3,008 matches
-
povestește: ""Acel han, nu departe de locul unde a fost un sat Negoiești, ce se cheamă acum Hanul-Ancuței, iar oamenii care se duc la Târgul Ieșilor ori la Român fac acolo popas mare"". Astăzi, Hanul Ancuței a redevenit locul de popas și odihnă de odinioară, păstrând câte ceva din atmosferă unui trecut care îndeamnă la taclale și zăbava, ca pe vremea comisului Ioniță. Mihail Sadoveanu scria despre han: ""Trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han, ci era
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
de presă (1896) și Franța (1899), publică "Renașterea gotică", în care atribuie raselor "gotice", adică anglo-saxone și germanice, meritul oricărui progres material și tehnic al omenirii. Între 1902 și 1903 face o călătorie în jurul lumii iar în 1913 un lung popas în Extremul Orient și, din nou, în Statele Unite. Opera sa de căpetenie, marele ciclu romanesc cuprins sub titlul global "Lunga călătorie", este de fapt o istorie a umanității, începând din epoca glaciară până la descoperirea Lumii Noi de către Columb și vremurile
Johannes Vilhelm Jensen () [Corola-website/Science/301449_a_302778]
-
care le-ar fi purtat Pîntea sau pe care le-ar fi luat în lupta de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare șunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea. Toponimele din aceste regiuni șunt mărturii ale traseelor și popasurilor ale cetei de haiduci a lui Pîntea: Izvorul Pintii, Casa lui Pîntea, Fântâna lui Pîntea, Șatra Pintii, Vârfu Pintii și Peșteră lui Pîntea. Există numeroase legende care vorbesc despre „berbințele (bărbânțele) cu galbeni” ale lui Pîntea, ascunse în peșteri din
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
ultimul weekend al lunii august, tot în Sărmașu. Transportul în zona este asigurat prin microbuz între sat și oraș, cale ferată Luduș-Sărmașu-Bistrița, P.O. Balda , rutier prin curse regulate între Sărmașu, Ludus, Târgu Mureș și Bistrița. Se poate face un popas în centrul satului pentru a vizita o întreagă colecție de sculpturi, rezultatul mai multor tabere de sculptură din ani anteriori. În apropiere se poate face o vizită la rezervatia naturală de bujori de stepa și castelul Ugron, ambele situate în
Balda, Mureș () [Corola-website/Science/300108_a_301437]
-
Munții Carpați dinspre Țara Bârsei) în această zonă în perioada 1211-1225 cu ocazia războaielor purtate cu cumanii. Cavalerii teutoni se pare că au avut aici o tabără. Astfel numele ar proveni de la numele "Peter" (Petru) și "lager" (tabără, loc de popas). În trecut, a făcut parte din fostul județ Săcuieni. La începutul secolului al XIX-lea, așezarea era atestată ca reședință a vătafului de plai, iar la 1821, la fortificația Cetățeaua, s-a dus o luptă între turci și eteriști. La
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
cănd populația din Rehovot a atins 18.000 locuitori, localitatea a primit statutul de oraș. La propunerea lui Israel Belkind, localitatea a fost denumită după un verset din cartea biblică a Facerii 26,22: Este vorba de un loc de popas al patriarhului Iacob care părăsise Beer Sheva în drum spre Egipt. Simbolul oficial al orașului cuprinde trei elemente:o portocală - aluzie la plantațiile de portocali care în trecut au făcut renumele locului, și din care nu a rămas în prezent
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
comunale, s-a finalizat construcția unei biserici deosebit de frumoasă, s-a introdus apă potabilă în zona centrală a comunei, s-au construit multe monumente care înfățișează istoria locală, s-a construit o nouă clădire a Primăriei, numeroase podețe, locuri de popas și odihnă etc. Toate acestea nu au stopat tendința tot mai accentuată de depopulare a satului. De-a lungul timpului populația satului Măncești a evaluat astfel:
Măncești, Alba () [Corola-website/Science/300250_a_301579]
-
ultimii 10 ani, (pietruiri parțiale ale drumurilor comunale, s-a finalizat construcția unei biserici, introducerea apei potabile în zona centrală a comunei, s-au construit multe monumente care înfățișează istoria locală, o nouă clădire a Primăriei, numeroase podețe, locuri de popas și odihnă etc.), toate acestea nu au putut evita tendința tot mai accentuată de depopulare a zonei, generată în special de factori economici. Comună Horea are tradiții în prelucrarea grosiera a lemnului și oarecare baza materială, construită de sectorul privat
