14,398 matches
-
nici albe, nici negre, sunt cenușii, suflete cenușii, așa cum îmi spusese cândva Josăphine. Cât despre mine, iată-mă aici. Eu nu am trăit. Doar am supraviețuit. Mă înfior. Destup o sticlă de vin și beau meditând la fragmente din timpul pierdut. Cred că am spus totul. Am spus totul despre ceea ce credeam că sunt. Am spus totul sau aproape totul. Nu-mi rămâne decât un lucru de spus, probabil cel mai dificil, cel pe care niciodată nu i l-am șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o revistă de mare tiraj, dar sunt sigură că au citit-o toți, au smuls-o unul de la altul, au râs de mine!!! Fără să vrea, Loredana ia tonul unei mari actrițe care, prin 1970, jucase Zoe din O scrisoare pierdută: cum or să-și smulgă toți gazeta, cum or să mă sfâșie, cum or să să râză... Da’ nu contează, e scrisă de o femeie invidioasă, dacă vrei, vezi asta. O făcătură a fostelor lui neveste. Înțelegeți, doamna Neli? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
A douăsprezecea noapte; Jamie, Lungul drum al zilei către noapte; Dale Harding, Zbor deasupra unui cuib de cuci; Rudy, Patima roșie; Nae Girimea, D’ale carnavalului; Astrov, Unchiul Vanea; Gelu Ruscanu, Jocul ielelor; Lopahin, Livada cu vișini; Tipătescu, O scrisoare pierdută; Rică, Bărbați și femei... până la sfârșitul raftului, mai erau și alte casete cu spectacole înregistrate, multe titluri amestecate, nici o ordine între ele, totul se termina cu Lear, din Regele Lear, ultima premieră) și tânăra Loredana (ea își trecuse pe CD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rolul lui Miroiu, un film care s-a impus și el. Am avut o mare satisfacție interioară și o insatisfacție exterioară, pentru că vedeam că nu merge la... cronicari. Apoi, după ce m-am îngrășat puțin, am făcut Tipătescu din O scrisoare pierdută, un spectacol demențial, interzis de comuniști, controversat, nici măcar oamenii de teatru nu veneau, m-am dus special la un mai vârstnic actor care jucase Tipătescu, aș fi vrut să vadă ce-am făcut: Meștere, veniți să vedeți!!! Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că pleoapele sunt mereu lăsate, ca o cortină care ascunde ce este dincolo, într-o altă lume, că se tot depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mărie,/ Ia să-mi spui tu mie:/ Care frunză bate/ Vântul când nu bate?/ Frunza plopului și a dorului./ Astă frunză bate,/ Vântul când nu bate.../ Vorba lor începe, / Dar cine-o pricepe?... — E verificat, știi cum ascultă cântecul ăsta?, pierdute, pot face orice cu ele, le duc pe Lună, le aduc înapoi, le culc pe iarbă, le ridic în copaci... Le mai povestesc despre mine, despre succesele mele, despre teatru, el folosește prezentul verbului în mod special, e extrem de atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-au ridicat de la masă obosiți, Maestrul era neliniștit, și asta se vedea, poate după drumul greu, aglomerat, de la mare până în București, așa gândea Loredana, dar mașina a făcut față drumului și soarelui arzător, tipul a îmbătrânit, uite ce privire pierdută are și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase urât, a bătrân, urât îmi e mirosul ăsta, dar!!! Frumoasa Neli le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Au trecut 36 de zile de când Maestrul îi scrisese să-l aștepte și ea așteptat acolo nu 30 de zile, ci 36. Grele zile, una mai grea ca alta. La sfârșitul fiecăreia dintre cele 24 de ore, Tina, cu ochii pierduți, intrați în fundul capului, cu buzele arse ca de o febră puternică, cu obrajii uscați și transpirată între sâni, se duce în dormitor, merge ca și cum ar dormi în ea, se așază la computer, deschide și scrie... După zgomotele de la fereastra parterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru ierburile din curtea cealaltă, nu se irosea pe nimicuri, un gospodar adevărat, ce zodie?, aha, Taur, ăștia muncesc, nu glumă, sunt cei mai buni la treabă. Are un sindrom de muțenie. Nu știe nimeni ce-a pățit, e ca pierdut, nu?, pur și simplu, nu mai vorbește, îți dai