl are la picioare. Iar atmosfera și evenimentele anului 1940 nu-l ajută nici ele prea mult, înfun- dându-l și făcându-l să nu-și mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
doar înstrăinare și mâhniri. Alte decepții în dragoste, până la altă căsătorie scurtă, care s-a dovedit la fel păguboasă atât pentru inima lui, dar mai ales pentru portofelul său, ca și prima. O altă femeie șarmantă și frumoasă i-a păcălit sufle- tul, crezând, în sfârșit, că a găsit salvarea. Disperarea singu- rătății, boala și depresiile nu l-au făcut să vadă că Mary Maud, o vedetă talentată a Cărăbușului, nu era decât o altă poveste sortită eșecului. Al doilea divorț
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dege- telor mele și am simțit cum puterea destinului te poate lua de pe orice culme și te poate arunca numaidecât într-o gaură uitată de timp și de lume. Dar nu regret nimic, nicio secundă. — Ei, hai, amice... Nu te păcăli. Acum puteai fi la Paris, retras, milionar, cântând o dată pe săptămână, spre deliciul publicului, un tango. Înregistrând altul în fiecare lună, nu stingându-te în fiecare ceas în această nebunie. Atâtea alegeri prin care se putea termina cu totul altfel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai ai Încredere nici În pistolarul care te păzește și pe care-l schimbi În fiecare oră... poate doar În „soție”, căreia Îi dai „cheile Împărăției” și care va desăvârși iute și iremediabil căderea ta. Dar să nu ne păcălim, tiranii comuniști nu erau tiranii „obișnuiți” cunoscuți nouă din manualele de istorie și cum răsar ei pe ici-pe colo prin țările lumii a treia, avizi doar de putere! Nu, tiranii care i-au succedat lui Lenin au vrut nu numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fior” al unei „alte vârste” (Lucian Blaga: „un scârțâit de osii ca de zodii - sus!”Ă, apoi, la șaizeci, cu o anume fermitate, dar, ciudat - din pricina vitalității sau a unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim, dar ne și insuflăm un tip de curaj, inexplicabil celor din jur! -, Îmi părea că această vârstă, În sfârșit, senectutea!, se depărtează mereu, fuge „În sus” și aiurea! Uimirea mea nu e numai dimineața În fața oglinzii la vederea părului alb
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]