6,523 matches
-
un cot de perna din pat, cu obrazul liniștit. Seara, la Sinaia, Tache Ionescu primește telegrama: „Caragiale a murit”, iar Cella Delavrancea menționa în scrisoarea din 29 iunie către București: „Caragiale e mort, mort... lungit la pământ cu gura deschisă, palid, cu privirea fixă... a murit subit.” La 27 iunie e coborât în cripta cimitirului din apropierea locuinței în prezența fiului mai mare Mateiu, a lui Vlahuță, Delavrancea, Gherea cu soția, Dumitru Gusti din Iași, Cerna și Ivașcu. Mărinimia guvernului care subscrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de nori soarele își trimite pieziș razele spre o bună parte a Bârladului, luminând fațadele clădirilor din vale cu o lumină alb-gălbuie care dădea impresia unei fascinante frumuseți cromatice. Am stăruit câteva minute cu privirea atentă până ce soarele „plăpând și palid” s-a ascuns, învăluit de alți nori ce se plimbau pe cer ca niște fantome ce anunțau înserarea și apoi noaptea, în speranța unui nou răsărit pentru ziua următoare. În 20 ianuarie 2007, la TV stăruie încă scandalul biletului Premierului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de melancolie, peste verile năucitoare, peste primăverile flămânde și să renască ea un nou anotimp pentru ei... Voia să nu-i mai pese de patina asta amăgitoare a timpului și să-și transforme clipa furată în veșnicie... Privind chipul lui palid, o cuprinse spaima... Oare îi furase deja clipa? Nu era doar o închipuire? Amândoi se înfricoșau de chipul hâd al spaimei... Niciunul nu voia să se piardă.. Și-atunci la ce bun strădania, minciuna, fluviul acela de lacrimi revărsate, când
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
descopăr demult, nu doar în dimineața aceea apăsătoare. Ochiul drept, doar el aduce vestea bună, mai adaugă umbra ei, ștergându-și cu un colț al basmalei vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să se zbată, așa ca peștele în apa răcoroasă a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înjuge trupul... De mâine, iubitul ei va fi doar dorul ei ... Apoi, s-a lăsat ușor pe spate, și a căzut într-un somn adânc, fără vise, un somn cu care avea să se hrănească mult timp. Stanca, femeia asta palidă cu doi nuferi zugraviți pe sub obrajii vesteji... Se întreba uneori, cu lacrimi de cristal în colțul gurii: -Când o să se termine totul? Însă viața trecea peste ea apăsat, tot mai apăsat... Și, adesea, o zgâlțâia tare de umeri, întrebând-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un taxi care ne aștepta În fața casei, dar nu-mi plăcea deloc privirea șoferului. Probabil ne așteptase mult timp. M-am urcat tăcută În mașină, brusc conștientă de bucuria pe care mi-o provoca ieșitul În lume. Mă făcusem foarte palidă la față de când stătusem Închisă În casă. Aș fi preferat să fi mers la școală În tot timpul acela. Am prins toate stopurile pe roșu și Începea să-mi fie frică de reacția Mariei. M-am uitat pe furiș la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mine. ― Eu mă duc să mă uit la...uhm...accesorii, spuse Maria și dispăru În celălalt capăt al magazinului. Grozav! ― Alisia, ce surpriză, spuse Larisa. Nici măcar nu se chinuise să mimeze entuziasmul. ― Bună! M-am uitat șocată la chipul ei palid și Încercănat, la buzele ei aproape albe, la pomeții osoși și ochii Întunecați, ușor ieșiți din orbite. Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-ar mai fi Îngrășat vreo cincisprezece kilograme, ar fi fost
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mai intru Încă o dată În subiectul Damian. ― Oh, spectacolul, zise Maria, care nu remarcase schimbul nostru de priviri. Am tot auzit despre el. Și sincer, nu știu ce ce-ți faci griji, pentru că o să iasă grozav. M-am uitat la fața ei palidă și perfectă, deși nu era deloc machiată. ― Ești sora mea. Ești programată genetic să spui chestiile astea. ― Uite ce e, Alisia. Eu când spun ceva, vorbesc serios. Am zâmbit fără să vreau. ― Mersi atunci. Tocmai mă decisesem să Îi las