seama că de la premieră, după premieră, de fapt, când a dispărut, s-a suit în mașină și dus a fost, de atunci, el și-a pierdut vocea, colindă ca un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ăla, oricine ar crede că ai înnebunit, morții care știu, morții care se întorc, ce-i asta?... Au rămas după el doar casetele alea cu înregistrările pieselor de teatru în care a jucat, Hamlet, Pescărușul, Steaua fără nume, O scrisoare pierdută, Romeo și Julieta... doar atât, asta rămâne după noi. Dar muțenia lui i-a îmbogățit pe bișnițarii și pe vânzătorii de CD-uri, femeile îi caută în continuare vocea și vor să-l asculte, îi cumpără piesele înregistrate și stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
până nu ajung acolo? Nutrea speranța vagă că ar fi putut intra primii la clubul Minnehaha și i-ar Întâlni acolo pe ceilalți, ar fi găsit Într-o stare de izolare blazată și și-ar redobândi astfel ceva din tupeul pierdut. — O, sigur sigur! Îi prindem sigur. Să ne grăbim. Amory a devenit conștient de stomacul său. Intrând În mașină, a aruncat rapid vopseaua diplomației peste un plan improvizat pe care-l concepuse. Acesta se baza pe niște „complimente“ ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Hannibal. — Da. Și am ținut cu Confederația sudiștilor. Era cam sceptic față de ideea de a fi și patriot irlandez - se temea că a fi irlandez Însemna a fi plebeu -, dar Monsignor l-a asigurat că Irlanda era o cauză romantică pierdută, iar irlandezii sunt niște oameni fermecători și că aceasta ar trebui să fie neapărat una dintre simpatiile sale principale. După o oră densă, În care au mai fost fumate câteva țigări și În cursul căreia Monsignor a aflat, spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Încuviințat, mișcându-și bărbia. — Groaznic grajd, la chiria pe care o plătim. Amory s-a văzut obligat să aprobe. M-am gândit să locuiesc pe campus, a spus, dar se zice că-s așa de puțini boboci, Încât se simt pierduți. Trebuie să stau puțin și să studiez ce-ar fi de făcut. Băiatul cu ochi cenușii s-a hotărât să se prezinte: — Mă cheamă Holiday. — Pe mine Blaine. Și-au strâns mâna la nivelul șoldurilor, cum era la modă. Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de o sinceritate care-ți ia piuitul. E atât de evident că demisia lui din club Înseamnă pentru el mult mai mult decât Înseamnă pentru noi să-l Împiedicăm s-o facă, Încât am avut impresia că apăr o cauză pierdută. În cele din urmă am adoptat o strălucită poziție neutră. De fapt, cred că Burne a crezut, un moment că m-a convertit. — Și zici că aproape o treime din anul al treilea va demisiona? Să spunem un sfert, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Însemnat vreodată primăvara. E o Întâmplare nefericită dacă arăt ca o femeie care ar stârni pasiunea unui bătrân și libidinos sculptor grec, dar te asigur că dacă n-ar fi chipul meu frumos, aș fi o măicuță dintr-o mânăstire pierdută undeva În natură. În acest punct a luat-o din nou la fugă și vocea-i ridicată Îi parvenea lui Amory În timp ce alerga după ea:... Scumpii mei copii - trebuie să merg să-i văd. Clara a fost singura fată cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Învârtea splendid, așternând peste părțile vătămate ale spiritului său strat după strat de satisfacție moale, dizerta volubil despre război. — Îi o ’isipă mentală, insista el cu Înțelepciune de bufniță. Doi a’i din viața mea petrecuți În vacuum ’telectual. Idealism pierdut, tre’ să fii animal fizic (și-a agitat amenințător pumnul spre „Old King Cole“), tre’ să fii prusac cu totu’, mai ales cu muierile. La colegiu eram co’ect cu femeile. Nu mai, gata. Și-a subliniat lipsa de scrupule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dintr-un lanț, două batiste micuțe și câteva instantanee fotografice. În timp ce le muta grijuliu În cutie, mintea i-a rătăcit până la un pasaj dintr-o carte, În care eroul, după ce păstrase vreme de un an o bucată din săpunul iubitei pierdute, În cele din urmă s-a spălat cu el pe mâini. A