4,853 matches
-
servitute (1944), lucrare pe care a numit-o În introducere „de politică” și care avea ambiția afișată de a demonstra ineficiența și nocivitatea socialismului. El a exprimat cum nu se poate mai bine În ce măsură acesta constituia, În ochii săi, o paranteză și cât de necesar era să se reia reflecția liberală asupra condițiilor de realizare a unei societăți deschise și democratice. Hayek luptă Împotriva ideii, influentă la vremea respectivă, că există o tendință ineluctabilă care, datorită progresului tehnic și constituirii de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și constituirii de monopoluri, ar conduce toate societățile Înspre colectivism și planificare (Schumpeter, 1985). El afirmă, dimpotrivă, superioritatea politică și economică a liberalismului, Întrucât acesta limitează incursiunile autorităților În domeniul privat, asigură „domnia legii” și controlează intervenționismul statal. Și totuși, paranteză sau nu, analiza lui Marx și a celor pe care i-a inspirat este probabil cea care a explicat cel mai bine condițiile de răsturnare a oricărei servituți: denunțarea ideologiilor care o susțin și care o disimulează. Ieșirea din colonialism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
spectatorul e pus în același scaun cu cei de la CIA, iar cavalcada de urmăriri capătă oaresce adâncime. Firește, Bourne aleargă din nou extrem de mult și scapă din cele mai dificile situații. Însă de astă dată, el aleargă să închidă o paranteză, să-și întâlnească și să-și confrunte creatorul, pe dr. Albert Hirsch (Albert Finney), cel care l-a inclus în programul agenților care lichidează ca niște mașini, fără să întrebe de ce. În era tehnicii în care trăiește personajul și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
povestea vieții cuiva înseamnă a fi martor la ceea ce spune și a-ți păsa. Din diverse considerente, este posibil ca, atunci când cunoaștem persoana intervievată, să avem anumite prejudecăți. A fi un bun ascultător înseamnă, în acest caz, a pune între paranteze orice experiență anterioară, a-i acorda vorbitorului respectul nostru deplin și a fi cât mai obiectivi posibil în realizarea interviului. A nu lăsa propria experiență și prejudecățile teoretice să influențeze modul cum ascultați poate fi o sarcină dificilă, dar face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
au ca scop creșterea lizibilității - de exmeplu, adăugarea unui cuvânt sau a unei expresii dacă răspunsul la o întrebare este incomplet (în cazul în care completați o propoziție cu propriile cuvinte, este potrivit să indicați acest lucru punându-le între paranteze), eliminarea unor cuvinte sau expresii care nu sunt necesare (hmmm-urile și ăăă-urile folosite ca filtre, starturile false, revenirile și completările, și cele mai multe întrebări disjunctive: „știi?”), sau clarificarea unui cuvânt sau a unei expresii care poate fi confuză în forma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
orală prin folosirea ortografiei corecte, prin corecturi gramaticale ori prin adăugarea „indicațiilor de scenă” dacă există anumite sunete semnificative (râset, oftat) sau gesturi pe care reportofonul nu le surprinde (de asemenea, dacă intervenția este destul de semnificativă, ar putea fi necesare parantezele explicative pentru a indica modificările și adăugirile). Dacă după a treia ascultare a casetei există încă părți neclare și neinteligibile, veți lăsa un spațiu liber, cel puțin temporar, și veți reveni mai târziu pentru a încerca nou să le descifrați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
100%, ci de o parodie mai degrabă, de o trivialliteratur. Așa cum Ion Barbu nu face o caricatură de primă instanță, ci un joc secund, evident, nici eu nu fac literatură de primă instanță. Dați-mi voie să fac aici o paranteză: în 1980 am scris o carte care se numea Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu și nu credeam să mai ajung vreodată pe aceeași copertă cu Ion Barbu. Ion Barbu bis în acest caz. Bis, dar unic! Deci de ce au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul), prin imitație (hipotipoza, armonismul), parafraza și epifraza; (7) figuri de gîndire ce apar ca efect al imaginației, raționamentului sau al dezvoltării: prin imaginație (prosopopeea, fabulația, rectificarea), prin raționament (ocupația, deliberația, comunicația, concesia, sustentația), prin dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia, prosopografia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit grupa acestor deictice indicatori de subiectivitate, căci se raportează la subiect (locutor), considerat ca reper în cadrul situației. În gramatica