3,306 matches
-
adică într-un sistem internațional al culturilor literare, s-a bazat tocmai pe existența decalajelor: literaturile funcționează împreună pentru că anumite valori literare, care constituie bogăția marilor literaturi, sunt inegal distribuite. Faptul că în sistemul literar mondial a apărut o "superputere" pariziană care a devenit modelul și ținta tuturor aspirațiilor literare, nu a însemnat că decalajul perceptibil între cultura literară franceză și "noii veniți" era menit să fie redus. Bogăția disproporționată trebuie să rămână așa pentru a-și îndeplini rolul în sistemul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prin care societatea se angajează în producția de literatură. 1.3.2. Geniul național (Volksgeist) și poetica poeziei Geniul limbii franceze a devenit în secolul al XVIII-lea o realitate geopolitică, fiind unul dintre argumentele principale pentru revendicarea supremației culturale pariziene. De aceea a fost vizat direct de "mașina de război a culturilor naționale", cum inspirat i-a spus Pascale Casanova. Noii veniți, care intrau pe un teren deja ocupat de o mare literatură, așa cum făcuse și literatura franceză cu trei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fi suficientă ca să asigure transmiterea tuturor sensurilor. Ca și cum o literatură națională abia inventată, scrisă într-o limbă obscură, s-ar putea comunica fără rezistențe și fără rest, într-un proces de transfer aproape imperceptibil. Trebuie însă să definim mecanismul "recunoașterii" pariziene. În sens strict, aceasta nu implica promovarea reprezentărilor românești despre literatura populară, ci interpretarea elitelor franceze. Corpusul etnografic care se receptează la Paris nu e însoțit de ideile vagi care circulă în cultura română (ideea vechimii, a documentului istoric sau
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lor fundamentale; al doilea pas - ei propun faptele de spiritualitate românească ca ilustrări ale acestor idei; al treilea pas - intelectualii francezi reiau pe cont propriu exemplul românesc în cărți, articole sau cursuri; al patrulea pas - elitele românești își apropriază interpretarea pariziană și o difuzează în țara de origine. Istoria, bine documentată 52, a relațiilor dintre imigranții români și Jules Michelet ne ilustrează toate aceste faze. Mai întâi, a fost contactul cu actorii "centrali" și înțelegerea preocupărilor lor: este ceea ce se întâmplă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o ajustare a unghiului de percepție a folclorului în funcție de reprezentările "centrale", cei care oferă textele populare modificând intenția din spatele lor în funcție de așteptările pe care le estimează la interlocutorul lor occidental. Al treilea moment, intrarea materialului românesc în circuitul de reflecție parizian. De la începutul anilor '50, diverse ilustrări ale cazului românesc apar în eseurile lui Michelet. Un capitol despre România, cu numeroase aprecieri ale poeziei populare și cu citate importante, scris încă din 1851, va fi publicat inițial în L'Evénement și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
național revelat de "legendele" anonime vor fi cuprinse în Les Soldats de la révolution (1878). Acestea sunt deja reinterpretări radicale ale materialului folcloric, care nu mai reflectă nicio "datorie" față de temele spațiului de origine, făcute de actori centrali, în funcție de prioritățile dezbaterii pariziene. În sfârșit, în al patrulea moment, această reprezentare a produsului folcloric e reimportată în țară. Același C.A. Rosetti care îi arăta lui Michelet poeziile populare, simte nevoia să preia masiv și să ilustreze analiza profesorului francez din 1851 într-
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
externalizarea capacităților de prelucrare, când materia primă e exportată într-o economie mai avansată și mai diversificată, reîntorcându-se ulterior în țara de origine sub forma produsului finit. În cazul acesta, lucrurile s-au întâmplat ca și cum abia modelarea în tiparele pariziene ar fi cristalizat "figura" poeziei populare ca substitut al literaturii naționale. Esența procesului de mediere estetică în capitala "republicii mondiale a literelor" o constituie în egală măsură dorința unei culturi emergente de a fi recunoscută la Paris și interesul elitelor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ar fi cristalizat "figura" poeziei populare ca substitut al literaturii naționale. Esența procesului de mediere estetică în capitala "republicii mondiale a literelor" o constituie în egală măsură dorința unei culturi emergente de a fi recunoscută la Paris și interesul elitelor pariziene de a-și impune interpretarea și de a-și apropria o "marfă" spirituală. Așadar, ca să înțelegem cum a perceput generația postrevoluționară poezia populară trebuie să căutăm în afara câmpului românesc și să ne întrebăm care era agenda culturii franceze. Jules Michelet