râs și a Început să fredoneze „După ce-ai plecat“... S-a Întrerupt brusc. Sfoara s-a rupt de două ori, dar În final a izbutit să lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oraș. Probabil că se afla la Boston. Îi promisese că va veni la ea la cină când se va Întoarce acasă. N-ar fi dorit Amory să ia prânzul cu ea? — Mă gândeam că ar fi bine să recuperez timpul pierdut, doamnă Lawrence, a spus el ambiguu la sosire. — Monsignor a fost aici chiar săptămâna trecută, a anunțat cu regret doamna Lawrence. Era foarte nerăbdător să te vadă, dar ți-a uitat adresa acasă. Și-a imaginat, poate, că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mintea Începuse deja să-i țese variațiuni ale acestui principiu. Patimă nesătulă, gelozie violentă, dorința de a poseda, de a strivi - doar atâta mai rămăsese din marea lui dragoste pentru Rosalind, doar atâta Îi mai rămânea ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera de hotel s-a dezbrăcat și, Învelindu-se În pături, ca să se protejeze de aerul Înghețat de octombrie, a moțăit Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiicei lor, Rosalind, cu domnul J. Dawson Ryder din Hartford, Connecticut...“ A lăsat ziarul să cadă pe podea și s-a Întins pe pat, cu o senzație de spaimă și un gol În furca pieptului. O pierduse - era definitiv, iremediabil pierdută. Până acum nutrise În adâncul sufletului fără să-și dea seama limpede, speranța că Într-o bună zi ea va avea nevoie de el și-l va chema, Îi va plânge pe umăr, declarând că totul fusese o eroare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acesta, În sine, un semn rău? R.: Nu neapărat. Î.: Care ar fi testul pentru corupție? R.: Să devin cu adevărat nesincer, să mă auto de numesc „un băiat nu chiar așa de rău“, să cred că-mi regret tinerețea pierdută când de fapt invidiez numai Încântarea pricinuită de pierderea ei. A fi tânăr e ca și cum ai avea o tavă mare cu bomboane. Sentimentalii Își Închipuie că vor să acceadă la starea pură, simplă, În care se aflau Înainte de a mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
hoinări și crește, se poate revolta, poate dormi buștean nopți În șir... În inima sa nu mai era nici un Dumnezeu și o știa. Ideile i se Învolburau În continuare, suferința amintirilor Îl Încerca În continuare, ca și regretul pentru tinerețea pierdută. Totuși, apele deziluziei lăsaseră În sufletul său un sediment, simțul răspunderii și dragostea de viață, tresărirea slabă a vechilor ambiții și a viselor nerealizate. Dar... of, Rosalind, Rosalind! - În cel mai bun caz, totul e un surogat nevrednic, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dezbrăcând încet vălurile de plastic. Odată cu ultimul văl va cădea capul ei - și numai al ei. Mariana murea încet și nu știau asta decât ea și Mișu. Își ridică încet bluzița. Abdomenul ei plat se unduia, intuind o maternitate dinainte pierdută. Linia sânilor tresălta sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
erau lipite de pereți, albe la față, iar Beligan venea în urma noastră, spunându-ne ca să ne consoleze: ― Ați scăpat ușor, asta și pe mine m-a bătut. Episodul doi s-a consumat la Paris. Eram acolo în turneu cu Scrisoarea pierdută și, după spectacol, suntem așteptați la Ambasadă la un cocktail. Mâncare strașnică, băutură. Marcela vine către mine și mă întreabă - chiar m-am mirat, căci era pentru prima oară după bătaie că îmi vorbea - mă întreabă de ce sunt necăjit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că tocmai el era inamicul public numărul unu al spectacolului. Mai vine și Gigi Trif de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste cu chestii legate de Gogol, treaba era ca și făcută. Degeaba mă strofoc eu, strig, înjur, ameninț, totul părea pierdut. Trif îi dădea înainte că trebuie cenzurat spectacolul. Beligan se înfurie și strigă: ― Măi Gigi, mi se rupe mie de ce spui tu acolo, treaba este că mie nu-mi place spectacolul. Merg către casă, abătut cum nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]