5,084 matches
-
a doua zi, și pe el păru să-l deranjeze foarte tare plictiseala și începu să se plângă: — Nici măcar vasalii mei superiori nu sunt aici. Nobuo își petrecu întreaga zi arătându-i-se prețioasele volume de poezie ale templului și plictisindu-se de moarte la vorbăria interminabilă a bătrânilor preoți. Când se înseră, în sfârșit, cei patru vasali superiori apărură în camera lui. — V-ați odihnit bine, stăpâne? întrebă unul dintre ei. Idioții! Nobuo fierbea de furie. Îi venea să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moarte la vorbăria interminabilă a bătrânilor preoți. Când se înseră, în sfârșit, cei patru vasali superiori apărură în camera lui. — V-ați odihnit bine, stăpâne? întrebă unul dintre ei. Idioții! Nobuo fierbea de furie. Îi venea să urle că se plictisea și că n-avea nimic de făcut, dar, în schimb, replică: — Da, vă mulțumesc. V-ați făcut cu toții comozi, în locuințele voastre? N-am avut timp să ne facem comozi. — De ce? — Nu se mai termina cu mesagerii din partea altor clanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gheorghe Duca vodă din 17 iulie 1669 (7177) se spune: “Și această pâră să nu să mai pârască. Iară carii vor mai scorni pâră să fie de gloabă 50 de lei bătuți și să hie de mare certare”. --Te vei plictisi de câte ori ai să-l întâlnești pe marele vameș Păun, care cumpără case și dughene la rând pe Ulița Tărbujenească. La 29 august 1660 (7177) cumpără un loc de casă de la Cârstea armeanul. Apoi la 9 februarie 1670 (7178) cumpără “un
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai puțin de un minut. Pur și simplu ... ― Pur și simplu mai bine o lăsăm baltă, am terminat fraza În locul ei și am ieșit din cameră. În bucătărie am dat peste tata, care citea ziarul. Mereu făcea asta când se plictisea. ― Bună, tată. ― Alisia. Mi s-a părut mie sau am auzit o ușă trântită? ― E În regulă. Doar ne-am ciondănit puțin. Tata lăsa ziarul deoparte și Îmi aruncă una din privirile lui ciudate și mustrătoare. ― De ce? ― O prostie. Chiar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
subtil era tot ceea ce așteptasem. Mi-am apucat mobilul de pe măsuță, hotărâtă să vorbesc cu Angela. În ciuda a tot ce Îi spusese mama, eram sigură că aș fi putut să o conving că puteam dansa. Peste jumătate de oră, mă plictisisem să ascult mesageria. Cum era posibil ca Angela să aibă mobilul Închis? Era total necaracteristic ei. Și extrem de enervant pentru mine. ― Ok, știi ce? zise Maria. Ești mult prea stresată. ― Ce vrei să fac? Nu răspunde! ― Ok, va răspunde mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
năvăli neinvitat În camera mea, Întrerupându mi gândurile. ― Ce vrei? ― Vezi că au venit mama și tata. Și Maria! M-am Încruntat. ― A venit Maria? Ok, cobor acum. Alex plecă Înainte să-i spun eu s-o facă. Probabil se plictisise să mă scoată din minți. Am pus cu grijă cartea la loc, sperând ca Maria să nu se prindă că umblasem la ea, miam prins părul Într-o coadă de cal și am coborât. Maria stătea lungită pe canapea, privind
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în cadrul echipei • Cum și de ce sunt evaluate rezultatele și efectele acestor evaluări asupra oamenilor • Interacțiunile de grup • Muncă în echipă și target-ul organizației. •Obiectivele unui astfel de workshop În loc să se utilizeze cunoștințe teoretice care nu facilitează retenția, ba din contră plictisesc și nu au efectul scontat-acela de a avea eficientă- acest workshop stabilește obiective foarte simple și practice:îmbunătățirea modului în care personalul gândește și își realizează sarcinile, oferirea modelelor pozitive care să îmbunătățească felul în care funcționează organizația și modul
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
