3,116 matches
-
peste 70 nave cu o capacitate de peste 1000 GRT. Acest registru va dispărea însă în viitorul apropiat, fiind înlocuit cu registrul internațional francez. Insulele sunt deservite de un vapor de aprovizionare - "Marion Dufresne" operat de către TAAF și "Institutul de cercetări polare Paul-Emile Victor" cu un echipaj mixt francez-roman-malgas(Madagascar). Vaporul efectuează patru curse anuale și este bazat în insula Réunion. Un număr limitat de turiști pot vizita insulele odată cu acesta.
Teritoriile australe și antarctice franceze () [Corola-website/Science/305760_a_307089]
-
unor niveluri de eroziune, mai ales cu caracter litologico-structural. Așezarea geografică și relieful sînt principalele elemente care influențează în mod direct asupra climatului. Prin poziția goografică și matematică, Munții Bîrgăului aparțin sectorului cu climă continentală moderată, supusă adeseori advecției aerului polar maritim, cu o activitate frontală frecventă. Iarna predomină invaziile de aer de natură polar-maritimă sau maritimă-arctică din nord-vest, iar vara cele de aer cald, temperat-maritim, din sud-vest. Datorită influenței cu precădere vestice, amplitudinile termice diurne și anuale sînt mai mici
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
crește numărul de furtuni în zonele temperată și arctică din emisfera nordică și în zona antarctică, însă mecanismul furtunilor nu este limpede. Furtunile care nu sunt de origine tropicală depind de gradientul termic, care scade în emisfera nordică, deoarece regiunile polare se încălzesc mai mult decât restul emisferei. Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare. În figura alăturată se vede (în momentul opririi) cu cât au fost ghețurile mai întinse în iarna anului 1982 față de iarna anului
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
furtunilor nu este limpede. Furtunile care nu sunt de origine tropicală depind de gradientul termic, care scade în emisfera nordică, deoarece regiunile polare se încălzesc mai mult decât restul emisferei. Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare. În figura alăturată se vede (în momentul opririi) cu cât au fost ghețurile mai întinse în iarna anului 1982 față de iarna anului 2007. Vârsta medie a ghețurilor arctice a scăzut în perioada 1988 - 2005 de la 6 la 3 ani. Încălzirea
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
de forma: Poate fi demonstrat că o secțiune conică poate fi un cerc doar dacă punctele I(1: i: 0) și J(1: −i: 0) sunt în secțiunea conică. Aceste puncte mai sunt numite "puncte circulare la infinitate". În coordonate polare, ecuația cercului este: unde "a" este raza cercului, "r" este distanța de la origine la centrul cercului, și φ este unghiul măsurat trigonometric de la axa "x" la linia care conectează originea cu centrul cercului. Pentru un cerc cu centrul în origine
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
θ,S(s,ε)], care sunt cele două determinări ale funcției supermatematice circulare excentrice radial excentrică de variabilă excentrică θ și de excentru S(s,ε). În care, excentricitatea reală este e și excentricitatea numerică este s = e/R.Coordonatele polare ale excentrului E sunt e si ε, iar ale excentrului S sunt s si ε. Pentru semnul plus, din fața radicalului, se obține intersecția cercului de raza R cu semidreapta pozitivă, turnantă în jurul punctului E(e,ε),iar pentru semnul minus
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
l ("Panthera tigris") este o specie de mamifere carnivore din familia felidelor, fiind una dintre cele patru specii ale genului "Panthera". Este cel mai mare reprezentant al subfamiliei "Pantherinae" și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar și cel brun). Dimensiunile unui tigru siberian la vârsta de 6 luni sunt comparabile cu cele ale unui leopard adult. Tigrilor le sunt caracteristice dungile de culoare închisă, amplasarea cărora variază de la un individ la altul. Corpul este adaptat pentru
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
atinge 3,5 m în lungime, fără coadă, și până la 300 kg greutate. În mediu, masculii siberieni ating în lungime 190-220 cm fără coadă și 180-275 kg în greutate. Tigrii sunt printre cei mai impunători răpitori tereștri, cedând în fața ursului polar și celui brun. Lungimea corpului variază la diferite subspecii între 1,4 și 3,5 m, iar lungimea cozii — între 60 și 90 cm (110-115 cm la tigrii siberieni). Înălțimea ajunge până la 1,15 m. Un mascul adult cântărește, de
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