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare politică, Nicu Gavriluță Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
zilnic în 1940, chiar dacă ținem cont de faptul că populația SUA era de câteva ori mai mare decât cea a Franței. Totuși, pe măsură ce s-au dezvoltat alte mijloace de informare, tirajele s-au redus; astfel,la sfârșitul anilor '70, presa pariziană abia atingea trei milioane de exemplare, iar cea din provincii, șapte 247. În Franța existau multe grupări catolice care doreau să dea un impuls vieții religioase. Una dintre aceste grupări era condusă de doamna Sauvageot, care provenea dintr-o cunoscută
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și private, ospitalității în Antichitate, în povești, timpului și filozofiei ospitalității, neospitalității. Fără îndoială însă, cel mai spectaculos și impresionant rezultat al acestei cercetări pluridisciplinare, de echipă, este Cartea ospitalității (Le livre de l'hospitalité), apărută în 2004, la editura pariziană Bayard, în coordonarea lui Alain Montandon. Putem vorbi în acest caz, fără exagerare, de o lucrare monumentală, la propriu și la figurat; în format mare și prezentare grafică excelentă, volumul numără peste două mii de pagini și reunește articolele a peste
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mod de a marca de la început faptul că eroul este purtătorul de cuvânt al scriitorului Mandiargue, nu e inutil să reamintim că Lucan este și numele unui martir din secolul al V-lea, sfântul Lucan, care este obiectul unui cult parizian. Acest parizianism este cu atât mai semnificativ cu cât (prin numirea bulevardului Suchet, a intersecției bulevardului Henri-Martin, Bois de Boulogne, Neuilly, Puteaux, Saint-Cloud, Levalois) Léon Lucain va fi răpit pentru a fi dus într-un loc exotic care îl va
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe timp de furtună. Populația metroului este o populație situată la jumătatea drumului între condiția de actor și cea de spectator"261. Ideea unei morți voluntare proprie celor care au scăpat din Styx merită toată atenția pentru că biletul de metrou parizian poartă simbolic un X mare, semn al necunoscutei și semn prezent în Doliul trandafirilor sub forma unui sex larg deschis care ne fac să ne gândim la "un X majusculă". Către acest punct de fugă, perspectivă tenebroasă, se îndreaptă Léon
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
produce o ciocnire între contrarii, negru și alb, masculin și feminin, occident și extrem orient, ciocnire dar și amestec al culturilor, al mâncărurilor, într-un fel de echivalență. Mesele oferite lui Lucain atestă o ospitalitate atentă, preocupată să păstreze gusturile parizianului, invitându-l în același timp către savori originale, fiindcă se alunecă încet către o gastronomie internațională. I se servește șampanie și caviar (dar "un caviar presat din Rusia care e mai puțin cunoscut dar mult mai savuros decât caviarul boabe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
elitistă, care îl diferențiază radical de celelalte forme de migrație. Totuși, exilul poate fi interior, asumat ca forma mentis de intelectuali, dar, dacă este exterior, atunci este, în mod necesar, militant, fie la nivel individual, fie la nivel colectiv. Sociologul parizian Mihai Dinu Gheorghiu nu împărtășește această opinie, apreciind că „exilul intelectual poate fi definit printr-o dublă opoziție: față de regimul politic din țară, dar și față de încercările de a constitui o comunitate în exil, de a reduce exilul la o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aflat centrul vieții acestui grup, observație pertinentă, însă trebuie precizat că Mircea Eliade sau Emil Cioran nu au locuit după 1945 în Spania, iar ceilalți, Vintilă Horia, Horia Stamatu sau Aron Cotruș, au fost prezenți în permanență în paginile publicațiilor pariziene. în legătură cu acest grup, Eva Behring face o referire de câteva rânduri la raporturile stabilite între aceștia și „Biserica română”, susținând că „statul socialist din România a încercat, după o scurtă fază de confruntare, să ajungă la înțelegere cu aceștia (clerul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Danielopol, inginerul Prundeanu, Gheorghe Munteanu, Matei Ghyka Cantacuzino, Florin Zaharia și doctorul Emil Palade, Augustin Popa, Valahu și Florence Brătucu. Liga și-a constituit filiale în zonele în care se aflau comunități ale românilor. Intelectualii români s-au integrat boemei pariziene, adaptându-se tradiției întâlnirilor din cafenelele literare. Rolul esențial al cafenelelor literare era să ofere un cadru liber de constrângerile inerente seminarelor sau conferințelor științifice, dar și să ofere cadrul pentru discuțiile tehnice legate de apariția unor publicații, în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