generativă, indicatorul sintagmatic este o reprezentare, printr-un arbore sau prin paranteze, a structurii de constituenți ai unei fraze generate. Astfel, indicatorul redă relațiile ierarhice dintre diferite categorii de constituenți care intră în structura frazei, ceea ce, în principiu, reprezintă funcțiile sintactice din gramatica clasică. Pentru a n a l i z a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele care semnalează un punct de vedere (pentru / după cutare, așa-zicînd, în aparență) sau relativizarea cuvintelor folosite (într-un anume sens, dacă îndrăznesc să spun, într-o anumită privință), vizînd statutul particular al unei părți din enunț în raport cu ansamblul (în paranteză, între altele, într-un fel). Atribuirea unei valori modale suplimentare prin elemente ca a crede, a presupune, a-i părea, indică o posibilă discordanță între realitate și o aserțiune a cărei valoare este astfel atenuată. Există însă alte mijloace care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se constriesc enunțurile și în ceea ce privește relaționarea lor din punctul de vedere al coerenței discursive. În consecință, evitarea paralogismelor presupune o reflecție asupra mijloacelor și normelor argumentative. V. argumentare, deducție, raționament, silogism, sofism. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PARANTEZĂ. Ca semn de punctuație, paranteza (denumită uneori cu forma de plural) introduce și delimitează un element incident (un adaos sau o explicație) într-un text, fiind alcătuite, de cele mai multe ori, din două arcuri de cerc. Dar, dacă acesta este tipul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în ceea ce privește relaționarea lor din punctul de vedere al coerenței discursive. În consecință, evitarea paralogismelor presupune o reflecție asupra mijloacelor și normelor argumentative. V. argumentare, deducție, raționament, silogism, sofism. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PARANTEZĂ. Ca semn de punctuație, paranteza (denumită uneori cu forma de plural) introduce și delimitează un element incident (un adaos sau o explicație) într-un text, fiind alcătuite, de cele mai multe ori, din două arcuri de cerc. Dar, dacă acesta este tipul reprezentativ al parantezei (cu denumirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de punctuație, paranteza (denumită uneori cu forma de plural) introduce și delimitează un element incident (un adaos sau o explicație) într-un text, fiind alcătuite, de cele mai multe ori, din două arcuri de cerc. Dar, dacă acesta este tipul reprezentativ al parantezei (cu denumirea paranteze rotunde), prin frecvența în textul scris, există și alte tipuri, dintre care mai folosite sînt parantezele drepte, între care se cuprinde un adaos făcut într-un text citat sau transcrierea fonetică a cuvintelor și grafemelor. Parantezele unghiulare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
denumită uneori cu forma de plural) introduce și delimitează un element incident (un adaos sau o explicație) într-un text, fiind alcătuite, de cele mai multe ori, din două arcuri de cerc. Dar, dacă acesta este tipul reprezentativ al parantezei (cu denumirea paranteze rotunde), prin frecvența în textul scris, există și alte tipuri, dintre care mai folosite sînt parantezele drepte, între care se cuprinde un adaos făcut într-un text citat sau transcrierea fonetică a cuvintelor și grafemelor. Parantezele unghiulare se apropie însă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
explicație) într-un text, fiind alcătuite, de cele mai multe ori, din două arcuri de cerc. Dar, dacă acesta este tipul reprezentativ al parantezei (cu denumirea paranteze rotunde), prin frecvența în textul scris, există și alte tipuri, dintre care mai folosite sînt parantezele drepte, între care se cuprinde un adaos făcut într-un text citat sau transcrierea fonetică a cuvintelor și grafemelor. Parantezele unghiulare se apropie însă prin funcții de ghilimele, iar parantezele liniare au rolul virgulelor care separă o apoziție, un element
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al parantezei (cu denumirea paranteze rotunde), prin frecvența în textul scris, există și alte tipuri, dintre care mai folosite sînt parantezele drepte, între care se cuprinde un adaos făcut într-un text citat sau transcrierea fonetică a cuvintelor și grafemelor. Parantezele unghiulare se apropie însă prin funcții de ghilimele, iar parantezele liniare au rolul virgulelor care separă o apoziție, un element incident sau un alt determinant facultativ. Izolarea unui adaos prin parantezele tipografice este avută în vedere uneori și în vorbire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