iar câteodată este scrisă ca "F"("jω"), în care "j" este unitatea imaginară, pentru a indica relația cu transformata Laplace, scrisă câteodată și sub forma "F"(2"πf"). Interpretarea funcției complexe formula 11 poate fi de ajutor exprimând-o în coordonate polare: în termenii a două funcții reale "A"("ξ") și φ("ξ") în care: este amplitudinea, iar este faza. Atunci transformara inversă poate fi scrisă: care este o recombinare a tuturor frecvențelor componenete ale funcției "ƒ"("x"). Fiecare componentă este o
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
și Motanul în lună (1926). O confortabilă navă cosmică plutește peste mări și țări, dincolo de polul nord, către straniile peisaje selenare. La bord, căpitanul scrutează zările cu ajutorul unui ochean. Astfel, el vede podul de la Cernavodă, catedrala Notre Dame, un peisaj polar, Colosseumul din Roma, palatul Ligii Națiunilor, un mare port maritim și altele. Pentru a-și duce personajele în Lună, Aurel Petrescu a inventat aparate de zbor, care mai de care mai curioase. Putem vedea zeppeline și rachete, un fel de
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
atomi identici (acestea sunt covalente 100%). Legăturile ionice și covalente separate sunt întâlnite destul de rar. Disponibilitatea pentru o anumită legătură împarte compușii în: "ionici" și "covalenți". Exista legături covalente (se realizează prin unirea atomilor care pun în comun electronii). - Legături polare (intre atomi diferiți) - Legături covalente nepolare (intre atomi identici) După nivelul la care se formează legăturile, există forțe intermoleculare (între molecule) și forțe intramoleculare (în cadrul aceleiași molecule). Legătura ionică este formată prin atragerea electrostatică cu sarcini opuse și are loc
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
între metalele tipice și nemetalele tipice. Pentru a forma o configurație electronică exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea și respectiv primirea de unul sau doi electroni. Se formează astfel o moleculă a cărei legătură ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică exercitată între atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
medie anuală a radiației solare este de 125 kca/cm². Există trei forme de circulație a aerului în straturile inferioare ale atmosferei cu implicații directe asupra vremii și anume: circulația vestică are o frecvență de 45% din totalul cazurilor, circulația polară reprezintă 30% și circulația tropicală. Caracterul continental al climei este exprimat de valorile medii ale temperaturii aerului. Numărul zilelor cu temperaturi medii pozitive este în jur de 300, cea mai ridicată temperatură înregistrată în timp de 100 de ani a
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
are o lățime de 3-4 km, iar în valea Oltețului are o lățime de circa 1 km. Ultima eră geologică, numită Cuaternar, durează de aproximativ 1 milion de ani încoace. În această eră, au alternat perioade foarte reci cu climă polară, cu perioade calde, când ghețarii se topeau, numite perioade interglaciare. Azi ne aflăm în era geologică numită Holocen. Acum circa 30.000-40.000 de ani a fost ultima perioadă cu climă polară, când Carpații erau acoperiți cu ghețari. Când clima
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
eră, au alternat perioade foarte reci cu climă polară, cu perioade calde, când ghețarii se topeau, numite perioade interglaciare. Azi ne aflăm în era geologică numită Holocen. Acum circa 30.000-40.000 de ani a fost ultima perioadă cu climă polară, când Carpații erau acoperiți cu ghețari. Când clima s-a încălzit, gheața a început să se topească masiv, iar râurile aveau debite deosebit de mari, cu mare putere de eroziune și transport de aluviuni. Pietrișul de prund, se află și sub
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
se supună, dar incidentul nu a fost uitat. De-a lungul timpului, McNish avea să-și aducă contribuția la salvarea grupului, dar totuși el a fost unul dintre cei patru membri ai echipajului cărora nu li s-a acordat Medalia Polară la recomandarea lui Shackleton. Ceilalți care nu au fost medaliați au fost William Stephenson, Ernest Holness și John Vincent. După două zile, cu doar 12 km parcurși în șapte zile de eforturi epuizante, Shackleton a decis oprirea, observând: „Ne-ar
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
golfului Lady Franklin, unde umiditatea se păstrează pe cea mai mare parte a sezonului de creștere a plantelor, se întâlnește o vegetație tipică de luncă. În ceea ce privește mamiferele terestre, în Parcul Național Quttinirpaaq, reprezentativ pentru condițiile insulei Ellesmere, se găsesc urși polari, lupi arctici, vulpi polare, hermeline, boi moscați, reni Peary, iepuri polari și lemingi gulerați. Mamiferele marine de pe coaste și din vecinătatea lor includ foci cu barbă, foci de Groenlanda (rare), viței de mare (rari), foci cu creastă (rare), morse (rare
