2,965 matches
-
notat într-un text clasic despre tehnicile corpului, dar și în Manualul de etnografie (1967) că există o relație străveche între corp și cultură, între corp și estetică. Arta însăși este, după el, la origine, o activitate a corpului: cosmetică, podoabe, dans (care determină mișcarea), dramă (care emoționează), literatură orală (care este recitată și ascultată în public)... El distinge, pe de altă parte, obiectele tehnice de obiectele artistice în funcție de efectele lor: fizice (utilitate) pentru primele, sensibile (inutilitate) pentru celelalte. După el
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
măsură. Textul lui Ion Otescu, Credințele țăranului român despre cer și stele, este o ilustrare a felului în care românii configurează și interpretează spațiul celest. Sub aspect tematic, cartea pare comparabilă cu antologia sistematizată a lui Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui. După credințele poporului român (apărută la București, în colecția „Din viața poporului român”, girată de Academie, în anul 1915). Cunoașterea credințelor poporului nostru despre constelații, pământ, cer, soare, lună, eclipse, comete, meteore atmosferice, ca și indicațiile asupra constelațiilor astronomice
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
adulți cu profil de ortopedie. Prin această inovație ca și prin transformările radicale ce s-au făcut, clinica putea fi considerată un veritabil Institut de chirurgie și de ortopedie pentru copii ce constituia după cum se aprecia în presa vremii, „o podoabă a Facultății și totodată a Eforiei” [56]. Sala mare de operație, construită (odată cu renovarea clinicii) cu un amfiteatru spațios, pentru studenți, era considerată ca una din cele mai mari din Capitală. Ea era înzestrată cu o instalație de sterilizare ultramodernă
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
este însoțită de lovituri ușoare cu crengi înflorite, sugerând, ca și „semănatul” , un cult al fertilității și rodniciei. „Vasilca” este o c. răspândită în sudul țării și are ca element specific un cap de porc (câteodată o păpușă), ornat cu podoabe stridente, pe care îl poartă colindătorii pe o tavă. Pare a fi o c. a țiganilor casapi de la curțile boierești, dar nu este exclus să reprezinte și perpetuarea unui ancestral cult animalier. Pe arii restrânse se întâlnesc și forme mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
starea mentală. Pieptănatul ori periatul părului dezvăluie dorința de a face ordine, de a stăpâni energia în exces, dar și de a descurca nodurile (vezi acest cuvânt). Pe de altă parte, pieptănul are o valoare sacră și constituie, în afară de o podoabă destinată sublimării frumuseții femeii, o punte între pământ și cer. Dinții figurează razele soarelui, care unesc și centralizează energia psihică și spirituală, reunind firele de păr în care se concentrează forța individului. Părul este considerat peste tot în lume un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de neam sau religie. Iudeii niciodată nu au avut asemenea practici sau milostenii între ei sau față de Neamuri. Dar cînd i-a luat pe fanaticii zeloți sminteala înălțării de sine și dorința de a conduce imperiul roman, au agățat această podoabă la trăncăneala lor slută pentru că suna foarte bine și era cunoscută de ceva lume din imperiul roman la acea vreme. Domițian(81-96) îi i-a la socotit pe ivriții din jurul său infiltrați în cercul puterii imperiale, pentru practicarea ,,obiceiurilor mozaice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
altul să triumfe 31. Pentru secolul al XIX-lea este specifică o redistribuire a locurilor, rolurilor și valorilor tradiționale. Viața femeilor se transformă, fiind tot mai mult inclusă în sfere diferite: între spațiul domestic și cel public, între lumea aparentelor, podoabelor, placerilor și cea a supraviețuirii, învățării sau exercitării unei meserii. Modernitatea este o șansă pentru femei, dar consecințele schimbărilor economice și politice, culturale și sociale nu le sunt pe deplin favorabile. Totuși, eforturile multiple, individuale și colective, răstoarnă uzanțele și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pariziana însăși un obiect de valoare. Îmbogățindu-se, Saccard hotărăște să se căsătorească cu o femeie care ar purta amprenta și ar fi o excelentă publicitate a situației și a vanității sale121. Pariziana, subiect superb și foarte decorativ cu somptuoase podoabe, are statutul femeii-obiect de valoare; bijuteriile sunt atributele ei obligatorii 122. Corpul este, se sugerează, mai mult un pretext pentru a fi împodobit decât pentru a fi iubit: "Leur corps ainsi n'était plus qu'un prétexte à parures, un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Doamna de Marelle are, pe lângă rafinament și elegantă, și calitatea de a provoca: "Elle portait une robe marron foncé, qui moulait să taille, șes hanches, să gorge, șes bras d'une façon provocante et coquette" [ibidem, p.69]. Prin artificiile podoabelor (atingerea mătăsoasa a materialelor, moliciunea caldă a blănurilor etc.), Pariziana caută să compenseze asprimea universului sau sentimental. Pariziana nu poartă haine pentru a se acoperi, ci pentru a se descoperi avantajos: Rougon observa că toaletă doamnei Bouchard este sumara cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