s-a soldat cu un eșec. Fundația celebra trei dintre momentele importante ale istoriei României (1 decembrie, 10 mai și 24 ianuarie) cu scopul de a reactiva prin sărbătoare memoria colectivă în exil. O a doua organizație culturală din exilul parizian a fost Centrul Român de Cercetări, o instituție creată sub patronajul prințului Nicolae. în ciuda reputației sale de organizație legionară, la Centru au conferențiat deopotrivă legionari declarați precum Paul Costin Deleanu, intelectuali de dreapta ca Horia Stamatu, Mircea Eliade sau Vintilă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
stângistă. De asemenea, la Centru erau prezenți și apolitici precum Eugen Ionescu, dar și intelectuali evrei, printre care soții Anton și Eliza Cerbu, Marcel Leibovici sau I. Klein. Scopul Centrului a fost să „păstreze și să valorizeze, în cadrul activității culturale pariziene și occidentale, aspectele esențiale ale culturii și civilizației românești, atât în tradițiile lor originale, cât și în cadrul inovațiilor occidentale”. Centrul organiza conferințe publice, seminarii, expoziții, dezbateri în cadrul celor zece secțiuni ale sale, filosofie, filosofia istoriei și cultură, literatură, arte, etnologie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Despre Misiunea catolică română pentru Europa”, dar și altul semnat de Eugen Titeanu, „Paradoxuri, drame și probleme ale emigrației”. însă exilații au încercat să publice o tribună care să prezinte punctul de vedere comun tuturor reprezentanților partidelor democratice în presa pariziană. Astfel, în 1948 a apărut primul număr din La Nation Roumaine. Organe du Conseil des partis politiques Roumains. National-paysan, National-Libéral, Social-Démocrate indépendent, condus de Romulus Boilă și Mihai Fărcășanu, ziar care a apărut cu frecvență variabilă până în 1973. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acțiunea culturală, în care ei văd instrumentul de atingere a scopului împărtășit de toți și care reflectă o suprapunere constantă între cele două dimensiuni ale aceluiași fenomen. Excepția de care pomeneam este cea de-a doua revistă literară a exilului parizian din anii ’50, Caete de Dor. Metafizică și poezie, care a apărut la Paris între 1951 și 1960 sub conducerea lui Virgil Ierunca. Acesta i-a propus lui Constantin Amăriuței să scoată împreună o publicație literară. Acesta din urmă a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regimul „democrației populare” după abdicarea regelui Mihai I. Prin urmare, fiind nevoită să-și continue activitatea în alt spațiu decât cel familial și având avantajul cunoașterii excelente a limbii și a culturii franceze, Monica Lovinescu s-a integrat vieții culturale pariziene inițial ca parte a unor tinere companii teatrale de avangardă. Concomitent începe însă să-și definească din ce în ce mai clar rostul pe lume, dedicându-se promovării culturii românești în străinătate pentru a determina schimbarea regimului politic din România. Astfel, s-a angajat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1974), Mana-grafica, Om și sentiment - ulei și grafică (1976), Iasul de ieri și de azi - grafică (1976), Iasul, evocare sentimentală - ulei și grafică (1984), Autoportret în timp - ulei și grafică (1991), Substituiri din artă universală - ulei și grafică (1991), Vitrine pariziene - ulei și grafică (1992), Nostalgia fotografiei - ulei (2001). Pentru mine, centrul lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind pereții albi cu tăciune declară artistul într-un interviu din 1999. Sacralitatea locului de naștere a
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
de înțeles prin radio. Nici avangarda teatrală a lui Bob Wilson, nici prima carte de filosofie a unui Foucault sau unui Deridá, nici serialismul lui Boulez, nici pianul lui Michelangeli, nici, ceva mai târziu, Soljenițîn, curentul "noilor filosofi", demarxizarea scenei pariziene, ș.a.m.d. E mai lesnicios să ridici la un subiect așa-zis arid pe un ascultător mediu, decât să-l batjocorești, considerându-l incapabil de orice efort intelectual. Pentru mine, o emisiune se clădea ca o carte, cât lucrezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Meddeb este prozator, poet, eseist, născut în Tunis și stabilit la Paris, este profesor de literatură comparată la Universitatea Paris X Nanterre, animator al emisiunii „Cultures d’Islam“ la postul de radio France Culture. L-am întâlnit în apartamentul său parizian, luminos, ordonat și în același timp abandonat cărților, fie căptușind riguros un perete de bibliotecă, în salon, fie sufocând un covor, stivuite pe jos, în biroul de alături. Abdelwahab Meddeb face parte dintre acei oameni rari, pentru că simpli. Simplitatea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]