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
umiditatea se păstrează pe cea mai mare parte a sezonului de creștere a plantelor, se întâlnește o vegetație tipică de luncă. În ceea ce privește mamiferele terestre, în Parcul Național Quttinirpaaq, reprezentativ pentru condițiile insulei Ellesmere, se găsesc urși polari, lupi arctici, vulpi polare, hermeline, boi moscați, reni Peary, iepuri polari și lemingi gulerați. Mamiferele marine de pe coaste și din vecinătatea lor includ foci cu barbă, foci de Groenlanda (rare), viței de mare (rari), foci cu creastă (rare), morse (rare), narvali, beluga (rari), balene
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
parte a sezonului de creștere a plantelor, se întâlnește o vegetație tipică de luncă. În ceea ce privește mamiferele terestre, în Parcul Național Quttinirpaaq, reprezentativ pentru condițiile insulei Ellesmere, se găsesc urși polari, lupi arctici, vulpi polare, hermeline, boi moscați, reni Peary, iepuri polari și lemingi gulerați. Mamiferele marine de pe coaste și din vecinătatea lor includ foci cu barbă, foci de Groenlanda (rare), viței de mare (rari), foci cu creastă (rare), morse (rare), narvali, beluga (rari), balene de Groenlanda (rare) și orca (rari). Pe
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
rari), balene de Groenlanda (rare) și orca (rari). Pe insulă, și mai ales în zona Parcului Național Quttinirpaaq, au fost observate în total 34 de specii de păsări, majoritatea fiind migratoare. Singurele păsări răpitoare sunt șoimii vânătorești norvegieni și bufnițele polare. Singura specie de pește de apă dulce din insulă, și de altfel specia dominantă în zona arctică a Canadei și cu cea mai nordică răspândire este păstrăvul alpin ( (Salvelinus alpinus)). Pe insulă au fost observate și două specii de bondari
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
1616. Insula și-a primit numele în 1852, în timpul expediției lui Edward Inglefield, după Francis Egerton, conte de Ellesmere, care la acea vreme era președintele Societății Regale Britanice de Geografie. Explorarea coastei de est a fost complet explorată de expediția polară britanică a lui George Nares din 1875-1876. Cu acea ocazie, locotenentul Pelham Aldrich a studiat și platforma de gheață Ward Hunt și a înconjurat partea nordică a insulei, dând numele de Capul Columbia extremității sale nordice. În 1881-1882, expediția americană
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
mare parte de gheață, vegetația este limitată la licheni și mușchi, lipsind plantele superioare, astfel că insula Bouvet poate fi considerată ca aparținând zonei botanice antarctice. Fauna este limitată la foci, păsări de mare și pinguini. Bouvetøya are un climat polar moderat, cu temperaturi nu prea departe de la 0° C pe tot parcursul anului. Insula Bouvet a fost descoperită la 1 ianuarie 1739 de către exploratorul francez Jean-Baptiste Charles Bouvet de Lozier care comanda vasele "Aigle" și "Marie". El și-a numit
Insula Bouvet () [Corola-website/Science/313422_a_314751]
-
desemnată rezervație naturală. În 1977 a fost instalată o stație meteorologică automată, iar în 1994 a fost construită și o stație de cercetare. Aceasta din urmă a fost însă distrusă în 2007, la 19 octombrie 2007 Institutul Norvegian de Cercetări Polare anunțând că stația nu mai apare pe fotografiile din satelit. Deși este nelocuită, insulei Bouvet i s-a rezervat un domeniu național de nivel superior, .bv; acesta însă nu este utilizat și nici nu se prevede utilizarea sa în viitor
Insula Bouvet () [Corola-website/Science/313422_a_314751]
-
dată în 1905 pe unele linii scurte. În 1920 se dă în funcțiune linia electrificată Lulea - Narvik (curent monofazat de 15 kV și 16,66 Hz), ce unește Suedia cu Norvegia, linie lungă (480 km) și dificilă deoarece traverseaza Cercul Polar de Nord. Un alt tronson electrificat important este Stockholm - Göteborg (458 km), dat în exploatare în 1925 și unde s-a utilizat același tip de alimentare (15 kV, 16,66 Hz). În ultimele decenii ale secolului al XX-lea au
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
ani în Bonn și pe proprietatea sa din Mecklenburg. În anul 1948 clădirea a devenit sediul parlamentului RFG care ulterior se va muta la Villa Hammerschmidt. Azi se pot vedea în Muzeul Koenig colecțiile despre păsări și mamifere tropicale sau polare ale naturalistului german.
Alexander Koenig () [Corola-website/Science/314890_a_316219]