deschis o închipuire de ușă din stuf într-un colț al grădinii... Am rămas cu ochii pironiți pe o sobă în toată regula, pe care tronau două chiupuri bine acoperite și alături un coșuleț cu niște ouă. Ca să nu te plictisești, fă bine și spală cele două ulcele din blidar și pune în ele - așa ca pentru doi oameni cărora li s-a uscat limba-n gură de atâta sporovăială - niște băutură din ulciorul de colo de sub masă. Eu am să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la Stalin. Christy avea exact genul meu preferat de gură: gura gen David Allen. îDavid Allen era un povestitor TV demult dispărut, pe care obișnuiam să-l urmăresc pe la sfârșitul anilor șaptezeci. Tatăl meu distra tot timpul oamenii - adică îi plictisea de moarte - relatându-le cum urlam ca apucata ca să mi se dea voie să stau până mai târziu și să-l văd pe David Allen la televizor.) îAveam douăzeci și cinci de ani.) îCu ultima mărturisire am glumit.) în orice caz, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu ocolind întrebarea. O nouă recoltă de lacrimi mi-a invadat obrajii. Nu mi se întâmplă decât nenorociri. înțelegi ce vreau să spun? Chris a dat din cap. Fața îi era mohorâtă. într-un fel care mă îngrijora. Oare îl plictisisem? Pe moment, am avut convingerea că știa că nu spusesem adevărul în legătură cu minciunile lui Luke. Din senin, Chris și-a tras scaunul mai aproape de al meu. Am tresărit din cauza mișcării aceleia rapide, dar și din cauza sentimentului de frică amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici o lețcaie și simțeam nevoia de distracție, ea începea să-mi povestească cum tocmai îl întâlnisem pe bărbatul viselor mele, după care eu intram cu propria versiune în care protagonistă era ea. Era un joc de care nu ne prea plictiseam. Cu ce sunt îmbrăcată? o întrebam eu. —în rochia aia care se înfășoară de jur împrejur. Aia pe care-am văzut-o la Donna Karan. —Ce culoare e? Neagră? —Verde întunecat. Și mai bine. Mulțumesc, Brigit. Și pot să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcând practică pentru facultate, iar Rachel, de fapt, n-a făcut altceva decât să te urmeze, nu-i așa? N-aș zice că m-a urmat, a spus Brigit. Dar, de vreme ce eu mă duceam în locurile alea, iar ea se plictisise de Dublin, a decis să vină cu mine. Și în tot timpul ăsta tu ai progresat în carieră, iar Rachel n-a realizat nimic? — Presupun că da, a admis Brigit. Mă simțeam fără nici o valoare, ca un câine idiot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aprigă, în cel de-al doilea mesaj. La auzul numelui, m-am îndreptat în scaun. — Tocmai am vorbit cu Randall Cox, care-mi spune că ești un tânăr editor de succes. Eu sunt în căutare de așa ceva. Probabil că te plictisești de moarte acolo, la P și P. Sună la mine, la birou. Ciao. Am luat un gât de cafea. Pulsul mi se accelerase. Randall nu pierduse deloc timpul - probabil că dăduse telefonul respectiv la prima oră! Ce incredibil de atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
interviului, dar m-am decis să accept complimentul. Când Vivian mi-a strâns mâna, capul mi se învârtea pe umeri. Imediat după asta, ea a dispărut pe hol. Un Milton îngândurat s-a materializat, din nou, lângă mine - era la fel de plictisit și arăta chiar mai deprimat decât înainte - și m-a condus către holul de la intrare. Am multe chestii la care trebuie să meditez, mi-am spus, în timp ce ușile aurii ale liftului se închideau, iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aceeași perioadă. Dar eu să fiu și plătit, ce zici? — Nu... nu înțeleg ce urmărești... — Ce urmăresc? Să mă enervez, asta urmăresc! Să găsesc o scamatorie... O joacă, un hobby, cum zic ăia din paradisul capitalist. Să nu mă mai plictisesc! Tragedie mai mare ca plictiseala, nici moartea nu este. Bătrânul scenarist din cer asteapta să-l amuzăm, nu-i așa... d-aia ne-a creat. Pot deveni colaboratorul marii dumitale opere? Fac arborele genealogic al familiei mele și mă ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îndeamnă». De parcă... ce să mai vorbim. Auziți, ascultați mai departe. „Devastarea apartamentului continuă. Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aia recife? Da, e tare, articolul e tare. Cum de l-o fi publicat... Clipă de sastiseală, cind Tolea vineaza idei nastrusnice. O trăsnaie, ceva la care publicul nu se așteaptă si care să-l anime pe el însuși. Se plictisea, se plictisea de moarte profesorul Voinov. Când nimeni nu înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Da, e tare, articolul e tare. Cum de l-o fi publicat... Clipă de sastiseală, cind Tolea vineaza idei nastrusnice. O trăsnaie, ceva la care publicul nu se așteaptă si care să-l anime pe el însuși. Se plictisea, se plictisea de moarte profesorul Voinov. Când nimeni nu înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare mai primavaratec răsucește altfel vântul acestor vorbe dubioase, ca timpul nostru dubios. Ar fi trebuit să ai răbdarepentru aventura suspiciunii, profesore, nu te-ai fi plictisit! Necazul suprem al plictiselii, cum îți place să-ți numești impasul, s-ar fi diminuat, cine știe. Ai fi întâlnit noi noduri și capcane, întâmplările și-ar fi dublat triplat fețele, ar fi răsplătit răbdarea. Întâmplarea ar fi dobândit, eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fețele, ar fi răsplătit răbdarea. Întâmplarea ar fi dobândit, eventual, un nume, un traseu, să nu mai afli nici un tren potrivit evadării. Se cerea, însă, răbdare, curiozitate, modestie, professore. Modestia dialogului și a primejdiilor sale, professore. Nu te-ai fi plictisit în sincopele și capcanele sale. Ai fi aflat că începutul unei noi zile poate readuce același chip de ghips încrețit în fereastra zorilor: Orest Popescu. Fantoma care te așteaptă, cuminte, la fiecare alt gong al calendarului, să-ți amintească subterana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce s-a mai întâmplat?“ Așa îl lua, cu binișorul, de fiecare dată. Acum, Turbincă avea să dea în clocot, ca totdeauna: „Ce s-a mai întâmplat, ce s-a mai întâmplat! Parcă ești o babă căcăcioasă, asta ești. Mă plictisești, doar știi, mă plictisești la nebunie, asta e!“. Erau cuvintele cu care exploda, exact aceleași cuvinte de răspuns la mereu aceeași întrebare de salut a lui Marga. Răspunsul întârzia, uite că explozia întârzia, de data asta. — Ei, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întâmplat?“ Așa îl lua, cu binișorul, de fiecare dată. Acum, Turbincă avea să dea în clocot, ca totdeauna: „Ce s-a mai întâmplat, ce s-a mai întâmplat! Parcă ești o babă căcăcioasă, asta ești. Mă plictisești, doar știi, mă plictisești la nebunie, asta e!“. Erau cuvintele cu care exploda, exact aceleași cuvinte de răspuns la mereu aceeași întrebare de salut a lui Marga. Răspunsul întârzia, uite că explozia întârzia, de data asta. — Ei, ce s-a întâmplat... ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iar începi... Sunt aproape 40 de ani. Au trecut 40 de ani, Tolea! Chiar dacă aș fi perfect normal, tot am dreptul să uit. Dar nu sunt. Meseria asta m-a atins și pe mine, băiatule. Lasă miorlăiala, că m-am plictisit. Unul, măcar unul. Un martor, atât. O țicneală inofensivă, nu fac nici un rău. Infantilism, cum spuneai. Dar vreau să-i revăd, atât. Mai ales pe unul, acela, doar știi. Să-l văd, atât. Altfel, mă plictisesc și mor. Nu rezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
miorlăiala, că m-am plictisit. Unul, măcar unul. Un martor, atât. O țicneală inofensivă, nu fac nici un rău. Infantilism, cum spuneai. Dar vreau să-i revăd, atât. Mai ales pe unul, acela, doar știi. Să-l văd, atât. Altfel, mă plictisesc și mor. Nu rezist primăverii, plictiselii lirice. Altfel mor, să știi. Domnul Anatol Dominic zis Tolea se apleacă spre măsuță. Ridică de pe măsuță ghemotocul de hârtie, face un pas, parcă ar vrea să-i întindă doctorului mesajul, scrisoarea. Doctorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a părut rău că te-a luat gura pe dinainte. Ți-a părut rău și n-ai mai vrut să reiei discuția. Știai că nu-l pot găsi. — Iar te-a apucat. Așa, la doi-trei ani, îți revine tâmpenia. Te plictisești, știu eu. La tine asta e boala: plictiseala. Ce vrei, ce-oi fi vrând, dom’le? Să revezi fosilele alea? Neant, dom’le! Cenușă, pământ, morminte. Cei care au supraviețuit sunt cu un picior dincolo, în paradis. Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]