3,408 matches
-
biserica cu scânduri pe timpul preotului Marian Lazăr (1833-1861), înlăturându-se vechea pardoseală din cărămidă. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 150 familii cu 700 credincioși. Ea avea ca filială biserica "Nașterea Maicii Domnului" din Securiceni (construită în
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
Transnistria mai funcționa doar o singură biserică, în raza cimitirului nr. 2 din Odesa, avându-l ca paroh pe preotul de origine română Vasile Braga. Nici un ierarh ortodox nu exercita jurisdicție canonică în teritoriu. Din cele 891 de biserici ortodoxe parohiale sau mănăstirești care funcționau în provincie în 1917, fuseseră demolate 258, altele 269 fuseseră distruse parțial, iar 363 fuseseră transformate în clădiri cu destinație profană (depozite, cluburi, centre de agitație comunistă etc). Nici una din cele 13 mănăstiri și schituri de
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
din interiorul României. Mitropolitul Visarion Puiu a continuat opera arhimandritului Iulian Scriban de reconstrucție a lăcașelor de cult ortodoxe din provincie. Situația din 1 noiembrie 1943 era: 474 de biserici reparate, sfințite și redate cultului (dintre acestea 22 de biserici parohiale și 3 mănăstirești doar în municipiul Odesa), 118 biserici în curs de reparație, 41 de biserici noi în construcție, 119 paraclise în funcțiune și 16 paraclise în curs de amenajare. Doar 258 de biserici mai rămâneau către 1 noiembrie 1943
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
Revoluția din decembrie 1989, ultimele ruine ale hanului au dispărut, fiind probabil luate de către țăranii care-și construiau case. Pe lângă han, în perioada 1846-1848, boierii Răftivanu au construit și o biserică impunătoare cu patru turle, ce servește astăzi ca biserică parohială și de cimitir. Prezența hanului și a bisericii a determinat formarea unei localități ce a purtat o lungă perioadă numele de Poiana Răftivanului. Vechimea bisericii este atestată și de un clopot care datează din 1847. Conform tradiției, boierul Lupu Răftivanu
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
istorice fără acceptul autorităților de profil. Preotul este acuzat că a dispus revopsirea catapetesmei bisericii din albastru în auriu, fără avizul Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniu. În ruinele clădirii ridicate în secolul al XIX-lea a fost amenajată casa parohială. Au fost reparate zidurile și întărite cu beton, montându-se o centrală termică. Comunitatea locală este mică, în sat locuind în jurul a 120 de familii, dintre care trei sferturi sunt bătrâni, iar 50 de persoane sunt singure. În partea de
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
fondul școlastic” creat cu acest prilej, fond cu care grănicerii și urmașii lor au finanțat în perioada 1871-1921 „școala grănicerească” din sat și au construit în 1904 actuala clădire a școlii generale. Graniței militare i se datorează clădirile fostei case parohiale amplasate pe locul actualei locuințe a lui Gheorghe Hulpuș de pe „Vale-n Sus”, clădirea actualei case parohiale de pe „Ulița Donului” și clădirea fostei cancelarii a Companiei a VII-a, cunoscută de localnici de „Cănțălărie” a fostului „chelțăr comunal”, ce este
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
1871-1921 „școala grănicerească” din sat și au construit în 1904 actuala clădire a școlii generale. Graniței militare i se datorează clădirile fostei case parohiale amplasate pe locul actualei locuințe a lui Gheorghe Hulpuș de pe „Vale-n Sus”, clădirea actualei case parohiale de pe „Ulița Donului” și clădirea fostei cancelarii a Companiei a VII-a, cunoscută de localnici de „Cănțălărie” a fostului „chelțăr comunal”, ce este acum sediul primăriei. În anii săi de existență, compania din Racovița a avut la comanda ei numeroși
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
-lea, înlocuind o biserică mai veche, pentru care tradiția păstra data de 1444. În Conscripția lui Bucow este înscrisă în rubrica celor ortodoxe, cu 85 de familii, având în posesie 12 arii de pământ arabil, 14 fânețe și două case parohiale. Evenimentul a avut loc în anul 1779, probabil în același an lăcașul a fost pictat, făcându-i-se și o serie de icoane, dintre care a rămas aceea cu reprezentarea lui Isus Hristos învățător pe care Ioana Cristache-Panait o atribuie lui
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
Căprar Ioan fiind fătu și Cristea Gabor lui Todor au fost prim corator.” Clopote: de 45 kg, de 50 de kg, turnate în 1925 la Sibiu. Cărți: Octoih, Liturghier, Sibiu, 1798; Molitvelnic, București, 1764; Minei, 1838; Strastnic, Blaj, 1929. Casa parohială. se află lângă biserică. Bunuri funciare: sesie bisericească veche 14 iugăre.
