3,187 matches
-
a abordat direct. Avea o mare rugăminte la mine. Face o pauză, bea apă, se uită pe geam. Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându-se de frumusețea de ilustrată, și vibrația Întristată, recunoscând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era răcoare și bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul este Înconjurat de o parte și de alta a aleii despărțitoare de o livadă destul de mare, ca și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sfârșit își recapătă vederea și se sinucide. în primul rând însă este vorba despre milă. Aha, a spus lectorița mea, începând să-și scarpine hotărâtă gleznele. Nu e ușor de înțeles. Altădată ea a întrebat: De fapt era doar un pitic obișnuit? Nu, a trebuit s-o lămuresc eu. La vârsta de trei ani Oskar Matzerath i-a poruncit trupului să nu mai crească. în semn de protest. împotrivirea transformată în voință, nimic altceva. Dar aceasta n-a împiedicat, desigur, creșterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Oskar Matzerath i-a poruncit trupului să nu mai crească. în semn de protest. împotrivirea transformată în voință, nimic altceva. Dar aceasta n-a împiedicat, desigur, creșterea lui strict umană. Vrei să spui că el însuși a ales să fie pitic? Da, am zis eu. Era felul lui propriu de a-și proteja libertatea și dreptul de a fi unic. A refuzat să se lase anexat marii mase. Asta n-o pricep, a spus ea. în realitate este cu totul imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
are mâini mici și, mai rău decât atât, picioare mici. Cu greu îi vedeai pantofii de sub tivul pantalonilor. Uram bărbații cu mâini și picioare mici. Defectele astea îi făceau să pară lipsiți de masculinitate, mai curând niște drăcușori sau niște pitici. Helen susținea sus și tare că bărbații cu mâini mici erau favoriții ei, dar asta numai pentru că ea avea un piept foarte puțin dezvoltat și, cu cât bărbatul avea mâinile mai mici, cu atât țâțele ei păreau mai mari. Chaquie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prea scurtă. Chiar și pentru mine. Dar el a protestat, încercând să mă târască în magazin: — Nu există noțiunea de mult prea scurt, păpușo. Nu când vine vorba de picioarele tale! în octombrie, Brigit a cunoscut alt tip hispanic și pitic. De data asta, băiatul era din Puerto Rico și-l chema José, dar s-a dovedit a fi la fel de evaziv ca și Carlos. Noul post a făcut ca Brigit să nu mai aibă așa de mult timp liber ca înainte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care o să v-o împărtășesc și vouă, fiindcă, fiind români cu toții, vorba lui conu’ Iancu, mai mult sau mai puțin onești, mai mult sau mai puțin avuți, în materie de povești adevărate și transpuse în practică de chelios cu ajutorul unui pitic, făcut de acum bine de poveste, suntem toți din popor, o apă și-un pământ, ca în vorba coanei Veta, „compătimim împreună”. Dar să nu mă iau cu ziua târgului și să vă spun revelația avută, la fapt de seară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se afla un parapet pitic din piatră deasupra căruia se ridica un gărduleț din fier forjat. Apoi, la vreun metru și jumătate mai jos, la poalele unui pereu din bolovani de râu, se întindea apa. Chiar suntem pe malul Lacului Negru! Habar n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul acolo? întrebă celălalt. Nu-i treaba ta, Boris! izbucni piticul, lovind cu pumnul său mic în tăblia biroului. Eu te întreb pe tine ce faci cu banii? Pot să îți spun dacă vrei. Mai întâi... Nu mă interesează, du-te și ocupă-te de săpături! îl expedie Mihailovici ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cap purta o scufie de aceeași culoare, ce îi cădea mereu peste frunte, până la rădăcina nasului. Uriașul Godunov privea pieziș pe lângă el, ca să nu înceapă să zâmbească. Gândul îi fugea la eroul lui Disney, din desenul animat Alba ca Zăpada, piticul Mutulică. Te ascult! spuse Vlad, trăgându-și picioarele sub el și așezându-se turcește pe pat. Sper să nu fie o prostie ceea ce îmi propui. Dacă mi-ai stricat somnul degeaba, voi fi foarte supărat pe tine. Ai avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a fost zidit castelul. Amploarea și spectaculozitatea lui sunt date deopotrivă de dimensiuni și de poziția semeață, impozantă. Sprijinită pe buza dură a stâncii, construcția sporește altitudinea și dă suplețe ansamblului. Privit de jos, de la nivelul străzii, castelul pare un pitic. Aproape că nu se vede. De sus, însă, imaginea lui capătă grandoare, se impune admirației. Iar valea, canionul, de la poalele lui seamănă cu un hău verde, peste care îți vine să zbori. Ca să ajungi sus, trebuie să sui vreo câteva
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă Întâmpină amândoi În curte
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