apud Chevalier, p.356]. 100 Cum arată în monografia Portretul literar Silviu Angelescu [1985, p.39-40], portretul este o figură ce conjuga prozopografia (termen desemnând în retorica clasică portretul fizic al personajului), care include descrierea corpului, figurii, semnelor particulare, vestimentației, podoabelor, trăsăturilor dinamice, cu etopeea (termen desemnând în retorica clasică portretul moral) spiritul superficial/profund, cultivat/necultivat, ironic/tolerant, aspect mobil/inert, particularitățile (comportamentale, de limbaj sau atitudine), curajul/prudență/lașitatea, sobrietatea/liberalismul, sinceritatea/ipocrizia, viciile/virtuțile. Într-o apariție relativ
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p. 20. 67 Povestirea Pampineei din prima zi, rostită la urmă, „cu mlădieri în glas și grație nesfârșită”162, îi evidențiază spiritul ales, cultivat, elegant. Aduce un elogiu cuvântului iscusit ales și bine spus: „precum în nopțile senine steaua e podoaba bolții, iar primăvara floarea este a câmpiei înverzite, la fel și-o vorbă iscusită este podoabă a purtărilor alese, a poveștilor și a ceasurilor de petrecere.”163 Distincția personală și educația îngrijită se vădesc în felul ei de a vorbi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
grație nesfârșită”162, îi evidențiază spiritul ales, cultivat, elegant. Aduce un elogiu cuvântului iscusit ales și bine spus: „precum în nopțile senine steaua e podoaba bolții, iar primăvara floarea este a câmpiei înverzite, la fel și-o vorbă iscusită este podoabă a purtărilor alese, a poveștilor și a ceasurilor de petrecere.”163 Distincția personală și educația îngrijită se vădesc în felul ei de a vorbi. În universul Decameronului un personaj este stimat numai dacă are acest dar al povestirii. Afinitățile se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personale trebuie afirmate cu tărie și demnitate, ca semn al nobleței și al virtuții intelectuale, nu doar casnice: „căci tot ce-a fost virtute, cu sfiiciune tăinuită în sufletul doamnelor de odinioară, azi se preface la noi în găteală și podoabă...”165 Pampinea lansează o critică severă la adresa preocupării excesive pentru cultivarea imaginii exterioare în detrimentul valorilor spirituale, morale. Le cere femeilor consecvență și unitate, aderarea la un crez comun, unificarea într-o singură voce. Tânăra autoritară și emancipată militează pentru scoaterea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de dincolo, ceea ce le-a făcut pe celelalte, care au aflat întâmplarea, să cedeze mult mai ușor avansurilor masculine. Deznodământul este proiectat din nou în sfera ironiei. Ca și Pampinea, Filomena știe valoarea inestimabilă a cuvântului: „o vorbă iscusită [e] podoabă a purtărilor alese și ceasurilor de priveghi”198 și regretă că nu toate femeile sunt capabile să rostească cuvinte cu temei sau să le înțeleagă substratul atunci când acestea le sunt adresate: „mare rușine pentru noi, întreaga obște 195 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care-i denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra el singur, un coș cu mazăre, o legătură de ceapă verde sau arpagic. Când întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele, podoabă cu beteală, material pentru o rochie, ba chiar își lasă zălog giubeaua, pe care va ști însă, cu viclenie, să o recupereze. Alteori (IV. 2), profită de vanitatea și prostia feminină, așa cum face fratele Alberto din Imola, dânduse nimeni altul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
singure. Povestea Meguliei Dotata, o fată din Roma, care așa cum sugerează și numele era foarte bogată, duce din partea naratorului la condamnarea bogățiilor lumești excesive. și un decret al Senatului roman care le-a permis femeilor să afișeze public bijuteriile și podoabele personale îi inspiră reflecții împotriva frivolității care distruge averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric că nimic nu mai poate fi făcut, deoarece timpurile deveneau din ce în ce mai prielnice femeilor, era o epocă efeminată, bărbații
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