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
îngrășămintelor pe terenurile agricole, precum și deversările de ape uzate neepurate sau depozitarea deșeurilor menajere și activătățile zootehnice reprezintă surse potențiale de poluare a apelor subterane și de suprafață cu substanțe organice, compuși ai azotului, precum și surse de încărcare biologică. Bisericile parohiale: Mănăstirea pe stil vechi cu hramul mare Sfântă Treime și hramul mic Acoperământul Maicii Domnului, situată în staul Cucova. Două obiective din comuna Valea Seaca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău că monumente de interes local, ambele
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
iulie 1789. De asemenea, a primit și titlul de baron al Imperiului. A lovit în interesele românilor aflați sub stăpânire străină, ducând la îndeplinire o hotărâre a Curții de la Viena de slavizare a numelor românești. El a dat dispoziții oficiilor parohiale ce țineau evidența stării civile, să slavizeze onomastica prin terminații nu numai în ucraineană prin „-iuc“, ci și poloneze, sârbești, mai puțin rusești . În perioada păstoririi sale a sprijinit autoritatea habsburgică, în demersul acesteia de a-și subordona clerul bucovinean
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
ruși au revenit sub jurisdicția Patriarhiei Ruse, iar credincioșii din teritoriile ocupate de germani au rămas în continuare autonomi. Mișcările masive ale populației civile care au avut loc la sfârșitul celui de al doilea război mondial au influențat și structura parohială a Bisericii Ortodoxe Poloneze: În cadrul așa numitei operații Weichsel/Akcja Wisła a fost strămutată în mod samavolnic o parte a ucrainenilor ortodocși din estul Poloniei de azi în regiunile din vestul și nordul Poloniei nou anexate la încheierea războiului (Prusia
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
complexul monahal s-a stabilit din nou o școală și un atelier de împletit coșuri din răchită. Începând din anul 1970, biserica ștefaniană și paraclisul lui Simion Movilă au fost administrate de Mitropolia Moldovei și Sucevei sub forma unor biserici parohiale. În perioada 1974-1976, au avut loc cercetări arheologice conduse de Nicolae Pușcașu, precum și lucrări ample de restaurare a bisericii sub conducerea arhitectului Nicolae Diaconu, urmărindu-se să se redea monumentului înfățișarea sa originală din epoca ștefaniană. Au fost descoperite urme
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
hirotonit preot în Biserică „Fericitul Ieremia” din Bacău. Înainte de hirotonire, ca diacon, a slujit patru luni și a făcut o experiență pastorala la Parohia „Maica Îndurerata” din Bucureștii Noi. De la 1 august 1993 până la 16 iulie 1995 a fost vicar parohial la Biserică „Sf. Anton” din Constantă. După doi ani de apostolat petrecuți la Constantă este numit vicar la Catedrala „Sf. Iosif” din București. Din vara anului 1995 până în vara anului 1996 a primit că zona de activitate pastorala cartierele Crângași
Daniel Bulai () [Corola-website/Science/309137_a_310466]
-
510, a fost numit Responsabil Diecezan cu Pastorația Tineretului în Arhidieceza Romano-Catolică de București. Între anii 1996-1998 a participat cu mai multe grupuri de tineri din diferite parohii ale Arhidiecezei de București la Campusuri de formare pentru responsabili și animatori parohiali în diecezele de Pordenone și Veneția din Italia. Din acel moment, întreaga atenție este îndreptată spre cunoașterea tinerilor din parohiile Arhidiecezei și pregătirea unui program pastoral anual în care tinerii să se regăsească și să ajungă la o formare matură
Daniel Bulai () [Corola-website/Science/309137_a_310466]
-
1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". Biserica
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
masă ar fi servit ca sursă de inspirație pentru ansamblul statuar " Masa tăcerii" realizat de sculptorul Constantin Brâncuși. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, după desființarea mănăstirii de maici de la Pătrăuți, Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți a devenit biserică parohială. La începutul secolului al XIX-lea, cu ajutorul financiar al Fondului Bisericesc al Bucovinei, s-a construit o casă parohială din cărămidă și piatră, peste drum de biserică. În această casă au locuit timp de 200 ani preoții ce au slujit
