3,039 matches
-
Vlad Călugărul. Documentul original menționează numele satelor Șovarna (sub numele de Sivarna) și Runcu. Ohaba este menționată pentru prima oară într-un document datat 31 mai 1561. Este cert însă faptul că satele au existat cu mult înaintea acestor date. Plaiul Cloșani o regiune conservatoare din punctul de vedere al păstrării peste timp a folclorului autentic. În Șovarna, foarte bine păstrate sunt obiceiurile legate de momentele esențiale din viața omului: nașterea, nunta, moartea. Amintim în acest sens: “punerea ursătorilor” sau “ploconul
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
îmbină cu frumusețea coregrafică a dansului. Cel mai des se joacă însă “Sârba”, un joc foarte alert. De remarcat este faptul că toate aceste dansuri populare “se joacă” în cerc. Nedeia este cea mai mare sărbătoare a anului pentru întreg Plaiul Cloșani, fiind o ofrandă adusă naturii pentru belșugul ce-l oferă fiecărui gospodar în parte, dar și colectivității ca întreg; este un prilej de întâlnire pentru toți membrii neamului. De altfel, trebuie spus că aici există încă foarte vie conștiința
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
a două-trei zile. Sub influența creștinismului, au căpătat valoarea unui Hram, nedeia fiind programată azi în funcție de hramul bisericii din sat. O mare varietate cunosc și obiceiurile de peste an. Zonă deluroasă și submontană, ocupațiile de bază fiind agricultura și creșterea animalelor, Plaiul Cloșani este caracterizat prin obiceiuri și practici care să contribuie la apărarea holdelor, animalelor sau a oamenilor de stihiile pământului sau ale naturii: “Răscocitul”, “Năprăorul”, “Lăsatele”, “Sântoaderii”, “Mucenicii”, “Mama-Mușa” sau “Ciumarca” - “Vinereaua”, “Barbura”, “Sângeorzul”, “Rusalele” etc. Conform recensământului efectuat în
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,76%). Pentru 1,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Ocina, era aflată în plaiul Peleșul al județului Prahova și era formată din satele Adunați-Prahoviței, Valea Bradului și Băltișul, totalizând 1342 de locuitori și având o școală cu 60 de copii înființată la 1850 și două biserici ortodoxe. În 1925, comuna se regăsea tot în
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
Lacurilor. În vestul comunei, culmile cristaline căptușite cu calcare și dolomite, formează vârfuri cum ar fi Măgura cu altitudinea de 1548m, Pietrele Roșii și Piatra Mocilor, cu altitudini de până la 1300m. În partea de nord-est, culmile au un aspect de plai, cu altitudini de 1300-1400m. Proeminente apar vârfurile Preluca Dreptului, La Fag și Frasinului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grințieș se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
cu o minoritate de creștini după evanghelie (2,75%). Pentru 1,36% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În trecut, a făcut parte din fostul județ Saac (Săcuieni). La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Bertea făcea parte din plaiul Vărbilău din județul Prahova, și era formată doar din satul de reședință, cu 1303 locuitori. În comună funcționau 8 mori de apă pe pârâul Bertea și două biserici ortodoxe una fondată în 1830 și alta în 1850. În 1925, comuna
Comuna Bertea, Prahova () [Corola-website/Science/301645_a_302974]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,47%). Pentru 1,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea aceeași compoziție ca și astăzi, aflându-se în plaiul Prahova al județului Prahova. Avea 3272 de locuitori, o școală datând de pe la jumătatea aceluiași secol, în care în 1892 învățau 81 de copii și două biserici: una aparținând mănăstirii Brebu și alta în satul Pietriceaua, construită în 1855 de către locuitori
Comuna Brebu, Prahova () [Corola-website/Science/301649_a_302978]
-
În trecut, a făcut parte din fostul județ Săcuieni (Saac). La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea o structură similară cu cea actuală, fiind formată din satele Cerașu, Valea Borului, Valea Tocii, Slon și Brădetul și aflându-se în plaiul Teleajen al județului Prahova. Avea un total de 2568 de locuitori (inclusiv câteva familii de bulgari și greci), o școală, funcțională din 1887, în care în 1894 învățau 35 de elevi (din care 9 fete) și două biserici în satele
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
