3,697 matches
-
ci de ființă vie, unică și intens participantă. În viața de zi cu zi a satului tradițional, cum se reflectă în Baltagul, să spunem, oaia din anonimat era căutată pentru brînză. Mai era și mielul de Paște. Ca bărbînță o pofteau personajele lui Sadoveanu, cu un boțișor de mămăligă, la care se adăuga bucata de porc bine rumenită într-un hîrb de ceaun. Cu brînză de bărbînță l-au întîmpinat ciobanii de pe Ceahlău pe Voievodul Ștefan, cînd urca pe munte în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Unul era pe un cal negru țintat și purta căciulă brumărie. Acela a dat poruncă pentru rachiu ș-a cinstit pe ciobani. A cerut o litră deosebită și pentru ceilalți doi tovarăși. Aflîndu-se de față și părintele Vasile, l-a poftit și pe sfinția sa să guste un păhărel. Părintele Vasile nu s-a pus împotrivă, văzîndu-i oameni cumsecade, și crîșmarul i-a pus scaun la masa drumeților. Nu mult după asta, după ce-au mai cinstit o litră, omul cel cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
intră în crâșma lui Culiță State. Tata era la masa preferată, cu trei prieteni, ca de obicei. Fierarul a scos pălăria de pe cap și aplecându-se, îi spuse tatei: - Am onoarea, nene Iancule! - Am, Turcule, când mai dorești o papară, poftește, țio dau cu plăcere. - Mi-ajunge, mi-ajunge..., mormăia Turcu. Toți mușterii din crâșmă, râdeau în batjocură de Turcu. Acum nu le mai era frică de el. Fierarul trecea cu capul în jos spre tejghea, cerea un țoi cu rachiu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întrun loc numit „Doi Peri”. Când am intrat în vie, au apărut doi pândari care ne-a fugărit, încât abia am scăpat cu fața curată. Cu pândarii viilor nu era de glumit. Odată, un pândar a prins un băiețel care poftea la struguri. L-a bătut așa de rău, încât copilul a fost internat în spital. Despre acești pândari, ne-a povestit și Costică Mavropol, un coleg de clasă și prieten, ai cărui părinți aveau vie chiar în Doi Peri și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încă, dar știi ce atent mă urmărește când îi vorbesc?” Am râs cu poftă și am intrat în gară. Acolo ne așteptau cei doi tovarăși, care luaseră biletele și tocmai se delectau cu niște coniac dintr-o sticlă. M-au poftit și pe mine, dar am refuzat politicos, deoarece făcusem o injecție de antitetanos. Îmi intrase în degetul mare de la mâna dreaptă un ditamai cârlig de pescuit, pe care, din cauza ghimpelui revers, nu l-am mai putut scoate. A trebuit să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
său, care a fost mai rezistent ca al altora. Poate, dar n-aș putea spune că fratelui meu mort i-a lipsit ceva în toată viața lui. Era îmbrăcat bine, avea un salariu mai mult decât bun, mânca ce-i poftea sufletul, fuma numai țigări bune și bea numai ce era mai bun. Era înalt, bine făcut și n-a suferit decât de ulcer gastric, de care era operat. Atunci de ce a trebuit să moară? Și când te gândești că sunt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
l-am mai fiert puțin. - Ei, le-am zis eu mândru, ia vedeți acum, o să vă lingeți pe degete, mie-mi lasă deja gura apă. - Dacă-ți lasă, mănâncă-l tu, mi-au spus toate trei din sufragerie, necatadixsind măcar să poftească în bucătărie. Așa că, măi fraților, l-am mâncat eu tot, în ciudă, pentru timpurile acelea apuse, dar n-am dormit aproape toată noaptea, mâncasem prea mult; m-am învârtit prin bucătărie, am mai citit câte ceva și, într-un târziu m-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai stea vreo oră, ca să pătrundă bine zeama în pește și invers, aroma peștelui fript să intre în apă. - Dar nu ne dai să mâncăm, nenea? întrebă Tarzan, care-și pregătise castronul. - Un bob zăbavă, mâncăilor. Până una alta, ia poftiți la o gură de tărie și la o tartină cu friptură, că mai avem și trebuie s-o terminăm. Pe urmă o să mâncați supă de pachet cu bucățele de crap fript și saramură. Eu eram bucătarul, și șef și de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
butoi vin în două ulcele. Am ciocnit și am băut tot, până la fund. El le-a umplut din nou și noi le-am sorbit iarăși. Era un vin bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu brânză și smântână, borș de pasăre și friptură; la început câte trei ciocănașe de rachiu, iar în timpul mesei, vin din acela gustat în șopron. După masă i-am sărutat pe amândoi pe obraji, lui i-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