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
că nu era cu mult mai înalt decât mine. Ceea ce a fost o dezamăgire, însă una cu care eram deja obișnuită. Cu toate astea, în felul său de-a se mișca era ceva extrem de plăcut. Era destul de slab. Nu genul palid, scobit, plăpând, cu coastele ieșite prin piele și coapsele ca niște baghete de pâine. Zvelt ar fi fost cuvântul cel mai potrivit pentru a-l descrie. Avea mânecile suflecate și niște brațe puternice, pe care îmi doream să le ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sau cineva de genul ăsta. Speram să le placă și lor Harrison Ford. Deși eram sigură că Nolei îi plăcea. Nolei îi plăcea totul și toată lumea. Dar când am ajuns în hol, am văzut-o dârdâind lângă ușă, agitată și palidă, pe Brigit. Am fost așa de șocată, că pete negre au început să-mi danseze în fața ochilor. Abia am reușit să îngaim o formulă de salut. —Bună, mi-a spus și Brigit încercând să zâmbească. Sinceră să fiu, eram înfricoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dată? — Nu te lăsa indusă în eroare, mi-a răspuns el, frecându-se puțin la ochi. De fapt, sunt foarte odihnit. Dar fac totul ca, atunci când vizitez editori, să ascund asta. Trebuie să arăt ca un amărât pătat cu cerneală, palid, înfometat, care fumează țigările în lanț și e în pragul morții, asta ca să fiu luat în serios, ca scriitor, în acest oraș. — Sigur. Sau te îmbraci ca un bebeluș matur? N-am fost în stare să-mi suprim un chicot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
multe rochii, toate foarte elaborate și cu broderii. Lucille s-a strecurat în camera de probă, în spatele ei, frecându-și palmele micuțe cu bucuria anticipației. și iată și rochia mea. Prima rochie. Era strânsă pe trup, de culoarea unei șampanii palide, cu un văl suprapus de tul, cu cristale și niște flori delicate din paiete. La spate, avea o trenă lungă, incredibil de romantică. Nu era o rochie încărcată sau genul de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
unul din Bentley-urile albe parcate în fața hotelului - Lucille și Mandy veneau împreună în a doua mașină, ca să discute ultimele detalii înainte de bătălie. O mulțime de mâini s-au întins să-mi netezească rochia, ca să nu se șifoneze. — Ești așa de palidă! a cotcodăcit Jacques, care se vârâse prin ușa deschisă, ca să-mi mai înțepe o dată obrajii cu un aplicator de fard de obraz. Așa, ajum e mai bine, a concluzionat el, trimițându-ne niște bezele prin aer, pentru ca apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din astea. E obsedat de fază. — Obsedat de fază? întrebă încrezător Wilt. — Da, știți dumneavoastră - de controlul nașterilor. Oricum, parcă era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e, recuperează timpul pierdut, explică un tinerel micuț, cu chipul palid, desfăcând o ciocolată Mars. — Ar trebui să-i spună cineva despre pilula anticoncepțională, zise un alt tinerel, ridicându-și somnolent capul de pe bancă. Te distrezi mult mai bine cu pilula. Presupun că da, aprobă Wilt, dar, din câte-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
excrescență de-a lui pe care până acum o considerase latura cea mai privată a organelor sale exterioare. Wilt deschise ochii și se trezi holbându-se la o față zâmbitoare, chiar dacă puțin cam umflată. închise ochii din nou, cu o palidă urmă de speranță, apoi îi deschise iar și descoperi că fața aceea era tot acolo. Apoi se strădui să se ridice în picioare. N-a fost deloc o mișcare înțeleaptă. Judy, păpușa de plastic, care fusese umflată la o presiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gaura 15. Stătuseră șase luni acolo. Cineva a lansat o minge în curba de la gaura 12 și mingea s-a dus direct în lăculeț. Mai