2,776 matches
-
părea că o face doar pentru el, impresia a fost extraordinară”, spune Oistrach Într-un vechi documentar) uitînd de el, uitînd parcă și de noi, noi uitînd categoric de noi, Învăluiți doar de vrajă, de bucuria lui de a exista-cînta. „Pianistul și compozitorul de jazz Michel Petrucciani a murit ieri Într-un spital din New York.” Pe măsură ce-l ascultam Îmi dispărea din minte, În cercuri concentrice, imaginea lui reală, nici nu era greu printre sonurile sclipitoare plecate din Steinway-ul mirat el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
refugiase În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de trenul urîțeniei greu de suportat a pianistului invizibil - cei mai mulți din sală nu l-au putut vedea, nu au avut cum, se ascunsese În atmosferă -, blestemul rupîndu-se notă cu notă pînă cînd sunetele l-au preschimbat În prinț. Oskar și Jean Baptiste Grenouille, cel pe care Patrick Sskind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în crîșma "Viață lungă", din capătul Copoului, la un vin în ulcică. Tata le notase pe te miri ce, ca să fie păstrate. S-a pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După un an de anchete (vindea în talcioc tot ce putea de prin casă, radioul chiar), a fost reîncadrat. Ironia soartei (ah, micile ironii, tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul, sîngele roșu și frumos, curs pentru el. Gura pe gîtul umed de teamă, mîinile de pianist iubindu-mă. "O să cînt pe umerii tăi un vals brilliant". Cristoase, de ce nu pot atinge ca tine clapele pianului? N-am învățat solfegiile cum ai vrut, nu le-am exersat, n-a mers. Dar exersez mereu gamele clipelor cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era Iordan zeul? Cum să-l fi văzut învins, umilit, urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui Iordan? Mare minciună, frumoasă poveste. Frumos mai mint bărbații pe care-i iubim. Așa m-a amețit Iordan, în Vara Mare. "Simt că nu te merit, simt că nu va merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai imaginat alt viitor pentru că ți-ai perceput confuz trecutul. E un adevăr al memoriei tale că te-a iubit. Dacă te iubea nu-și schimba rolurile, cum trece cineva dintr-o cameră în alta: soțul "Veronicăi Micle" și amantul pianist. "Amantul colivăresei"†††††††††† care ești acuma. Și-ar fi asumat bărbătește riscul, ar fi învins prejudecățile de generație..." Ba nu. Iordan m-a iubit în felul lui. M-a iubit ca el. Devenise mai îngăduitor. Nu mă mai tăia cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu are sentimentul fricii. Trece de multe ori pe deasupra unei prăpăstii periculoase cu aerul că merge pe trotuarul din fața Universității. Ieri m-a prins din zbor când am alunecat, are o mână foarte puternică, deși este fină ca mâna unui pianist. Este curios cum nu este atent la nimic, nici n-ar mânca, dacă nu i-ai aduce aminte. O face cu o mină plictisită, a unuia ce ar vrea să treacă peste aceste gesturi banale. Este Îngrozitor de egal cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Să nu ne grăbim însă, căci un anumit rol ar fi putut să-l joace și basca lui Pantelimon, doctorul fără de arginți, întinsă tuturor, chirurg, anestezist ori asistentă, înainte de vizita de dimineață, pentru a pune inelele într-însa. Chirurgii și pianiștii trăiesc prin degetele lor, spune Pantelimon, degetele trebuie să zburde precum caii sălbatici. Așa că dați inelele încoace. Unde ai văzut cal sălbatic potcovit sau împiedicat ? Nu-i așteptăm răspunsul căci, așa cum face de la o vreme, ar scoate moneda din buzunarul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Franz Xaver. În paralel s-a desfășurat concursul tinerilor interpreți, mai exact al celor 31 de duo-uri vioară/pian, având ca piesa obligatorie - în prima etapă - Sonata în sol major KV 301 de W.A.Mozart. Juriul prezidat de pianistul Malcolm Miller din Marea Britanie a acordat următoarele premii: I. Raluca Stâncel/Horea Haplea (1000 DM); ÎI (ex aequo) Corina Cretu/Gabriela Antoneta David și Greta Caciora/Doriana Caciora (750 DM); premiul special al Ministerului Culturii: Ionuț Iliescu/ Mirela Mocănița (3
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