piesă de șah în mâna celor doi jucători, mama și Dinu. Stanca era chiar mai puțin, nici măcar o piesă de joc... Deci mâine mergem la slujbă la patriarhie, har Domnului că am ajuns cu bine până aici, la prânz suntem poftiți la preafericitul patriarh, ruda noastră... — Și seara? se pomeni spătarul întrebând. — Seara, știu eu? Ne odihnim, că după-amiaza mergem prin bazar să cumpărăm daruri. Ah, deci seara este a mea. Vineri seară...”, gândi Mihai și începu să-l asculte pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la nemți, și la poloni, și la ruși. Tătarii merg cu turcii, iar preasfânta Patriarhie de la Constantinopol cere trufandale chilipir fără să plătească nimic. Praful drumului îi coclise cerul gurii. Soarele se ridicase sus. De Înălțare, după liturghie, vodă își poftise toate neamurile la prânz. Putea să țină divanul cu ele, că mai toate neamurile erau și dregători sau mai curând mai toți dregătorii erau neamuri cu măria sa. Poruncise să vină toți cu nevestele, iar marelui spătar Mihai îi spusese s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i s-a potrivit. Ție, Șerbane, ți-am dat numele meu bun și moșiile de la Măgureni și Drăgănești, iar tata, soțul meu, ți-a lăsat toate roadele strădaniei lui în politică. Dacă primea el să fie domn, atunci când l-a poftit vizirul, nu mai erai tu domn acum! Domnia țării o ai de la noi, lasă restul averii să-l împart fraților tăi. Mitropolitul încercă și el să comenteze ceva, dar nu reuși. Acum, măria ta, du-te la boieri că te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui de evadare în normal. O să-l cheme în gând ori de câte ori o să se simtă amenințat în viața aceasta. — Mă gândeam să citească testamentul dumnealui nepotul nostru, Constantin Brâncoveanu. — Poruncă, măria ta, sări drept în picioare, întors din visare, cel vizat. — Poftește aici alături cu noi să citești diata doamnei Ilinca postelniceasa, mama noastră. — Eu, măria ta? Întrebarea îi uimi pe toți, și acum, în sala plăcută cu gust decorată a cancelariei, nu se mai auzea nici o respirație. Ce să fie asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l aducă, să fie de față, și pe capugiul Ahmed aga venit din Istanbul. Toți dorobanții domniei, înarmați, se adunaseră în curtea Mitropoliei așteptând atent să se hotărască lucrurile. Un boier mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără el nu se putea ține. Trecând prin mulțimea de dorobanți, Constantin Brâncoveanu observă armăsarul pursânge arăbesc împodobit cu harnașament voievodal și zâmbi mulțumit. Punerea în scenă era perfectă; înghiți saliva care-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a întors de la Târgoviște? Boierii se priviră mirați între ei. Al doilea logofăt, care sta lângă grămătic, îndrăzni: — Măria ta, s-a întors. Este în spătăria cea mică cu domnia sa fostul vistiernic Constantin Știrbei. — Trimite pe cineva să-i poftească în divan. Aci am nevoie de domniile lor. Astăzi vom duce la bun sfârșit și vom judeca pricina dintre boierii frați Cantacuzini pentru împărțirea averii părintești. Împărțirea se va face așa cum a pus să se scrie dumneaei doamna Ilinca, maica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum este venit patriarh a patra oară... — A cincea, dacă nu mă înșel. — Probabil că domnia ta știi mai bine. Am auzit că sunteți neamuri. Eh, suntem, pe departe. Vezi cum își bate joc sultanul de credința noastră. Schimbă patriarhii după cum poftește... — Patriarhul l-a botezat Andrei; băiatul nu și aducea aminte dacă fusese creștin sau nu și nici cum îl chema. Ienicerul nu-l striga decât: ghiaur împuțit. Știa doar să citească arăbește. Ca să i se piardă urma, l-au trimis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pe Mateiaș, mânca-l-ar taica! I-am adus papucei de safian, căftănel de serasir și ilicele cu flori și mahmudele de aur... și acadele. Apoi o să ne tragem cu toată curtea spre munte... S-ar cuveni s-o poftești din partea noastră pe femeia aceea... cum îi spune? Muierea care face negoț cu grânele noastre la Stambul. Doamne, cum îi spune? Eh, da, Lavinia. Vodă deschise ochii să admire roșeața care rumenise obrajii unchiului său. Da, da, poruncește-i, neică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ornamentate încărcat, captând în luciul lor