3,510 matches
-
După preluarea controlului asupra Transilvaniei de către Imperiul Otoman, turcii donau - temporar - la diferiți nobili credincioși domenile cucerite. La 1561 Boros Megyer era în proprietatea a zece nobili, apoi a principelui Andrei Bathori. Împreună cu cetatea Șiriei va fi facut parte din posesiunile lui Mihai Viteazul. După alungarea turcilor de către austrieci, toate posesiunile au intrat în proprietatea coroanei habsburgice și a câtorva nobili care au putut dovedi că au fost proprietari. Nu a fost cazul Măderatului, pentru care neprezentându-se niciun proprietar de
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
temporar - la diferiți nobili credincioși domenile cucerite. La 1561 Boros Megyer era în proprietatea a zece nobili, apoi a principelui Andrei Bathori. Împreună cu cetatea Șiriei va fi facut parte din posesiunile lui Mihai Viteazul. După alungarea turcilor de către austrieci, toate posesiunile au intrat în proprietatea coroanei habsburgice și a câtorva nobili care au putut dovedi că au fost proprietari. Nu a fost cazul Măderatului, pentru care neprezentându-se niciun proprietar de drept, erariul a ținut satul în proprietatea sa, iar sub
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
a ținut satul în proprietatea sa, iar sub Carol al VI-lea a fost donat, cu tot ținutul, Principelui de Modena (11 decembrie 1732). În urma unor conflicte cu Maria Tereza (1740-1780), Ducele de Modena a renunțat la domeniu, acesta redevenind posesiune erarială. Sub Francisc I (1780-1790), domeniul a fost împărțit și donat mai multor demnitari, Maderatul intrând în posesia baronului Dietrich, de la care a fost moștenit de ginerele acestuia, prințul Syulkowszky. Sub Maria Tereza, satul a fost strămutat pe locul actual
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
transformând țaratul lui Șișman - el însuși capturat - în pașalâc. În aceeași vreme este cucerită și Silistra. Așadar Balcanii, cu pozițiile strategice de la Dunăre și dinspre Serbia vasală, încăpuseră pe mâna otomanilor. Pericolul campaniilor de cucerire a Țării Românești și a posesiunilor ungare dinspre Serbia era tot mai iminent. Acțiunile lui Mircea în spațiul balcanic, cât și relațiile acestuia cu regele Ungariei și cu emirii anatolieni - care primejdiuiau poziția otomană încă nesigură pe teritoriul european - l-au făcut pe Baiazid să întreprindă
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
prietenilor săi. Hardy vine sub punte să-l vadă pe Nelson, doar la 14.30 și-l informează că mai multe nave inamice s-au predat. Nelson îi spune că este sigur că va muri și îl imploră să treacă posesiunile sale Emmei. În acest moment, cu Nelson se află capelanul Alexander Scott, ofițerul Walter Burke, stewardul lui Nelson, Chevalier și Beatty. Temându-se că sosește o furtună, îl instruiește pe Hardy să se asigure de ancorajul navei. După ce îi amintește
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
istoria veacurilor trecute ale satului Rus. Din 1517 se păstrează un document privind delimitarea hotarelor și proprietăților orașului. În acel document se spune că juzii și jurații din localitățile Tăuții de Sus, Chechiș, Dumbrăvița și Rus mărturisesc că hotarul între posesiunile orașului Baia Mare și localitatea Mocira este râul Ralzaș. Mai știm că satul Rus a aparținut fiscului. Dintr-un alt document aflăm că în 1620 existau în Rus o familie de libertini, 14 familii de iobagi și 6 familii de iobagi
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
o parte, și Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, împreună cu fiul său Bogdan ("spectabili et magnifico Stephano wayuode et Bogdan filio eiusdem"). Aceștia sunt reprezentați de „alesul Petru pârcălabul de Ciceu" ("egregius Petrus Porkolab de Chicho"), care cumpără "jumătate din posesiunile Târgu-Lăpuș, cu pertinențele sale, Borcut, Răzoare, Valea Lăpușului și Rohia din Solnocul Interior". În acest fel, satul intră pentru o perioadă de timp în stăpânirea domnitorului Moldovei, Bogdan al III-lea cel Chior. Achiziția satelor din zona Ciceului și Lăpușului
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
întărește Condachiei, jupâneasa lui Goe, partea din satul Buruienești, ținutul Român, cumpărată de Goe de la Avram din Buruienești. Același vornic Goe mai avea 1/2 de sat care i-a fost întărită cu hrisoavele din anul 1619. În anul 1708, posesiunea satului a ajuns la familia Sturza, iar înainte de anul 1772-1744 moșia satului a ajuns la Mănăstirea Bărboi din Iași, până la secularizarea averilor mânăstirești. Catolicii din Buruienești s-au așezat aici, formând localitatea catolică aparte, pe stânga Șiretului, în fostul județ
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