1,69% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,1%). Pentru 1,69% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Vărbilău al județului Prahova și era formată din satele Cosmina de Jos, Cosmina de Sus, Poiana Trestiei și Podu Ursului, totalizând 1161 de locuitori. În comună se aflau o școală deschisă în acea perioadă, cu 48 de elevi în 1892
Comuna Cosminele, Prahova () [Corola-website/Science/301664_a_302993]
-
3,51%). Pentru 1,98% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Mălăești", și era formată din satele Coțofenești, Mălăești-de-Sus, Mălăești-de-Jos, Dumbrăvești, Plopeni, Țipărești și Sfârleanca și făcea parte din plaiul Vărbilău al județului Prahova, având în total 2900 de locuitori. În comună erau 7 biserici, câte una în fiecare sat, cea mai veche fiind cea de la Mălăeștii de Jos, fondată în 1816 de locuitori; o școală în satul Plopeni, înființată
Comuna Dumbrăvești, Prahova () [Corola-website/Science/301670_a_302999]
-
birnici. Între anii 1764 - 1790: mare parte din locuitorii din Țara Bârsei, Siliștea Sibiului, Sadova Câmpulungului, Vrancea precum și de pe Valea Bârgăului au lăsat totul - case, averi - și au plecat cu familiile și turmele lor spre Moldova, atrași fiind de intinsele plaiuri, de apele bune și de vetrele de sat străjuite de codri de nepătruns. În anul 1820: în Cartografia Moldovei din sunt prezentate satele existente din acea perioadă și starea locuitorilor: “[...] șăd pe moșia M-rei Neamț, loc de munte, hrănindu-se
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
locuitorilor sunt ortodocși (97,25%). Pentru 1,95% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Comuna a fost înființată la 1583, din refugiați fugiți din alte localități din calea războaielor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Prahova al județului Prahova, fiind formată din cătunele Cornul de Sus, Cornul de Jos, Câmpinița și Frăsinet, totalizând 899 de locuitori. În ultimul sfert al acelui secol a fost înființată școala, unde în 1892 învățau 74 de copii (din care
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
Drajna este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Cătunu, Ciocrac, Drajna de Jos, Drajna de Sus (reședința), Făget, Ogretin, Piatra, Pițigoi, Plai, Podurile și Poiana Mierlei. Numele comunei vine de la denumirea pârâului Drajna care o străbate de la nord către sud și care derivă din două cuvinte slavone: "draj" care inseamnă „râu repede, energic” și "dolojna" care înseamnă „drum, cale”. Numele satului Ogretin
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
descoperite numeroase vestigii arheologice din Epoca Bronzului (un depozit de seceri) dar și urmele unui castru roman construit în anul 106. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei era împărțit între patru comune rurale, toate aflate în plaiul Teleajen al județului Prahova: Drajna de Jos (cu cătunele Drajna de Jos, Făgetul, Podurile și Chirițești), Drajna de Sus, Cătunul (cu satele Cătunu și Poiana Mierlei) și Ogretinul. Comuna Cătunu se desprinsese din comun Drajna de Sus în 1864; ea
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
români (97,05%). Pentru 2,92% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,89%). Pentru 2,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Existenta unei vieți organizate pe aceste plaiuri încă din vremuri străvechi este confirmată de însăși legenda unor toponime ca "Movila" sau "Gorgonul" care ar fi fost cetăți naturale ale dacilor preluate de romani pentru baza drumului roman. Comuna Gura Vitioarei este amintită în analele istoriei comunei prin
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
de drum mare" a ramas "Hanu Roșu" de la Gura-Vitioarei, situație care a sporit valoarea clădirii la categoria monument istoric de importanță națională excepțională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată dintr-un singur sat și făcea parte din plaiul Teleajen al județului Prahova. Acesta avea 147 de familii și o biserică zidită din fondurile mănăstirii Mislea. Copiii din comună mergeau la școală la Vălenii de Munte. Satul Poiana-Copăceni se numea "Poiana-Copaciului" și făcea parte din comuna Opăriți; satul avea
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
iar aici ajunse de urmăritori, s-au aruncat într-o fântână, sub ochii mamei lor. Acest puț se află în apropierea unor ruine ce poartă denumirea de “Zidul Doamnei Neaga”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău și era formată din satele Pietricica, Lapoș, Lăpoșel și Valea Unghiului, având 1210 locuitori; o școală în cătunul de reședință, frecventată de 37 de elevi; și trei biserici. Satul Glod făcea pe atunci parte din comuna