întâi au scos din apă laba unui picior. Era toată umflată și înverzită... O fată palidă din Wilstanton leșină în banca a treia. Până când Wilt o resuscită și o duse la infirmerie, elevele ajunseseră la Crippen, Haigh și Christie. Când Wilt intră iar în clasă, fetele discutau despre băile de acid. — ... și n-au mai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dure. Așezat pe scaun, Peter Braintree tăcu îngrozit. Eva. Uitase complet de ea, iar în ceea ce privea noaptea de sâmbătă, știa cu exactitate ce-i spusese Henry că făcuse înainte să apară în pragul ușii lui, plin de noroi și palid ca un mort... — Eu nu zic decât că mi se pare foarte ciudat să găsească un cadavru pe fundul unui puț umplut cu ciment și, până să apuci să-ți dai seama, îi vezi că-l duc pe Wilt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vasului de agrement, îl umplu cu apă. în cele din urmă se duse în toaletă și se machie în oglindă. Când ieși de acolo, avea gene false, buzele îi erau de un roșu strident, iar machiajul gros îi ascundea tenul palid. Purta în mână o cască de baie. Sally se duse la ușa cambuzei, își înălță un braț și-și scoase o coapsă la vedere. — Gaskell dragule! strigă ea. Gaskell deschise ochii și se uită la ea. — Ce dracu’ se-ntâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fi fost victima unei farse gigantice, a unui plan complicat și minuțios elaborat, prin care el trebuia să pice de prost. Instigat de acest demonic Wilt, ordonase deshumarea unei păpuși gonflabile și fusese fotografiat când se holba la ea, palid la față, exact în momentul în care creatura de plastic își schimba sexul. Apoi organizase o vânătoare de plăcinte cu carne de porc fără precedent în istoria țării. N-ar fi fost deloc surprins dacă cei de la Sweetbreads ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
grăbite. Coada la ziare se lungise. — Nu mai am Flacăra, anunță soprana. Gata și România liberă, ăsta e ultimul. Oho, să fii mata sănătos, Filatelia și Pescarul vin rar de tot. Nu, n-am Rebus, poate mâine. Domnul înalt și palid se retrase lângă stâlp, cusulul de ziare proaspete sub braț. Le desfăcu, începu sărăsfoiască. — Ce-or fi având bărbații ăștia, bombăni bătrânica, rezemată de coșul de gunoi. Ziare, ziare, cozi la ziare, auzi! Copii proști. Parcă ar afla ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de vrăjitoare. Vânătoarea de vrăjitoare din cartierul...“ Ascultă, nu vrei să asculți? Femeia aranja ceștile, tacâmurile în chiuvetă. Se mișca lent, fără plăcere. Șchiopăta discret pe stângul, se mișca greu, aplecată într-o parte. Dar revenise, se reașeză. Mâinile ei palide și grăsuțe stăteau din nou alături, cuminți, pe fața de masă imaculată. — Deci, au năvălit în apartamentul femeii. Și, ce crezi? Au dat foc, înțelegi? Au dat foc, dacă poți să-ți imaginezi. Fiindcă iubea animalele, auzi! Fiindcă avea pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un filament. Un bec îngust, cât o lumânare, prins cu o clapă metalică de coperta unui caiet care zăcea la piciorul mesei. O lumină firavă, cât să se întrezărească mutra de consul roman a recepționerului. Perfect ras și parcă prea palid... — Că tot veni vorba... până la urmă ai s-o pățești, musiu, cu epistolele alea de ziarist independent. Petiționar pentru binele omenirii! Nici chestia cu numele dumitale n-am înțeles-o... de ce să faci binele sub un nume schimbat? Strămoșii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor medicinale. Leacuri vechi, semințe și ierburi. Bărbatul era înalt, spân, palid. Buze groase, nas mare, chelie în creștere, ochelari. Costum cacao, cravată cafea, față albă, de lapte. Parcă nu purtai ochelari... îngână, zăpăcită. Ștefan Olaru, inginerul. Sef de promoție. Ambițiosul care luase, prin efort și îndârjire, locul întâi, cuvenit altuia, celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]