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]
-
vel voievod leat 1835"." Diaconul Radu Costea Băcanu ot Breaza a fost înmormântat în pronaosul bisericii și apare în tabloul votiv de pe peretele ei. Ctitorii n-au prevăzut că peste veacuri bisericuța lor va deveni obiectiv turistic și loc de popas, ademenind prin bucuria de odihnitoare priveliște pe care o oferă. Ea a luat naștere din pioșenia unor enoriași ai locului-, dornici de a lăsa urmașilor încă un semn al existenței lor evanescente. Și au izbutit în totalitate, perpetuând nu vanitatea
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
an școlar al școlii din sat a fost 1925-1926. Satul Drăguseni a fost vizitat la 12 noiembrie 1934 de ministrul culturii naționale, dr. Constantin Angelescu, cu ocazia unei vizite făcute în județul Satu Mare. Presă județeană de atunci relata: "Un alt popas al ministrului a fost colonia Drăgușeni, unde ne-au așteptat coloniștii maramureșeni în pitorescul lor port, arătând cu fala locul de școală și piatră carata proaspăt pentru începerea noului locaș școlar". Construcția școlii noi a început în anul 1935 și
Drăgușeni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301762_a_303091]
-
-se , oltenii “, care au venit comuna Butoiești , județul Mehedinți ,, jienii “, ce au venit de pe malurile râului Jiu , din județul Gorj , iar , ungurenii “ sunt păstori , proveniți de prin părțile Sibiului. În vremea domnitorului Brâncoveanu exista la Slobozia și un conac pentru popasul domnesc , ce a fost refăcut de Știrbei Vodă , acesta moștenindu-l împreună cu ținuturile din jur . Mai târziu , acesta a fost moștenit de unul dintre descendenții nobilei familii moldovene Sturdza , pe nume Costache , prin căsătoria sa cu Irina Câmpineanu , cea care
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
Hotarele moșiei se intindeau pe teritoriul comunei, inclusiv al vetrei satului. Prima atestare documentară a numelui de Chiojdeanca dateaza din 17 martie 1607 (DIR, sec. XVII, vol I, p.510 - dar documentul pare incert), așezarea dezvoltându-se în jurul locului de popas pe străvechiul drum ce venea din Transilvania, prin Pasul Buzău, și se îndrepta către Mizil și Târgșor. Conform legendei se crede că, la început, o parte din locuitorii comunei au venit din Ardeal. Astăzi există familii întregi cu numele de
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
de 63 km, care izvorăște din dealurile din nordul comunei și curge spre sud, urmând să se verse în râul Ialomița. Extremitatea sudică a comunei este aproape de zona străbătută de șoseaua națională DN1B, care leagă Buzăul de Ploiești. Acolo, lângă Popasul Merei aflat pe drumul național, DN1B se intersectează cu șoseaua județeană DJ203G, care duce spre sud-est la Stâlpu și (unde se termină în DN2) și spre nord peste dealul Istrița la Tisău și apoi peste dealul Ciolanu la Măgura (unde
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
cu hippuriti, urme ale erei glaciare din Valea Crisului. Pentru cei ce doresc să poposească pe aceste plaiuri, oferta este deosebită: pe E60 se află Complexul turistic Piatră Craiului, cu mai multe restaurante, hoteluri și un magazin de suveniruri, si popasul Cabesteana. Mai exista o pensiune în zona Lorau (Valea Iadului)și una în satul Beznea. Comună Bratca dispune și de o Tabără de elevi cu peste 100 locuri, amplasată într-un decor mirific, pe [[Râul Brătcuța|Valea Brătcuței. În satul
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
vetre de sat. Prima vatră de sat a fost "Valea Țiganului", iar apoi aceasta a fost mutată puțin spre est, cu expunere la soare și cu deal domol, în spate cu pârâu, în față, cu „drum comercial” Darabani - Botoșani, cu popasul Podul Grecilor. Această vatră este cunoscută cu numele de "Ciumaș", de la ciumă. Aceasta a bântuit la finele secolului XV. Așezarea a fost arsă, spune legenda, locuitorii mutându-se pe "Valea Havârnei", dar nu unde se află acum, ci mai sus
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
aproximativ jumătatea drumului între Suceava (Scaunul de domnie al lui Ștefan) și Cetatea Hotin (acum Kamianets-Podilskyi, Ucraina). Cetatea Hotin era cea mai puternică fortăreața la granița de nord în Moldova medievală. Legendă locală povestește că Ștefan cel Mare a făcut popas cel putin o dată în acest loc; într-una din ocazii, patru ghinde au fost îngropate la "colțurile mesei lui Ștefan", din care ghinde au răsărit stejarii.
