2,880 matches
-
cu cuvântul „arian"” și înseamnă „teren de aur”. În sud-vest se dezvoltă între mileniile III î.Hr.-I î.Hr. regatul Elam, puternic influențat de civilizațiile mesopotamiene. La sfârșitul mileniului II î.Hr. pe teritoriul Iranului se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor și perșilor venite din nord (Iran="Țara arienilor"). Regatul mezilor, constituit în secolul VII î.Hr, atinge apogeul în vremea lui Ciaxare (630 î.Hr.-584 î.Hr.). Triburile perșilor, stabilite în sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit tradiției, către anul 700 î.Hr., de
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
sfârșitul mileniului II î.Hr. pe teritoriul Iranului se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor și perșilor venite din nord (Iran="Țara arienilor"). Regatul mezilor, constituit în secolul VII î.Hr, atinge apogeul în vremea lui Ciaxare (630 î.Hr.-584 î.Hr.). Triburile perșilor, stabilite în sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit tradiției, către anul 700 î.Hr., de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600 î.Hr.-559 î.Hr.) pe al
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
km pătrați, fiind a XVII-a țară ca întindere de pe glob. Iranul este împărțit în 30 de provincii. Orașe principale: Mashhad, Isfahan(Esfahan), Tabriz, Shiraz, Ahwaz, Bakhtaran, Qom, Urumije, Rasht, Hamadan. Piranshahr Anul și Populația: Populația Iranului este formată din: perși - 65%; azeri și alte popoare turcice - circa 20%; kurzi - 8%; arab - 2%, armeni etc. Cea mai mare parte a locuitorilor sunt stabiliți în nordul și nord-vestul țării, cu puternice concentrări de-a lungul țărmului Mării Caspice, în jurul capitalei și în
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
Iran la vest și are ieșire la Marea Arabiei în sud. Capitala ului este orașul Islamabad. Pe teritoriul Pakistanului a înflorit civilizația Indusului (mileniul III î. Hr.); în jurul anului 1500 î. Hr, aici vin triburile indo-europene. Succesiv teritoriul este stăpânit de: perși, Alexandru cel Mare (327 î.Hr.-325 î.Hr.); în secolele IV-III î.Hr. face parte din Imperiul Maurya; în secolele IV-V din Imperiul Gupta; secolele XVI-XIX din Imperiul Marilor Moguli; în secolele XIX-XX ține de colonia britanică India. În 1947, această
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
de și sud-vestul de triburi cunoscute din punct de vedere istoric ca , și ; cele două din urmă sunt în general considerate a fi triburi din grupul grecesc nord-vestic, în timp ce primele două sunt considerate . La sfârșitul secolului al VI-lea î.e.n., perșii ahemenizi în frunte cu Darius cel Mare i-au cucerit pe paeoni, incluzând teritoriul actual al Republicii Macedonia în vastul lor imperiu. După înfrângerea în a doua invazie persană a Greciei, la 479 î.e.n., perșii s-au retras în cele
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
secolului al VI-lea î.e.n., perșii ahemenizi în frunte cu Darius cel Mare i-au cucerit pe paeoni, incluzând teritoriul actual al Republicii Macedonia în vastul lor imperiu. După înfrângerea în a doua invazie persană a Greciei, la 479 î.e.n., perșii s-au retras în cele din urmă din teritoriile europene, inclusiv din Macedonia actuală. În 356 î.e.n., Filip al II-lea Macedon a absorbit regiunile (Lynkestis și Pelagonia) și partea de sud a Paeoniei () în regatul Macedoniei. Fiul lui Filip
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
au stabilit în Asia Mică, pe coastele nord-vestice. Sunt pomeniți: Inițial, Regatul Odrisilor era un stat incipient, organizat după modelul satrapiilor persane, denumită Skudra. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrisilor a fost Teres în 480 i.en. în condiții favorabile după ce perșii au fost învinși în războaiele medice, renunțând la stăpânirea spațiului balcanic. Odrisii ar fi păstrat structurile organizatorice ale satrapiei. Spațiul inițial locuit de odrisi era valea Hebrosului, Marița de azi, pe cursul inferior. Sub domnia lui Teres, statul odrisilor nu
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
bucura de o oarecare autonomie, păstrându-și dreptul de a emite moneda. În 335 i.en., odrisii erau aliați ai lui Alexandru cel Mare în expediția împotriva tribalilor, iar în 333 i.en., au participat în bătălia de la Issus împotriva perșilor. În timpul lui Lisimah, odrisii s-au revoltat împotriva macedonenilor. În timpul războaielor dintre diadohi de după moartea cuceritorului Alexandru Macedon, regele odrisilor, Seuthes al III-lea, a fost angrenat în luptele acestora, fiind de partea lui Lisimah, și alteori, de partea lui
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
