4,516 matches
-
a tirozinkinazelor conduce la transformare neoplazică, ceea ce subliniază faptul că transformarea malignă poate fi rezultatul unei funcționări aberante a proteinelor care reglează proliferarea celulară normală. Capacitatea unor citokine și receptori cuplați cu proteina G de a acționa ca proteine oncogenice, pledează în același sens. Studiul oncogenelor protein-tirozin-kinazice a permis descoperirea rolului fosforilării proteinelor, în general și al fosforilării protein tirozinei în particular, în sistemele moleculare transductoare ale semnalelor mitogene. Genele ras aparțin unei familii mari de gene care codifică pentru proteinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
duce la altul. Evenimentele, în desfășurarea lor liniară, sînt o treaptă necesară pentru înțelegere, dar nu și suficientă din moment ce narațiunea nu se încheagă astfel, nu are semnificație. Experiența Omului-cu-lupi, povestită pas cu pas, nu explică trauma pacientului, așa că Freud, în timp ce pledează pentru „realitatea” și „prioritatea decisivă” a evenimentelor, este nevoit să admită existența unui construct care face să se lege lucrurile, ca probă că evenimentele se vor fi produs. Constructul acesta, pe care Freud îl numește „trop”, se bazează pe un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fi exploatată sau, dimpotrivă, subminată, cum reiese din discuțiile critice privind ,,narația necreditabilă”. Reprezentarea narativă inadecvată este un proces complex, cu desfășurare anevoioasă. O exemplificare provine de undeva departe de literatură: din cazurile criminale de fraudă gravă unde, după ce a pledat nevinovat, un acuzat este găsit vinovat, sentința judecătorească referindu- se deseori la înșelăciunea acum descrisă ca ,,eșafodaj complex de distorsiuni și invenții sistematice”. Chiar înainte de a încerca o definiție a narațiunilor, este evident că ele sînt de regulă "rupte” în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Fiesta, sugerez că elipsa, sub forma unei aporii spațio-temporale, este o strategie naratorială de importanță variabilă (în funcție de ceea ce este omis), dar nu este un tip de cadență narativă; dacă legăm cadența de judecăți privind viteza povestirii întîmplărilor. Cu alte cuvinte, pledez pentru o percepție a cadenței ca viteză cu care se povestește ceea ce se spune nemijlocit. 3.2.3. Rezumatul și scena Mai des întîlnite și mai interesante ca cele discutate mai sus sînt prezentarea relativ accelerată și aceea relativ lentă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tip Rerum novarum. De altminteri, Biserica, în calitate de liant național se suprapune aceleiași logici a automatismelor generate de ambiguitatea națională și se distanțează față de alte culte, în special față de greco-catolicii transilvăneni, dar în aceeași măsură și de catolici, evrei etc. Vom pleda astfel pentru o veritabilă etichetă a calității (care este necesară pentru orice partid ce aspiră la guvernare) unei identități naționale principale și a unei subidentități care poate fi construită în raport cu niște măsuri speciale de apărare. Clivajul centru versus periferic este
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
reperelor comunitare facilitează implantarea comunismului. Solidaritatea națională ori cea prezentată de către diferitele viziuni care au caracterizat, succesiv, regimul comunist român alimentează aceeași subutilizare a veritabilelor linii de conflict societale pentru valorizarea unui consens menit să transcede identitățile particulare. Ca urmare, pledăm pentru lipsa de vizibilitate în timpul regimului comunist a cărui clivaj autonom altul decât cel întreținut de ambiguitatea solidarității de clasă. Desigur, omogenitatea socială face parte din bagajul identitar afirmat de regimul comunist, dar diferențele rămân prezente într-o societate care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de viață, diferențele de percepție a regimului în funcție de ceea ce s-a câștigat sau s-a pierdut, apoi chiar diferența dintre națiunea majoritară și națiunile conlocuitoare, toate aceste viziuni complementare sunt ignorate în mod voluntar și superficial de către un stat care pleda pentru omogenitate, pentru solidaritate. Conținutul referințelor se schimbă, dar logica e similară celei de dinainte de 1947. Această congruență nu implică o similitudine de fond între situația de dinainte de 1947 și cea de după. Regimul comunist este mai mult decât o paranteză
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
succes al medicinii de recuperare. Numărul de neuroni, de terminații nervoase și de sinapse pierdute îl lipsesc de mâna dreaptă, i-au îngreunat funcționarea piciorului drept, i-au luat posibilitatea de a-și continua funcția de avocat și de a pleda la tribunal, dar creierul i-a dat posibilitatea de a se reintegra în viața social-culturală, bineînțeles cu noile sale caracteristici. Explicația constă în trei factori principali. a) IK fusese un avocat foarte instruit, un orator de mare talent, conferențiar la