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea, după desființarea mănăstirii de maici de la Pătrăuți, Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți a devenit biserică parohială. La începutul secolului al XIX-lea, cu ajutorul financiar al Fondului Bisericesc al Bucovinei, s-a construit o casă parohială din cărămidă și piatră, peste drum de biserică. În această casă au locuit timp de 200 ani preoții ce au slujit la Pătrăuți. Între anii 1896-1919 a locuit în această casă parohială preotul Constantin Morariu, om de cultură bucovinean. În
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Bisericesc al Bucovinei, s-a construit o casă parohială din cărămidă și piatră, peste drum de biserică. În această casă au locuit timp de 200 ani preoții ce au slujit la Pătrăuți. Între anii 1896-1919 a locuit în această casă parohială preotul Constantin Morariu, om de cultură bucovinean. În perioada studenției, Constantin Morariu fusese secretar al Societății Academice „Arboroasa“, care grupa pe majoritatea studenților români de la Universitatea din Cernăuți și era condusă de compozitorul Ciprian Porumbescu. Parchetul din Cernăuți a dizolvat
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Bucovina era o parte detrunchiată a vechii Moldove. La 3 februarie 1878, Curtea cu juri din Cernăuți a pronunțat achitarea celor cinci studenți români, care au fost eliberați din arest. În perioada păstoririi la Pătrăuți a preotului Constantin Morariu, casa parohială a fost un punct de întâlnire al luptătorilor pentru unitatea neamului românesc. Aici au fost găzduiți mulți oameni de cultură din Regatul României, care au vizitat în acele vremuri Bucovina. Trimis în Bucovina de ministrul Spiru Haret pentru a se
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
vremuri Bucovina. Trimis în Bucovina de ministrul Spiru Haret pentru a se documenta și a scrie un poem despre Ștefan cel Mare, poetul Ștefan Octavian Iosif descria astfel atmosfera patriotică de la Pătrăuți de la începutul secolului al XX-lea, precum și casa parohială, într-o scrisoare scrisă chiar în această casă: "“Alaltăieri am trecut pe la Pătrăuți, unde iarăși este o biserică, fostă mănăstire de maici, zidită tot de Ștefan... Bisericuța e la poalele unor dealuri, tocmai în capul satului, un loc strategic ca
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
puternice acorduri de pian - era feciorul lui care cânta ... imnul regal român! Oamenii ăștia, când văd un român din țară, lăcrimează de bucurie și nu știu cum să-i intre în voie, numai să plece mulțumit din casa lor. Închipuiește-ți o casă parohială cu odăi largi, luminoase; pretutindeni, curățenie exemplară, o grădiniță drăgălașă în față, în fund, ograda mare, care dă într-o livadă minunată. Și totul situat într-o poziție neasemănat de pitorească."" Casa parohială are o arhitectură în stil austriac, cu
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
mulțumit din casa lor. Închipuiește-ți o casă parohială cu odăi largi, luminoase; pretutindeni, curățenie exemplară, o grădiniță drăgălașă în față, în fund, ograda mare, care dă într-o livadă minunată. Și totul situat într-o poziție neasemănat de pitorească."" Casa parohială are o arhitectură în stil austriac, cu fronton specific perioadei. Ea este compusă din șapte camere mari și înalte, cu cinci ferestre pe latura de sud, spre biserica-monument, și cu un beci boltit. În toamna anului 2003, la inițiativa și
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
reconstituită atmosfera de secol XIX. În vara anului 2007 s-a deschis aici un muzeu, ce își dorește să reconstituie crâmpeie din viața preotului bucovinean din secolul al XIX-lea. Casa adăpostește o bogată colecție etnografico-religioasă, fiind reconstituit interiorul casei parohiale din secolele XVIII - XIX. Sunt expuse fotografii realizate de Leca Morariu la Pătrăuți, în anul 1919, precum și scrisori primite de preotul Constantin Morariu de la importante personalități ale culturii române. Mobilierul cu influențe austriece din secolul al XIX-lea a fost
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
ale culturii române. Mobilierul cu influențe austriece din secolul al XIX-lea a fost recuperat și restaurat. În primăvara anului 2009, la inițiativa preotului Gabriel Herea, s-a pus piatra de temelie a unui Centru Socio-Cultural amenajat în curtea casei parohiale. Acolo urmează să se amenajeze o sală de mese cu bucătărie pentru pelerini, iar la mansardă vor exista camere pentru odihnă și o bibliotecă.
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]