scris, există și alte tipuri, dintre care mai folosite sînt parantezele drepte, între care se cuprinde un adaos făcut într-un text citat sau transcrierea fonetică a cuvintelor și grafemelor. Parantezele unghiulare se apropie însă prin funcții de ghilimele, iar parantezele liniare au rolul virgulelor care separă o apoziție, un element incident sau un alt determinant facultativ. Izolarea unui adaos prin parantezele tipografice este avută în vedere uneori și în vorbire, atunci cînd se fac mențiuni precum spun asta în paranteză
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
text citat sau transcrierea fonetică a cuvintelor și grafemelor. Parantezele unghiulare se apropie însă prin funcții de ghilimele, iar parantezele liniare au rolul virgulelor care separă o apoziție, un element incident sau un alt determinant facultativ. Izolarea unui adaos prin parantezele tipografice este avută în vedere uneori și în vorbire, atunci cînd se fac mențiuni precum spun asta în paranteză, deschid acum o paranteză. Din punctul de vedere al retoricii, paranteza este o figură cu o delimitare insuficient precizată, încît se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parantezele liniare au rolul virgulelor care separă o apoziție, un element incident sau un alt determinant facultativ. Izolarea unui adaos prin parantezele tipografice este avută în vedere uneori și în vorbire, atunci cînd se fac mențiuni precum spun asta în paranteză, deschid acum o paranteză. Din punctul de vedere al retoricii, paranteza este o figură cu o delimitare insuficient precizată, încît se poate echivala cu alte figuri. În general însă, paranteza este un enunț sau un grup de enunțuri (cu caracter
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
virgulelor care separă o apoziție, un element incident sau un alt determinant facultativ. Izolarea unui adaos prin parantezele tipografice este avută în vedere uneori și în vorbire, atunci cînd se fac mențiuni precum spun asta în paranteză, deschid acum o paranteză. Din punctul de vedere al retoricii, paranteza este o figură cu o delimitare insuficient precizată, încît se poate echivala cu alte figuri. În general însă, paranteza este un enunț sau un grup de enunțuri (cu caracter de adaos, de explicație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
incident sau un alt determinant facultativ. Izolarea unui adaos prin parantezele tipografice este avută în vedere uneori și în vorbire, atunci cînd se fac mențiuni precum spun asta în paranteză, deschid acum o paranteză. Din punctul de vedere al retoricii, paranteza este o figură cu o delimitare insuficient precizată, încît se poate echivala cu alte figuri. În general însă, paranteza este un enunț sau un grup de enunțuri (cu caracter de adaos, de explicație sau de digresiune), intercalat între elementele unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbire, atunci cînd se fac mențiuni precum spun asta în paranteză, deschid acum o paranteză. Din punctul de vedere al retoricii, paranteza este o figură cu o delimitare insuficient precizată, încît se poate echivala cu alte figuri. În general însă, paranteza este un enunț sau un grup de enunțuri (cu caracter de adaos, de explicație sau de digresiune), intercalat între elementele unui discurs, pe care îl întrerupe și îi schimbă obiectul principal. Deseori, această paranteză este cuprinsă în textul scris între
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu alte figuri. În general însă, paranteza este un enunț sau un grup de enunțuri (cu caracter de adaos, de explicație sau de digresiune), intercalat între elementele unui discurs, pe care îl întrerupe și îi schimbă obiectul principal. Deseori, această paranteză este cuprinsă în textul scris între paranteze tipografice, iar în vorbire este anunțată de formule precum fac (acum) o paranteză, completez cu o paranteză ..., îți spun în paranteză că...etc. Uzul tinde să atribuie parantezei, prin urmare, caracterul de întrerupere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este un enunț sau un grup de enunțuri (cu caracter de adaos, de explicație sau de digresiune), intercalat între elementele unui discurs, pe care îl întrerupe și îi schimbă obiectul principal. Deseori, această paranteză este cuprinsă în textul scris între paranteze tipografice, iar în vorbire este anunțată de formule precum fac (acum) o paranteză, completez cu o paranteză ..., îți spun în paranteză că...etc. Uzul tinde să atribuie parantezei, prin urmare, caracterul de întrerupere a firului unei fraze printr-o digresiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]