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Geoffrey Tillotson, On the Poetry of Pope, 1938. 6. Vezi bibliografia capitolului de față, secția a IV-a. NOTE 379 7. L. C. Knights, How many Children had Lady Macbeth ?, Londra, 1933, pp. 15-54 (reprodus în .Explorations, Londra, 1946, pp. 15-54), pledează elocvent împotriva confundării dramei eu viața. Lucrările lui E. E. Stoll, L. L. Sehiicking si ale altora au subliniat în mod deosebit -rolul convenției și distanțarea de viață în dramă. 8. Lucrările lui Joseph Warren Beach și cartea lui Percy
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
ale literaturii comparate moderne. (d) p. 130. Un caz''oarecum diferit îl prezintă în literatura română Camil Petrescu. în eseurile sale (mai ales "Noua structură" și opera lui Marcel Proust din volumul Teze și antiteze, București, 1936, pp. 21-64) el pledează pentru o consonanță între descoperirile psihologiei moderne, datorate lui William James, Bergson, Freud etc., și tehnica analizei psihologice în roman, în același timp, propriile lui romane (mai ales Patul lui Procust, 1933) utilizează noua concepție asupra personajului și tehnicii narațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
obligatoriu analiza bipropozițională (structurile cu ci, unele structuri cu dar; probabil și structurile cu nu numai..., ci și... (vezi infra, 2.4.): (13) A venit nu Ion, ci Gheorghe. < A venit nu Ion, ci Gheorghe a venit. - în favoarea interpretării propoziționale pledează și exemplele cu acord cumulativ 97: (14) a. Au furat Ion vinul și Dan țuica. În (14), Ion vinul și Dan țuica nu formează o sintagmă coordonată, un constituent. Verbul se distribuie fiecărui conjunct, în interiorul căruia nominalul subiect este la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt universale, dar nivelul la care se aplică este o alegere parametrică: (a) Lexicon: ebraică, engleză, rusă, maghiară, neerlandeză; (b) Sintaxă: limbile romanice, sârbo-croată, cehă, greacă, germană. Aceste operații sunt: reflexivizarea, expletivizarea (decauzativizarea) și saturarea. Și în acest studiu, autoarele pledează împotriva analizei inacuzative a reflexivelor. (A) Reflexivizarea este operația care generează verbe reflexive de la intrări tranzitive. Verbul reflexiv denotă o acțiune în care argumentul Agent acționează asupra lui însuși. Aceeași morfologie apare și cu alte tipuri de predicate: reciproce, inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe când cea nonreflexivă este inergativă. Demonstrația lui Labelle este însă centrată pe teste sintactice, a căror relevanță este limitată (pentru anumite limbi sau pentru anumite subclase semantice de verbe inacuzative) și ignoră caracteristicile semantice comune ale celor două perechi, care pledează pentru încadrarea în aceeași clasă. (c) O propunere mai moderată pare a fi cea formulată de Lagae (1992) și Dobrovie-Sorin (2004) − incoativele cu se pun accentul pe starea finală, iar cele fără se, pe proces −: Mâncarea se arde ("o să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cazul predicației existențiale (interpretată tradițional ca predicat nominal: Ion este înalt). Ideea de a unifica interpretarea nu e nouă în lingvistica românească. Două puncte de vedere diferite, dar convergente într-o anumită măsură, sunt exprimate de Neamțu (1986), care pledează pentru interpretarea ca predicat verbal în toate aparițiile și de Pană Dindelegan (2008f [2005]: 294−295/289, în GALR II), care oferă argumente pentru interpretarea ca predicat nominal și în construcțiile cu o complinire locativă, deși soluția din GALR este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comune (Klein, premiul Nobel, și Krell însuși); între prima și a treia listă, nouă nume sunt identice. Ultimele două liste nu au niciun nume în comun 17. O asemenea diversitate de puncte de vedere printre economiștii cei mai notorii nu pledează în favoarea coerenței științei economice, nici în favoarea existenței vreunei paradigme în această știință. Aceasta este și părerea economistului Kenneth Boulding, care consideră că această știință este "dezorientată", comparând-o cu povestea orbului și a elefantului. Nici premiatul Nobel Vasili Leontiev nu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
legislaturii trebuiau fixate dinainte; sistemul electoral trebuia schimbat; era nevoie de o nouă lege pentru liberatea informației; și alte lamentări (tabelul 11). Pot pune toate aceste plângeri sub semnul întrebării legitimitatea regimului? În ciuda nemulțumirii crecânde, răspunsul este negativ 28. Publicul pledează pentru necesitatea unei reforme profunde a regimului, ameliorarea acestuia, dar nu și pentru suprimarea fundamentelor sale democratice. Exemplul britanic demonstrează mult mai bine decât altele că în democrațiile complexe de astăzi jocul electoral nu mai este suficient, că acesta nu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