treptat în jumătatea a doua a secolului al XIII-lea. În jurul anului 1300 centrul administrativ al Țării Făgărașului va fi deplasat în cetatea Făgăraș. În decursul evului mediu, respectiv între anii 1205/1206 și 1474, localitatea Cârțișoara a fost o posesiune a mănăstirii cisterciene Cârța. Localitatea, decăzută în cursul evului mediu la nivelul unui sat oarecare, va apare menționată în izvoarele scrise din secolele XIV-XV, respectiv în anii 1322, 1329 și 1418, în forma Cârța Românească ("Kerch Olacorum", "Kercz Olachorum" și
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
din 1353, prin care însărcinează Capitoliul din Weissenburg (Apold) (biserică fortificata din Apold (1, 2, 3, 4 și 5), anume pe starețul Baudunus (Balduin) Cornutus, cavalerul cruciat al Sfîntului Ioanid din Ierusalim (deci Ordinul Ioaniților) să introducă în Ungaria și posesiunea "Petru", care le aparținea lor cu drepturi depline, care însă fusese, în mod ilegal ocupat de Nicolaus von Henndorf. Ordinul Ioaniților poate fi datat în această zonă cel puțin din anul 1247 și documentul din anul 1353 este doar unul
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
1247 și documentul din anul 1353 este doar unul din mai numeroasele ordine solicitate de starețul Baudunus Cornutus de repunere a Ordinului în drepturile sale, care fuseseră ocupate de mai mulți nobili. Interesant este faptul că în documentul din 1353 "Posesiunea Reter" este localizată în Transilvania și aparține Scaunului de la Sighișoara, ceea ce nu poate fi luat în considerație cuvânt cu cuvânt deoarece posesiunile nobiliare, precum și domeniile Ordinului nu erau incluse în administrația săseasca. Contele Nicolaus von Henndorf (Nycolaus) apare încă în
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
în drepturile sale, care fuseseră ocupate de mai mulți nobili. Interesant este faptul că în documentul din 1353 "Posesiunea Reter" este localizată în Transilvania și aparține Scaunului de la Sighișoara, ceea ce nu poate fi luat în considerație cuvânt cu cuvânt deoarece posesiunile nobiliare, precum și domeniile Ordinului nu erau incluse în administrația săseasca. Contele Nicolaus von Henndorf (Nycolaus) apare încă în anul 1369 că proprietar al regiunii Sighișoara. Gustav Kisch(1905) atribuie că denumire a localității sintagma "Satul lui Rether" și consideră că
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
urme ale unui strat de cultură provincial roman. Localitatea apare menționată pentru prima oară în istorie în anul 1263 ca "posessio Barwmlak". În 1305, după moartea comitelui Apafi, proprietarul comunei, fiii săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai multe posesiuni, între care și "terra Baromlak". În anul 1357 Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea zeciuielii. În anul 1411 abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
care și "terra Baromlak". În anul 1357 Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea zeciuielii. În anul 1411 abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o considera posesiune a sa. Din 1999 întregul sit face parte din lista monumentelor protejate de UNESCO. Se pare că pe locul actualei biserici fortificate existase o mai veche biserică romanică, ale cărei urme au putut fi observate sub podeaua sacristiei. În cursul
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
Tilie") au plătit pentru achiziția Minologhionului 30 de florini la data de 8 iulie 1792: Într-adevăr, o conscripție urbarială (din jurul anului 1600) arată că românii din zonele sătmărene (spre exemplu, cum erau cele de Codru) erau bine organizați în posesiuni românești ("Possessiones Valaches"), cu juzi, cnezi și/sau voievozi; spre exemplu, districtul Ardud, din care făcea parte și Chilia, îl avea ca voievod în anul 1769 pe Pop Mihai (în limba maghiară: Michael Popp). Chiar mai înainte, încă în 1729-1730
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
Hunedoara, Transilvania, România. Este o așezare veche, chiar am putea spune că este una dintre cele mai vechi așezări din Țară Hategului, la fel ca si Rachitova. După unele documente se spune că la început a existat, de fapt, o posesiune a unor mari familii nobiliare, fiind vorba de familiile Ciulai și Mare, care au avut un rol însemnat în istoria regatului maghiar, distingandu-se cu prilejul diferitelor lupte ce au fost purtate împotriva turcilor. Familia Mare s-a stins definitiv
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
Vladul de Ciula sau cum este în această mențiune de CHYLAH, CHULAH. Tot în 1452 aflăm că regele Ladislau a donat, pentru merite militare deosebite, românilor Ioan și fiului Mihail din Chylah și lui Dionisie, fiul lui Andrei din Densus, posesiunile Dealul Negru, Grosul, Ciula Mică și jumătate din Hatagel. În anul 1475, acest sat apare sub denumirea de CHULA. Un reprezentant al familiei Mare, pe nume Filip Mare, renumit umanist, ce trăiește între anii 1478-1526, a ajuns legatul regelui Ladislau