cu lucrări compuse de W.A. Mozart și de fiul său, Franz Xaver Mozart. Concertul de închidere s-a desfășurat pe scena Filarmonicii "Transilvania", unde orchestră instituției l-a avut ca dirijor pe austriacul Alexis Hauser și că solist pe pianistul bucureștean Viniciu Moroianu. În program au figurat "Cassatio în sol major" de Leopold Mozart, părintele geniului născut la Salzburg, și două lucrări ale acestuia din urmă: Concertul în do minor pentru pian și orchestră și Simfonia în do major ("Linz
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
Adolescentă, e delicată ca o filă din Cartea Sfântă. Mama sa, o dansatoare de origine franco-cubaneză, o crescuse în climatul unui catolicism strict și puritan, ținând-o cât mai departe posibil de crizele de furie ale tatălui ei. Acesta, un pianist spaniol celebru, cu un temperament impetuos și excentric, părăsește domiciliul conjugal în 1913, când Anaïs nu avea decât zece ani. Din acea zi, fetița începe să-i scrie acestui tată deopotrivă adorat și detestat scrisori care se vor transforma treptat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
său este inspirat de "farsa-pantomimă" montată în februarie 1920 la Comédie des Champs-Élysées de Jean Cocteau, pe muzica lui Darius Milhaud. Localul Le Boeuf este inaugurat în decembrie pe strada Boissy d'Anglas. Este un bar muzical, unde cântă adesea pianistul virtuoz Clément Doucet și unde se ascultă, desigur, mult jazz. Epicentru al vieții pariziene în timpul "anilor nebuni", aici îi puteai întâlni adesea pe Stravinski, Jean Cocteau, Jean Wiéner, Francis Poulenc, Honegger, Aragon, Breton, Germaine Taillefer, Raymond Radiguet, Blaise Cendrars, Brâncuși
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
continuu de sensibilizare a mâinii pentru a o face capabilă să concretizeze în chip desăvârșit tot ceea ce artistul își imaginează. Prima treaptă este exercițiul zilnic timp de mai multe ore, făcut consecvent fără întrerupere. Dacă pentru un violonist sau un pianist exercițiile de digitație sunt obligatorii, ca formă de încălzire, și pentru un adevărat plastician încălzirea înainte de lucru este benefică. Traian Brădean este unul dintre marii artiști care obișnuiesc să-și încălzească mâna înainte de a începe o lucrare. Timp de o
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
să o impregnăm Îndeajuns cu gândurile, așteptările și emoțiile noastre, adică să o facem să devină a noastră. Altfel, o vom executa forțat, mecanic și nu vom câștiga nimic spiritual de pe urma Îndeplinirii ei. Μ Cum se explică faptul că un pianist cântă cu aceeași dăruire, indiferent că În sală sunt auditori cultivați sau mai puțin avizați? Să fie de vină numai respectul față de sine al acestuia, sau și convingerea sa că muzica este accesibilă tuturor, indiferent de vârstă sau de cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
gândi și vom spune despre noi Înșine; În absența acestei circumspecții, devenim victima iluziilor vanității sau ale ridicolului). Μ Niciodată nu vom ști cu adevărat - și poate că nici nu trebuie să știm - ce cântă și cum Își cântă un pianist atunci când se află singur, doar cu pianul lui. Putem Îndrăzni totuși să ni-l imaginăm cântând o melodie inimitabilă, o melodie a celor mai intime și imprevizibile mișcări ale vieții sale interioare. Spre deosebire de muzica sa din concert, care este În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sînt mult mai mari decît miza demonstrată de romane ca Un soir au club, 2001 (locul 3 În top 20 al celor mai bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista Lire), În care un pianist de jazz căsătorit, dezamăgit și obosit de trepidația vieții de artist, aflat departe de nevastă, se Îndrăgostește de proprietara unui club, redescoperă paradisul pierdut, Întîrzie la domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modele, argumentele cu privire la indezirabilitatea modelelor respective sau cu referire la imposibilitatea lui de a le urma sunt inutile. Dimpotrivă, rațiunile adulților împotriva nevoilor și intereselor concretizate printr-un model devin argumente pro; să ne explicăm: elevul ar vrea să devină pianist sau fotbalist, vedetă a muzicii pop sau