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
râul Călmățui. Situată în zona centrală a Bărăganului brăilean, comuna este continuatoarea istorică a două foste comune care au existat de-a lungul istoriei pe teritoriul său actual: Bordeiul Verde și Filiu. Numele comunei provine de la o cârciumă, loc de popas pe drumul Filiu-Silistraru-Brăila, construită sub formă de bordei într-o movilă. De-a lungul timpului numele a fost ortografiat ca "Bordeiul Verde" și "Bordeiu Verde". Pe teritoriul comunei au fost descoperite vestigii istorice datând din epoca neolitică, aparținând culturilor Boian
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
moșiei Filiu. Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care întemeiază satul clăcașilor noii moșii la circa 10 kilometri nord-est de Filiu, pe drumul mare al Brăilei, lângă cârciuma „La Bordeiul Verde”, loc de popas binecunoscut de pe acest drum. Cârciuma era adăpostită într-un bordei acoperit cu pământ, pe care vara creștea iarba, săpat în movila Bordei-Verde, aflată la ieșirea de sud a actualului sat, pe drumul spre Târlele Filiu, în apropiere de intersecția acestuia
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
complet de jaful și incendiul provocat de turci în timpul războiului ruso-turc. Se zice că pe atunci locuitorii din zonă aveau două oiști la car, ca să schimbe cât mai repede direcția de fugă. Fugind astfel, băjenarii au găsit un loc de popas în marginea pădurii numită Braniștea lui Nășoi, lângă crâșma lui Turiță. Împreună cu Mușat au mai venit încă șase moși de legendă, considerați întemeietorii satului Covei, și anume Durlea, Iordache, zis Geică, moș Ștefan, Barbu Busuioc, Marcu Vâlcan și Mărin Sclipcea
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Costești”, Șerb „așezând piste ocini pe fiicele sale, Stana și Buna”. Prin secolul XIV, apar câteva mențiuni despre două călătorii ale voievodului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, în decursul cărora s-au făcut popasuri pentru odihnă și schimbarea cailor „în așezarea Costeștilor”. Costeștiul de azi obține și își păstrează statutul de târg de câmpie și centru negustoresc până aproape de epoca modernă. Fără îndoială, 18 aprilie 1930 este cea mai neagră zi din istoria localității
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
lumea muntenilor și lumea câmpeneasca. Despărțindu-se de peisajul montan, pe care căruță îl lasă în urmă, trecând pe malul stâng al Șiretului, cei doi copii (Nica și Zaharia lui Gâtlan) și moș Luca care merg la Iași fac un popas pe prispa unui rotar din Blăgești, unde sunt pișcați de țânțari și dorm într-o „fumăraie de baligi”. Autorul descrie prin vorbele lui moș Luca diferențele dintre cele două lumi separate de Siret: "„Așa-i viața câmpeneasca (...). Cum treci Șiretul
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
fusese de abia înființată, prin reorganizarea serviciului Siguranței Statului, și nu își definitivase încă metodele de acțiune. În iulie 1952 este însă arestat din nou, de aceasta dată judecat și condamnat la 20 de ani muncă forțată. După un scurt popas în Jilava și Oradea, este trimis, împreună cu un lot numeros, la mina de plumb de la Cavnic, de unde, în primăvara anului următor (1953), evadează împreună cu alți câțiva deținuți. După câteva luni de libertate trăită în clandestinitate, este prins și se întoarce
Ion Ioanid () [Corola-website/Science/299214_a_300543]
-
conținea materiale din primele decenii ale secolului al III-lea. Săpăturile făcute în anii 1979 și 1983 în punctul numit "Albele", au descoperit un complex termal și rutier format din terme, un bazin, un apeduct, un stabulum, un loc de popas și adăpost pentru călători și atelaje și un turn în formă hexagonală. Printre materialele descoperite aici se află și o monedă de la împăratul Valens. Acest complex îndeplinea rolul unui "mutatio" pe drumul imperial spre Apulum, iar întregul ansmblu descoperit la
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
și a preluat numele lor - Rușii de Vede. Prima mențiune documentară clară a orașului este făcută însă în anul 1385, când doi cunoscuți călători germani, Peter Sparnau și Urlich von Tennstadt, în drumul de întoarcere de la Ierusalim, au făcut un popas la Russenart și au scris despre acest oraș în jurnalul lor de călătorie. Traducând pluralul de la „Ruși” în limba germană, rezulta cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
aici. Prin grija lui Bartolomeu Anania a fost dus și înmormântat la Mănăstirea Nicula. A plecat din Capitală și a străbătut țara într-o ultimă călătorie, prin plaiurile pe care le-a cântat în Imne, spre inima Transilvaniei, cu un popas mai lung de reculegere în Catedrala din Alba Iulia. În 2001, la Baia Mare, a fost publicat volumul „Scrisori, loan Alexandru - Justinian Chira“ și sub titlul „Poezii“ a apărut o antologie din poezia lui loan Alexandru (ediție îngrijită de Cristian Moisescu
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]