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
Șerbeni este un sat în comuna Beica de Jos din județul Mureș, Transilvania, România. Se află la 17 km la est de Reghin, 415 m deasupra nivelul mări. A fost în posesiune lui Gheorghe Rákóczi I. Numele sa schimbat de mai multe ori, în 1642 Saraphaza, în 1733 Sorophaza, în 1750 Soroohaza. "Groapa comună a Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial" este amplasată în curtea bisericii ortodoxe din localitate. A fost
Șerbeni, Mureș () [Corola-website/Science/300596_a_301925]
-
zi a terenurilor de hrană ale locuitorilor. Noi am început lucrarea despre vecinătatea de miazănoapte, începând din măgura din malul drept al apei Bucovul, măgură însemnată pe planul ridicat de noi cu nr.1, din această măgură hotarul urmând pe posesiunea actuală merge în direcția spre est și la depărtare de 146, 50m am găsit altă măgură mare făcută lângă colțul șoselei Bucov-Adunați-Popești-Palanga. De aici hotarul urmând aceeași direcțiune merge pe zona de miază zi a zisei șosele, iar la depărtare
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Trotuș donează parohiei catolice din localitate, casa, construcțiile din jur, terenul aferent, moara cu două pietre și gârla prin care vine apa din Trotuș la moară, toate cumpărate de Iordache Șeptilici și soția sa Marghioala, cu 2100 lire turcești. Hotarele posesiunii sunt indicate următoarele: Drumul Câmpului, Valea Podului, temelia bisericii catolice vechi, stricate, cimitirul bisericii ortodoxe și Drumul cel Mare al Ocnei. Din poziția descrisă a hotarelor, se poate desprinde că biserica veche a fost în spatele bisericii actuale, pe mica terasă
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
sale vieți, din copilărie pana în epoca acestei maturități creatoare. În 1918 amiciția cu tânărul Marc Allégret a produs cea mai serioasă criză din căsnicia să, în care soția sa într-un atac de gelozie a distrus cea mai dragă posesiune a lui Gîde, scrisorile trimise ei în perioada lor de corespondență îndrăgostită. După război tumultul sau sufletesc s-a mai liniștit și scriitorul a început să capete figură liniștită din pozele realizate la bătrânețe. A luat decizia să-și admită
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
sașilor în secolul al XIII-lea. Cea mai timpurie atestare a satului datează din 1332, când în registrele de dijme papale este înregistrat "Henricus parohul din Nova Villa", aparținând de Comitatul Bistrița-Năsăud cu capitala în orașul Bistrița. În 1453 între posesiunile lui Iancu de Hunedoara din districtul Bistrița figurează și Satu-Nou. În 1518 se desfășoară un proces între locuitorii din Satu-Nou cu cei din Ghinda și Dorolea pentru drepturile asupra unor terenuri, proces ce se extinde pe mai mulți ani. Satul
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
trimită un martor, care împreună cu trimisul sau, să hătărnicească satul Petriș pe care il donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. În anul 1440 satul era donat de regele Wladislaus familiei Bethlen, pentru că din 1453 să figureze între posesiunile lui Iancu de Hunedoara. În anul 1527 Petrișul, împreună cu alte sate, a fost donat lui Paul Podowinya. În anul 1602 satul a fost devastat de trupele generalului Bașta. În 1642 Petrișul cuprindea un numar de 17 gospodării, iar în 1695
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
drept relieful prezintă lunci înguste și joase continuând cu dealuri domoale. Este atestata documentar in anul 1406 cu numele de Bánlak. A fost pe rând proprietatea familiilor Dragffi (1552), a lui Stefan Bocskai (1604), Mihai Imreffi si Elisabeta Zólyomi (1614), posesiune a lui Gavrilas Movila (1623). Istoricul Liviu Borcea avansa ideea ca numele de Bánlaka ("Satul Banului") ar proveni de la faptul ca aici ar fi avut resedinta Ioan, ban de Severin, cel care a primit din partea regelui Ungariei cateva sate de pe
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
anul precedent, legate de readucerea țării sub dominația domnului muntean Mihnea Voievod. Din acest motiv și pentru 50 de florini dați pentru întreținerea cetății, boierii Coman de Ucea și fiii săi, Vladimir, Stanislav, Bărbat, Barbul, Toma, si Radul au primit posesiunile răzvrătiților împreună cu 14 familii de țigani înscrise nominal (Puscariu, Fragmente, IV, p.74-77). Satul Corbi va constitui parte integrantă a boieronatului format împreună cu satele Ucea de Jos și Ucea de Sus. Unitatea boieronatului s-a ținut și în secolul următor
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]