avocat, It-ist care creează și testează jocuri video etc. Adulții vor încerca să-i explice fie că nu este suficient de înzestrat pentru o astfel de carieră, fie că o astfel de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Al treilea atribut este că, în ciuda statutului de caz izolat, natura umană ne-a făcut să născocim explicații pentru apariția sa după ce acest lucru s-a întâmplat, făcându-l explicabil și predictibil". (Taleb, 2009, pp. 13-14) Elevul vrea să devină pianist, iar adulții vor încerca să-i explice că, în lumea pianiștilor, dacă nu ești lebăda neagră (acela care este câștigătorul și care ia totul) vei fi toată viața un ratat plin de resentimente. Având în vedere numărul de tineri pianiști
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
umană ne-a făcut să născocim explicații pentru apariția sa după ce acest lucru s-a întâmplat, făcându-l explicabil și predictibil". (Taleb, 2009, pp. 13-14) Elevul vrea să devină pianist, iar adulții vor încerca să-i explice că, în lumea pianiștilor, dacă nu ești lebăda neagră (acela care este câștigătorul și care ia totul) vei fi toată viața un ratat plin de resentimente. Având în vedere numărul de tineri pianiști care bat la porțile afirmării, șansele de a ajunge lebăda neagră
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pianist, iar adulții vor încerca să-i explice că, în lumea pianiștilor, dacă nu ești lebăda neagră (acela care este câștigătorul și care ia totul) vei fi toată viața un ratat plin de resentimente. Având în vedere numărul de tineri pianiști care bat la porțile afirmării, șansele de a ajunge lebăda neagră sunt minime, în vreme ce șansele de a ajunge un profesor de muzică într-o școală de cartier (cu gustul ratării) sunt maxime. Viața și realizările lui Steve Jobs sunt strălucitoare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vasluianului Constantin Tănase, care au alcătuit și programe artistice. Marele muzician George Enescu, revenit în țară din Franța pentru a ridica moralul soldaților răniți care umpleau Spitalele Moldovei, a dat concerte la Vaslui, Huși, Iași, Botoșani și Galați, acompaniat de pianistul Caravia. De cele mai multe ori spectacolele în spitalele de răniți erau date împreună cu bunul său prieten Constantin Tănase. Ajungând la Vaslui, în timpul unui spectacol dat la Spitalul „Drăghici” pentru marii mutilați de război, doi oștași cu câte un braț amputat s-
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
3, la Spitalul din Vaslui, într-o tabără improvizată, printre răniți s-a aflat și eroina de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu, din Regimentul 18 Gorj. Tot în timpul primului război mondial, marele muzician George Enescu, a susținut concerte pentru răniți acompaniat de pianistul Caravia. În anul 1930, soția primarului de atunci, Nadina Buzdugan, călărind la o vânătoare, calul s-a împiedicat de o buturugă și ea a căzut cu fața într-un ciot cu așchii. Dr. Gheorghe Andreescu i-a refăcut fața printr-
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
la cum să înoți, sau cât de repede ai putea cânta un pasaj, sau dacă ar trebui să folosești subjonctivul, ești pierdut.) Alții susțin că toate cunoștințele ajută: înotătorul ar trebui să înțeleagă principiile fizicii care i-ar putea folosi, pianistul ar trebui să vadă cum are de-a face armonia cu ceea ce face el, iar vorbitorul ar trebui să cunoască gramatică. Înțelegeți la ce vă conduce această ultimă concluzie, nu-i așa? Într-adevăr, ne conduce la faptul (și înclin
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Racovski e împodobit cu o sintagmă demnă de un haiduc (celebrul Ristache), Anghel Demetriescu devine Marele Rabin iar Maiorescu Bietul Marsyas cu barbișon sau, în spirit latinizant, Titus Livius Barbișonus și Domnul rector magnificus Titus Maioresculus. Profesorul Dumitru G. Dimitriu pianistul care îl delecta în după-amiezele sale berlineze e ridicat la rangul de Metronimidi alias Dimitriu-Beethovenescu, cînd nu e botezat Filozoful Blagomirea, Hasdeu e Hașdău și lucrează fără spor la Magnum Mophtologicum; V. A. Urechia se recunoaște în Văuș în timp ce soția
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]