pretențios razele de soare răzlețite pe masă. Spătarul era surprins, pentru că sala arhondăriei era astfel mobilată încât orice diplomat european, fie el francez sau german, să se simtă ca la el acasă. Ștefan îi pofti pe ceilalți să se așeze la masă. Lui Mateiaș îi reveni obligația de a spune rugăciunea, în timp ce Stanca îl urmărea atentă să-l corecteze la nevoie. Se așezară și, spre surprinderea spătarului, felurile pe care le aduceau pe nesimțite feciorii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la izbucniri de ilaritate coborând de la tribună în sala Pașilor Pierduți? Pe 21 februarie, deputăția adresei fu primită la palat cu ceremonialul obișnuit. Domnitorul refuză să o asculte; în ciuda insistenței sale, președintele adunării nu avu câștig de cauză; cum domnitorul pofti afară deputăția, președintele nu mai putut decât să-i înmâneze adresa primului ministru. Dezbaterile care urmară după acest incident nu mai avură decât o foarte mică importanță. Sesiunea trebuia să se încheie pe 2 martie; nu se votase niciun buget
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
origo, ce desemna momentul începutului sau al originii, și din care avea să se formeze și conceptul originalității, desemnând ulterior un scop în sine al creației unui însemnat număr de artiști. Timpul a arătat însă că "spiritul înnoitor pogoară unde poftește"156, atributul creației fiind înnăscut și nu dobândit, fapt care a întărit crezul anumitor gânditori că a fi creator constituie prin excelență un dat al firii, și nu doar o etapă aparte din evoluția existenței umane, în deplin acord cu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin lectură nu va rămâne un act în sine, ci va conduce spre judecăți, emoții, generalizări. Lectura cărților lasă în mintea elevilor dorința de a cunoaște „curiozități” din istorie. Cărțile sunt ca niște ospețe ale gândurilor, la care toți suntem poftiți în timpul liber. Anumite cerințe de tipul : explicați, motivați, povestiți, comparați, invită la comunicare ca și propunerile de studii de caz existente în unele manuale. Exemplu : Studii de caz: „Migratorii”, „ Lăcașuri de cult - Voroneț”, „Vestimentația în evul mediu”, „Adunarea națională de la
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
dacă devierea de la așteptări nu este puternic întărită. Un caz amuzant este Oedip Rege de Sofocle. Datorită audienței formidabile a psihanalizei freudiene, îl "știm" cu toții pe Oedip. Este persoana cu complexul lui Oedip, desigur. Și-a ucis tatăl și a poftit-o pe mama lui. Dar nu este deloc așa. Personajul Oedip nu are un complex Oedip, din două motive opuse. În primul rînd, pentru că el nu a făcut numic din toate acestea; nu știa că bătrînul pe care l-a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai fie elegie. -De vrei așa tu prieten drag, urmează-mă-n tăcere. Să mergem întins spre casa mea, să-ți dau iubirea ca avere. Ajunși în fața casei mari cu două etaje, construită în stil gotic, Daniel îl invită: -Intră, poftește. Casa era mare, cu zeci de încăperi îmbrăcate în catifea de diferite culori, cu mobilierul adecvat pentru fiecare, avea un aer enigmatic dar și de măreție. După ce trecură prin câteva camere, au intrat într-un cabinet cu draperii grele purpurii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nu se atingă de mine. În jurul meu se strânseră șapte-opt băieți cu care eram prieten și tăceau toți turburați de strania întîmplare. Când intră monitorul, un elev dintr-a opta, și spuse din prag că elevul cutare, adică eu, să poftească la biblioteca profesorului de geografie, care mă chema. Avea o astfel de bibliotecă specială plină cu cărți de călătorii, hărți și atlase și globuri pământești de muzeu. I-am răspuns monitorului că nu mă duc. Acesta ieși și reveni după
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o astfel de bibliotecă specială plină cu cărți de călătorii, hărți și atlase și globuri pământești de muzeu. I-am răspuns monitorului că nu mă duc. Acesta ieși și reveni după câtva timp. - Domnul profesor, zise el, te roagă să poftești numai câteva minute. Simțind că se petrece ceva neobișnuit, m-am sculat din bancă, am ieșit pe coridor și am intrat fără să bat în ușă în mica bibliotecă geografică. Bătrânul domn mă întîmpină în picioare, dar întors în profil
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]