-lea, aflîndu-se în cetatea Bender, trimite o misiune diplomatică spre est, calea acesteia trece prin Căușeni. În 1711 călătorul La Motroy se află cîteva zile la Căușeni, fixînd în notițile sale că majoritatea populației este alcătuită din moldoveni, tătari, armeni, perși, evrei. În 1733 hanul Crimeei Caplan Ghirei vine în Căușeni cu armata sa. Expediția avea ca destinație Polonia, unde după moartea regelui August, începuse lupta pentru tron.În 1768 Chirim Ghirei adună la Căușeni armatele pentru ai alunga pe ruși
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
Nabucodonosor, precum și orașele Ur, Assur, Ninive, Dūr-Sarrukīn sunt mărturii ale unei vechi tradiții arhitecturale. Exemple: Poarta zeiței Iștar, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul lui Marduk (Turnul Babilonului) Ca și la mesopotamieni, palatele persane erau de mari dimensiuni și bogat ornamentate. Perșii au mai construit morminte săpate în stâncă (hipogee). Exemple: Palatul lui Darius I de la Susa (din care s-a păstrat doar relieful cu "Friza arcașilor"), Palatul lui Xerxes de la Persepolis, precum și alte palate la Pasargade, Susa și Ecbatana. În orașele
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
dependența de Elias Magnus Fries, în cartea sa "Der Führer în die Pilzkunde" din anul 1871 în "Psalliota". Toate celelalte denumiri că "Amanita" Dill. ex Boehm. (1760), "Fungus" Tourn. ex Adans. (1763), "Hypophyllum" Paulet (1793), "Myces" Paulet (1808) sau "Pratella" (Pers.) ex Gray (1821) pot fi neglijate. În combinație cu schimbul denumirilor de soiuri ai genului "Agaricus" în "Psalliota" de către Claude Casimir Gillet (1806-1896) în primul volum al operei sale "Leș Hyménomycètes, ou, Description de tous leș champignons (fungi), qui croissent
Agaricus () [Corola-website/Science/317498_a_318827]
-
în 1239 (când tătarii au invadat Armenia și au distrus multe localități), în 1313 (când a avut loc un cutremur devastator care a dărâmat multe orașe și a ruinat capitala Ani) și în 1342 (când cetatea Ani este ocupată de perși). Armenii au fugit din calea năvălirilor tătare și persane, prin Crimeea, o parte dintre ei așezându-se în mai multe localități din nordul Moldovei, cum ar fi Botoșani, Iași sau Suceava. Armenii imigrați în Moldova și-au construit propriile lăcașuri
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
capitala la Constantinopol. Cu toate acestea, a fost ocupat doar la un deceniu după cucerirea Egiptului de către Imperiul Persan condus de Khosrau al II-lea (616-629 d.Hr.). Împăratul Heraclius a recapturat Egiptul după o serie de campanii strălucite împotriva perșilor sasanizi, doar pentru a pierde din nou, zece ani mai târziu, în fața armata califatului Rashidun. Înainte ca invazia musulmană din Egipt să fi început, Imperiul Bizantin a pierdut deja în fața musulmanilor Levantul și aliatul său arab, Regatul Gassanid. Toate acestea
Cucerirea musulmană a Egiptului () [Corola-website/Science/319558_a_320887]
-
de pe ziduri îl batjocoresc pe Cyrus, eroul Persiei, care asediază cetatea Babilon, în care se află provizii pentru douăzeci de ani (cor: "Behold, by Persia's hero made"). În tabăra Cyrus discuta cu Gobrias, un babilonian care a fugit la perși. Gobrias îi confirmă lui Cyrus că cetatea este bine aprovizionata și întărită. Gobrias își deplânge soarta de tată care și-a pierdut fiul din cauza invidiei tiranului Beshazzar (aria: "Oppress'd with never-ceasing grief") astfel încât în viață nu i-a rămas
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
cu 25-30%, ceea ce reduce suplimentar volumul depunerilor. Acest lucru este luat în seamă prin introducerea în calcule a unui coeficient de 0,7. Cantitatea de depuneri proaspete, care se formează în rezervorul de putrezire, este egală cu 0,7 litri/pers/zi, la umiditatea depunerilor de 95%. Plecând de la aceste date inițiale, în perioada dintre două vidanjări succesive ale spațiului pentru depunerile de nămol, volumul acestora este de 89 litri/loc/an. Volumul total al trapei de nămol al unei fose
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
lui, devenind un înfloritor centru cultural și comercial. Negustorii din Portugalia, Anglia, Franța, Olanda și China au întemeiat aici factorii. În 1605, Ayutthaya avea deja 1.000.000 de locuitori. Stăpânii țării aveau la dispoziție trupe de mercenari japonezi și perși, iar orașul era dominat de 2.000 de turnuri de apărare, unite între ele. Ayutthaya se numără, fără îndoială, printre cele mai influente centre ale Orientului. Regele Somdet Phra Ramathibodi I și-a înconjurat capitala cu un val de pământ
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
e adevărat, cam schematică, a principalelor monumente ale Pământului Sfânt. Perioada sa întunecată începe în veacul al VII-lea, fiecare secol fiind după aceea decatastrofe distrugătoare, urmate doar de niște restaurări sumare. În anul 614, cu ocazia cuceririi Ierusalimului de către perșii lui Chosroe II, Sfântul Mormânt a fost incendiat și relicva Crucii furată. Însă împăratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refăcut părțile deteriorate. Cucerirea arabă din 632 a pus capăt prezenței bizantine în această regiune