bine în structura acțiunii, demonicul, inteligentul Durban și roșcovana, insațiabila Donia păstrându-ni-se multă vreme în memorie. Autorul își plasează narațiunea în satul de azi, în care lupta pentru un profil moral mai pur este în plină ebuliție. El pledează de pe poziții marxiste împotriva tendinței unora de a transforma funcțiile cu care au fost învestiți de obște în "feude" bine-lucrative pentru interesele lor. Eroul principal rostește cuvinte dragi inimii noastre: "Eu cred că toți suntem, într-un fel, suplinitori, fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
printr-o grilă a cruzimii descinse parcă din teatrul lui Artaud. I s-a reproșat autorului și limbajul suburban tocmai de către aceia care lăudau acest mod de exprimare la alde Mihail Gălățanu sau H.-R. Patapievici. Lui Theodor Codreanu care pledează strălucit pentru achitarea lui, strălucitului transmodernist i se pare neadecvată o lectură în cheia "execuțiilor", cartea în discuție constituind mai degrabă o piesă din dosarul procesului comunismului. Labiș este socotit pe bună dreptate salvatorul poeziei românești în plin proletcultism, schimbătorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
opinie care și-au spus cuvântul în acest domeniu. Profesorul Theodor Codreanu este un vârf de lance și un scut în cultura română, nu doar pentru că este un interpret lucid și onest al operei Poetului nostru național, ci și fiindcă pledează în mod constant întru apărarea moștenirii culturale autohtone și întru respectarea demnității acesteia. În opoziție cu domnia sa avem, din păcate, destui năimiți, cozi de topor care din interes sau din prostie încearcă să dărâme tocmai coloanele de susținere ale specificului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o revoluție a inteligenței, asigurând "învierea" subiectului și "trezirea colectivă". Am propus acest ocol contextualizant pentru a descifra tâlcurile proiectului transdisciplinar; fiindcă, e limpede, pe acest suport "crește" și ofensiva transmodemismului. Noul curent (ca nou mod de a privi Universul) pledează pentru o inteligență "lărgită", deschisă complexității lumii și plinătății ființei. Transdisciplinaritatea se vrea o metodologie a dialogului, nu o ideologie; în consecință, conștientizând "fărâmițarea ființei", propune legături (fapte, oameni, culturi, religii, discipline), corectând percepția fragmentaristă prin vizitarea formelor de intersecție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numi ca atare) l-a făcut Primul Congres Mondial al Transdisciplinarității (Convento de Arrabida, Portugalia, 1994), prilej cu care a fost elaborată Carta Transdisciplinarității (redactată de Lima de Freitas, Edgar Morin și, firește, de Basarab Nicolescu). Mulți oameni de știință pledează azi pentru transgresarea frontierelor și dialogism, încercând o conciliere a literaturii cu știința (vezi, de pildă, Solomon Marcus, Întâlnirea extremelor, Editura Paralela 45, Pitești, 2005). Implicit, pentru lărgirea conceptului de cultură, restrâns nejustificat la oferta umanioarelor prin ruptura, încă suverană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmat Evului Mediu. Neagu Djuvara consideră că Europa trăiește un nou Ev Mediu, datorită acceptării arabilor, negrilor, turcilor și asiaticilor între autohtoni. Metisarea prin nomadism și ștergerea naționalităților are ca urmare scăderea nivelului de trai și civilizație. Istoricul pare să pledeze pentru sfârșitul civilizației umane. Cred că nu avem mult până decăderea noastră, în epoca actuală, atinge limitele instinctuale ale primitivului. Ar putea fi, într-adevăr sfârșitul umanității sau va urma o nouă Renaștere. Theodor Codreanu crede că aceasta va fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
schimbare" poartă cu el riscuri grave și imprevizibile, acela al retorismului fiind, sigur, unul dintre ele. Tocmai de aceea formulele schimbare și alteritate s-au transformat în lozinci ultrapolitizante după balconiada din decembrie 1989. Eminescu, adept al "echilibrului între antiteze", pleda cu toată puterea pentru fenomenele de "creștere", în spirit organic (și "testamentar", cu evidență lingvistică de la Dosoftei la Văcărești: "Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești..."), natural și armonios. Creșterea în ordinea normalului nu-și are rațiunea decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu-și are rațiunea decât pe întinderea unuia și aceluiași organism, în toată cuprinderea lui. "Marginile" sunt deschise pentru control și respirație. Cioran este credibil atâta vreme cât lasă să se întrevadă că "schimbare" este alt cuvânt pentru "creștere". Toate scrierile sale pledează, de altfel, în această direcție. Prin schimbare erau vizate "păturile superpuse", artificiale, acelea care provocau vătămarea organismului natural. La rândul său, Theodor Codreanu utilizează în titlu sintagma "a doua schimbare", pentru a se reține din capul locului că peste "păturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu în ultimă instanță, preeminența morală asupra unor "adversari" închistați în cercul strâmt al reacredinței și al dogmei despre care Blaga spunea că este "setoasă de sânge". În spiritul toleranței creștine și atenție! al dialogismului democratic, pentru care, declară că pledează "ultimii avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]