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
Deoarece mișcarea socială a fost înfrântă, mulți țărani fulgeni au fost judecați și acuzați de rebeliune. În această perioadă, comuna era formată din cătunele [[Fulga de Sus]] și [[Fulga de Jos]], la fel ca și astăzi. Ea făcea parte din plaiul Câmpul al [[Județul Prahova (interbelic)|județului Prahova]], cu 3515 locuitori, având câte o biserică în fiecare din sate, (cea din Fulga de Sus zidită la 1834 „prin osârdia și cheltuiala vătafului Iordache Rușescu și a răposatului Dumitrache Postelnicu împreună cu soția
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,22%). Pentru 2,4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționau două comune diferite, aparținătoare de plaiul Teleajen al județului Prahova. Comuna Măneciu-Ungureni cuprindea satele Gheaba, Făcăeni, Valea Largă, Chiciureni, Plăiețu și Teleajen (vechea denumire a satului Cheia), toate înființate de mocani transilvăneni din zona Săcele, refugiați peste graniță. Comuna avea 2022 de locuitori, o școală cu
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,88%). Pentru 1,8% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Predeal" și făcea parte din plaiul Teleajen al județului Prahova, fiind formată din satele Predeal, Tulburea, Zimbroaia și Sărari. În total, populația comunei era de 1308 locuitori, care se ocupau predominant cu agricultura, în special pomicultura (creșterea prunilor mai ales, existând însă și câteva mii de
Comuna Predeal-Sărari, Prahova () [Corola-website/Science/301717_a_303046]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,23%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (6,07%). Pentru 3,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Teleajenul al județului Prahova, având cătunele Posești, Bodești și Valea Plopului. Comuna avea în total 2030 de locuitori și 493 de case, o școală înființată în 1836 în care în 1899 învățau 112 elevi, două mori de apă și 4
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
1,62% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,45%). Pentru 1,67% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era inclusă în plaiul Prahova al județului Prahova, fiind formată din cătunele Mânzăul, Moiseni, Provița de Sus, Șchiopata, Secăturile, Sultanul, Țaporiștea, Valea Bradului și Valea Poienii. Avea o populație de 1696 de locuitori o școală înființată la 1857, frecventată de 107 elevi (dintre care
Comuna Provița de Sus, Prahova () [Corola-website/Science/301718_a_303047]
-
Nedelco vii în dealul Bobului și ocini în Fundeni (DRH, XXIII, 364-367). Apoi, avem știre despre Sângeru din „memoriile” (1788) generalului Bauer, din „Istoria Daciei” (1815) lui D. Fotino, precum și din Analele parlamentare din 1831, când se specifica apartenența localității plaiului Despre Buzău a fostului județ Saac și se preciza că avea o populație de 100 de familii. DTSR (1872) amintea Sângeru drept comună a plășii Cricov, având în componență și satele: Butuci și Lapoșul Vechi. Dicționarul General al Județului Prahova
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
etc. Conform hărții Țării Românești întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700 întreaga vale a Bâscei făcea parte din județul Săcuieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea exact aceeași compoziție ca și în prezent, se afla în plaiul Teleajen din județul Prahova și avea 3307 locuitori, care se ocupau preponderent cu agricultura, exploatarea lemnului, fabricarea țuicii și creșterea vitelor, vânzându-și produsele în principal la Ploiești, dar și la Mizil, Urlați și Văleni. Comuna avea o școală înființată
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
de penticostali (2,37%). Pentru 2,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată din satele Lunca Mare, Frați, Osibitu, Seciurile și Plaiu Cornului, având 1568 de locuitori și fiind arondată plaiului Prahova al județului Prahova. În comună funcționau 4 mori, 3 pive și o dârstă (toate pe râul Doftana), precum și o școală și 2 biserici ortodoxe — una la Frați ridicată de prințul Știrbei în 1886 și una la Lunca Mare ridicată
Comuna Șotrile, Prahova () [Corola-website/Science/301737_a_303066]