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
N este om perioadă istorică puțin documentată pentru oraș, cu toate că sursele obișnuite, precum Dio Cassius, Herodianus și Istoria Augusta au făcut unele referințe la el. Orașul s-a găsit mereu pe drumul diverselor expediții contra Parților sau a succesorilor lor, perșii Sasanizi. El și-a păstrat dreptul de a bate monedă până la domnia împăratului Gallianus, care l-a ridicat ca și altor orașe. Acest privilegiu păstrat mult timp constituie o mărturie a importanței orașului. Pe timpul invaziilor gotice, din anul 238 e
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
a construit monumente somptuase, la care s-au afirmat primele influențe ale Orientului Apropiat și Mijlociu. Conflictele religioase s-au succedat sub forma unor diverse erezii, servind ca suport autonomiilor provinciale, autonomii care s-au manifestat mai ușor pe timpul invaziei perșilor sasanizi(602-630) și ale arabilor(începând cu anul 632). Heraclius I-ul(610-641), învingător al perșilor, nu a mai putut opripe arabi. El a pierdut Siria, Palestina, Egiptul și toate posesiunile africane. Tot el a preferat titlul de "basileus" în locul
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Conflictele religioase s-au succedat sub forma unor diverse erezii, servind ca suport autonomiilor provinciale, autonomii care s-au manifestat mai ușor pe timpul invaziei perșilor sasanizi(602-630) și ale arabilor(începând cu anul 632). Heraclius I-ul(610-641), învingător al perșilor, nu a mai putut opripe arabi. El a pierdut Siria, Palestina, Egiptul și toate posesiunile africane. Tot el a preferat titlul de "basileus" în locul celui de împărat de origine romană. Imperiul a rămas totuși înfloritor, iar puterea sa a fost
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Confuziile dintre puterea politică a împăraților și implicarea lor religioasă au compromis de multe ori interesele statului și ale Bisericii. Totuși imperiul a rezistat amenințărilor barbare de la nord ( Huni, Avari, Slavi, Bulgari, Ruși, Pecenegi) și invaziilor de la răsărit și sud (Perși, Arabi și Turci). Prin vigoarea sa militară Imperiul Bizantin a salvat Europa de multe ori. Pe de altă parte, el a fost leagănul celei mai strălucitoare civilizații a evului mediu, a cărei influență s-a făcut simțită spre toate orizonturile
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Lidia sau Maeonia (asiriană: "Luddu"; greacă: "Λυδία") a fost un regat din Epoca fierului aflat în vestul Asiei Mici, regiunea antică unde acum este Anatolia, cucerit de perși prin înfrângerea lui Cresus în 546 î. Hr.. Lidia a apărut ca un regat neo-hitit după prăbușirea Imperiului hitit, în secolul al XII-lea î.Hr.. Se consideră că monezile sunt inventate în Lidia în secolul al VII-lea î.Hr. Limba lidiană
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
în timpul războaielelor medice, fiind locul de plecare a armatei și flotei persane spre Grecia.Tot aici a avut loc revoltele polisurilor grecești, cauză a războaielelor greco-persane. Prin Lidia armatele macedonene pătrund în Imperiul Ahemenid, unde câștigă o primă luptă în fața perșilor la Granicus. Lidia rămâne o satrapiea Imperiului Macedonean până la moarte prematură a lui Alexandru Macedon. În 282 î.Hr. se formează Regatul Pergamului sub dinastia Attalidă, un viitor vasal roman. Antioch cel Mare, împăratul Imperiului Seleucid, cucerește teritoriu fostei Lidii, Helespontul
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
apropiere a templului, care justifică dedicarea a templului la aceste două zeități.Dovezile arheologice indică faptul că nu a existat o clădire în trecut, situată în partea de sus a dealului, cu excepția unui mic sanctuar care a fost ars atunci când perșii au ocupat Atena, în 480 î.Hr. După bătălia de la Plateea, grecii au jurat să-și reconstruiască sanctuarele, distruse de perși în timpul invaziei lor din Grecia, dar le-au lăsat în ruine, ca un memento perpetuu pentru ferocitatea barbară. Atenienii și-
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]
-
o clădire în trecut, situată în partea de sus a dealului, cu excepția unui mic sanctuar care a fost ars atunci când perșii au ocupat Atena, în 480 î.Hr. După bătălia de la Plateea, grecii au jurat să-și reconstruiască sanctuarele, distruse de perși în timpul invaziei lor din Grecia, dar le-au lăsat în ruine, ca un memento perpetuu pentru ferocitatea barbară. Atenienii și-au folosit fondurile lor spre refacerea economiei și întărirea influenței lor în Liga Delian. Atunci când Pericles a venit la putere
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]