elev problemă, clubul hotărâse să-l transfere la o școală departe de orașul său, unde să poată continua să se pregătească pentru viitoarele sezoane și să stea departe de necazuri. În Arad se trezise peste noapte ca Guliver în țara piticilor. Carte nu se prea cerea în domeniul în care urma să se califice și școala consta în multe ore de practică, profesorii erau mai mult decât indulgenți atunci când notau, pedagogii vedeau în el un potențial ajutor în păstrarea ordinii și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
doua zi găsesc în cutia de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un episod penibil. Îmi era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru el. Într-o zi, când se descărca pâinea, treceam spre coada cozii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
băieții cu mașini. Se dădeau în vânt după ele. Le lipeau pe caietele lor. Făceau schimb între ei. Pe la 22 de ani scriam într-un poem așa: Mă simt de parcă-aș fi mama mamei mele. Mi-e frică de viața pitică de clanul pitic de clanul cel mare lăsați-mă să fiu nimic lăsați-mă cum sunt: o sperietoare. N-am fost conștientă de ceea ce comunismul mi-a luat decât după 1990. Mai ales când am ieșit prima dată din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Se dădeau în vânt după ele. Le lipeau pe caietele lor. Făceau schimb între ei. Pe la 22 de ani scriam într-un poem așa: Mă simt de parcă-aș fi mama mamei mele. Mi-e frică de viața pitică de clanul pitic de clanul cel mare lăsați-mă să fiu nimic lăsați-mă cum sunt: o sperietoare. N-am fost conștientă de ceea ce comunismul mi-a luat decât după 1990. Mai ales când am ieșit prima dată din țară. Aveam 25 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
râdea de sus și mângâia marea cu mâinile lui de lumină. Apa tremura înfiorată și-i plăcea, se vede, jocul. Din pricina asta avea fața strălucitoare, ca un om fericit. Prezența mării făcea să ne simțim uriași, ca Guliver în țara piticilor, și simțământul acesta de grandoare era atât de puternic, încît crdeam că am ieșit din noi, iar în spate se târau nevolnic rămășițele noastre. Și mergând așa la braț cu marea, amândoi îi sorbeam aerul, măreția, necuprinsul. ― Du-te și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o ferea de ploaie numai cu o prelată și o lăsa acolo până în prima seară de toamnă, când o băga din nou în casă, deci arăta de parcă în curtea noastră s-ar fi proțăpit noapte de noapte statuia nedezvelită a Piticului de Grădină. Lui îi atârna pe burtă o pungă de piele plină de cuțite încă neascuțite și deja distruse, căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori, pe altele niciodată. După fiecare „meștereală“ dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După un timp, reapar arbuștii pitici, sârmoși, cu rădăcinile acoperite de nisip. Unica formă de viață. Mașina rulează monoton, pe o șosea perfect pustie, iar eu mă gândești la ale mele. Mă tem că am putea vorbi de o actualitate a deșerturilor în lumea de azi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
laterală de baobab care o ia în sus, urci pe ea, ținându-ți echilibrul cu o tulpină lungă de bambus, faci pași buni înainte, îți pocnesc urechile, semn că ai ajuns la ceva înălțime, în inima muntelui, treci printre tufișuri pitice și pini înalți, prin hățișuri de liane crude, până ajungi să te strecori, circumspectă, prin zidurile pline de mușchi ale unei cetăți multifațetate, surprinzătoare, părăsite. șase în al patrulea loc: ajungi în turnul de sus al cetății, privești printr-un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești într-o ramură cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum e timpul să încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o șaretă de metal fără pasageri, trasă de două meduze, a căror gelatină te plesnește peste față, și sucul lor acid îți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sprijini pe o rădăcină laterală groasă de baobab-bătrân-capricios, te tragi, cu un ultim efort, în mâini, și îți faci loc înăuntru. șase în al patrulea loc: înaintezi pe un culoar de piatră foarte îngust, este întuneric complet, mergi cu pasul piticului, pe pereți se scurge apă, e miros de umezeală și mucegai, scoți din desaga-fără-fund rubinul tetraedric, la lumina infraroșie a căruia poți detecta contururi, ajungi la capătul acestui tunel blestemat, sudoarea îți curge pe frunte, în fața ta apare o cisternă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii la fiecare post de gardă din lungul stăvilarului. Străjerii veniră în fugă și prinseră un om, în timp ce al doilea reuși să scape. Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Alan avu sentimentul că, în sfârșit, face un lucru cu adevărat sexy, ceva concret. Nu se mai simțise așa de când avea unsprezece ani și se zbenguise cu un coleg de școală, pe nume Solomons, goi și obraznici amândoi, în jurul cedrilor pitici din grădina îngrijită a familiei Solomons. Se prăbușiseră împreună într-o încrengătură de membre albe ca mugurii, iar Solomons îi atinsese cocoșelul lui Alan, făcându-l să ejaculeze pentru prima dată. Jetul era lipsit de spermatozoizi și curat ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]