voință. Apiu este eminamente malefic, așa cum Virginia este totalmente pozitivă.851 Castitatea nu reprezenta o virtute pe care oricine să și-o însușească, era percepută ca o negare a dorințelor proprii, legată, de cele mai multe ori, de ideea de sacrificiu, singurele podoabe ale unei fecioare ar fi rănile martirajului ei. Personajul feminin trebuia să fie cast pentru a putea fi iubit, fecioara reprezenta un ideal, o dorință de a accede la absolut, la puritate.852 Vălul, așa cum precizează Tertulian, este simbolul fecioarei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pierde cu firea și justifică credibil banii primiți, pe care pretinde a-i fi crezut drept un cadou, promițându-i, de data aceasta, soțului plata tot în așternut. Femeia se vinde ori de câte ori este necesar, nu are rețineri, plăcerea achiziționării unor podoabe devine mai mare decât orice semn de virtute sau de moralitate. Poate fi cu siguranță încadrată în tipologia donnei demonicata. Prostituția este aspru incriminată, femeile care se vând pentru bani reprezintă ținta unor atacuri puternice, trezind dezgustul celor care înainte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Brăescu, Lazăr Bădescu, Matei Eminescu (fratele poetului) etc., etc. De asemenea, elevii școalei normale de institutori, ai șlcoalei de belle-arte, ai conbservatorului de muzică și declamație, studenți universitari, elevi ai școalei de infantrerie. înmormântarea, deși simplă, fără pompă și nicio podoabă, a fost pătrunsă de o solemnitate duioasă și sinceră, tocmai prin simplitatea ei. Flori, în profuziune, coroane, buchete și jerbe. Un dric mic, tras de doi cai neacoperiți, forma tot aparatul de doliu. Slujba religioasă a fost oficiată, numai de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Pământul începuturilor era "așezat pe un stâlp", iar "stâlpul acela este toiagul lui Dumnezeu"416 fapt ilustrat și într-o colindă din Moldova: De când, de când Dumnezeu / Și pământul s-a născut, / În patru stâlpi de argint, / Prea frumos l-a-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Verde, verde și-nflorit / Și cu flori acoperit."417 Reîntoarcerea la semnificațiile primordiale ale pământului-arhetip se realizează prin intermediul fiecărui rit de purificare, specifice sărbătorilor de peste an: "Pământul e așezat pe un stâlp și diavolul roade veșnic la el
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
direct la consacrarea destinului uman: "Dumnezeu a făcut, / Dumnezeu sfântul, / Numai cu cuvântul, / Ceriul și pământul; / Și marea cu câte-s într-însa, / L-e făcut numai cu zisa. / Și după ce le-a gătat, / La toate le-a dat / Multe podoabe mărețe / Și destulă frumusețe. / Și dintru-nceput / Pământu-a umplut / Cu deosebite / Soiuri de vite, / Aeru-n nălțime, / Cu paseri mulțime. / Ceriul l-a împodobit / Cu lună, cu soare / Și cu stele lucitoare; / Marea și apele toate / Cu a peștilor multa gloate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poate: / De la mândra, de la moarte!"163 În poezia obiceiurilor calendaristice, relația om-cosmos este reprezentată de refrenul cu rol apoptropaic care povestește destinul împlinit al umanului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Ci-i vremea de-mpodobit, / Cu podoabe de argint, / Cu canafi până-n pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca altar al zeului solar, a fost considerat un adevărat sanctuar-calendar.83 În arta populară românească și, implicit, în creația din Bucovina, roata solară este prezentă ca motiv ornamental și simbolic, de la arhitectura în lemn, la țesături, broderii, până la port, podoabe, ouă încondeiate.84 În spațiul carpato ponto danubian, cultul soarelui a fost atestat arheologic încă din neolitic, iar în cultura românească, soarele reprezintă centrul tuturor sărbătorilor și obiceiurilor calendaristice. Întreaga viața patriarhală este străjuită de cultul soarelui; Toate merg după
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ți-om face / Cojoc dalb până-n pământ, / Pe la guler d-aurit, / Pe la poale d-argintit; / Colea jos pe mânecele / Scrise-s stele mărunțele; / În mijlocul spatelui / Scrisă-i luna cu lumina, / Și în fața k`eptului / Scrisă-i raza soarelui."121 Motivul podoabelor astrale este prezent și în unele colinde ucrainene-bieloruse: Iar în pieptul lui / Scris îmi este scris, / Soarele și luna, / În spatele lui, / Soare cu căldura! / În ambii umerei, / Doi luceferi! / Jur-prejur de poale, / Cerul plin de stele, / Toate văzdurele! / Pe piept
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soare, renăscut din cenușa bătrânului soare: "Sculați, sculați, boieri mari, / Florile dalbe! Că vă vin colindători, / Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / Sculați, sculați, nu adormiți, / Sculați și vă-mpodobiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Că-i vremea de-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Cu cănafi până-n pământ. / Și sculați și slugile / Să măture curțile, / Că-naintea istor curți / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-argintiți. / La mijlocul merilor, / Merilor și-a perilor, / Este-o masă rotilată, / De îngeri împrejurată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]