5,805 matches
-
vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu țineam să dau impresia unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se tutto fosse così come appare?“. (s. n.) Întrucât, cum e știut, „il segreto sta altrove“, Casaubon trebuie să se mulțumească domestic cu revelațiile pe care i le oferă Lia când aceasta face incitant o lectură inițiatică a propriului corp, În postura de hierofantă gravidă. Dar oare toată această eclatantă energie inventivă, toată această gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o cruce latină; în timpul ceremoniei se îmbrăca cu un costum special de Mare Maestru și de Rege. Ca urmare a acestei mascarade, Nordau amintește faptul că pictorul simbolist francez Alexandre Séon a realizat o lucrare reprezentându-l pe Péladan în postura impunătoare pe care acesta o poza. Ca o continuare a ipocriziei, un compozitor a conceput o fanfară ce trebuia cântată în momentul în care Péladan își făcea intrarea în împrejurări solemne. Péladan intenționa să scrie o lucrare de mare amploare
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
avea vreo 80 și ceva de kile, eu aveam vreo 60 și nici nu puteam s-o târăsc barem. Și atuncea m-am gândit cum să fac și am ajuns la varianta asta nenorocită, care m-a adus și în postura de condamnat pe viață: am tăiat trupul, l-am împărțit în vreo cinci genți și le-am scos pe la geamul de la șosea, fără să vadă vecinii. Cum ați tăiat-o? De la picioare. Dacă mă credeți, eu n-am putut toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unul mai șmecher, mai mare să mă lege de pat, să mă violeze, ăla poate să fie conștient că, oriunde mă întâlnesc cu el și peste cât timp, ăla moare, că-l leg, că-l spânzur... Alții se complac în postura asta. Le dă cineva o țigară, o mâncare, o gustare. Știți, înainte de pușcărie era o categorie de respect - legea junglei, după aia a intervenit o perioadă foarte scurtă de inteligență - dacă ai cap și știi să vorbești, știi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pămînt”. Etapei fauve îi va lua locul un neobizantinism expresionist, cultivînd stilizarea temelor tradiționale, „htonice”, folclorice și istorizante. Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele de teatru (Meșterul, Cumințenia pămîntului) confirmă această tendință care-l va propulsa în postura de membru corespondent al Academiei Române. Dacă frondeurul „fauve” Adrian Maniu n-a făcut pasul decisiv către nonfigurativismul destructurant al avangardei, repliindu-se pe terenul „cumințeniei pămîntului”, este poate și pentru că impulsul deconstrucției semantico-sintactice s-a dovedit a fi, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 40-51 (reluat cu modificări în Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, București, pp. 397-407): „Ceea ce izbește în manifestele avangardiste, indiferent de nuanță, e teatralitatea lor. Militantul avangardei își compune cel mai adeseori o postură dramatică, monologînd cam pe aceleași teme (...) trecînd de la filipica tunătoare la entuziasmul ardent, de la clovneria studiată la mina ursuză și chiar tragică a celui neînțeles și înfrînt. (...) Se joacă, de la un moment dat, un rol ce trebuie interpretat cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
podea, și l-am implorat să nu plece. Am privit-o, neștiind ce să spun. Imaginea lui Fran, cea atît de calmă, cea plină de succes și supertrendy, implorînd pe cineva refuza să-mi apară dinaintea ochilor. Mai ales În postura de grămadă jalnică pe podea. Numai ideea mă lăsa mută. Dar care era rostul? Îmi explicase Fran. Nu știi niciodată cum o să reacționezi la ceva pînă nu ți se Întîmplă. PÎnă În clipa aceea, crezuse cu sinceritate că Își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nici măcar Linda n-ar fi ghicit că o să se dea tocmai la bărbatu-său. Linda. Biata de ea. Orice urmă de animozitate pe care o mai simțeam față de ea s-a topit și, dintr-odată, o văd pe Linda În postura de victimă neștiutoare, o victimă a trădării, În condițiile În care ea nu a greșit cu nimic. Recunosc că sînt prima care o să afirme că se poartă ca un satrap, că e Încăpățînată și dificilă și că, probabil, există momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
înroșește și li se irită. Îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt primul nostru dialog. - Nu știi că vipera este un animal sacru? Mi-a vorbit fără să lase arma jos. Recăpătându-mi curajul și demnitatea pe care ți-o dă postura verticală, i-am răspuns: - Și eu sunt sacru pentru Dumnezeul meu. Fără să stea pe gânduri, m-a întrebat: - Care zeu? Wodan sau zeul creștinilor? Inima a încetat să-mi trepideze în piept de spaimă. - Dumnezeul unic, tinere stăpân. Indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
costă de trei ori mai mult decât salariul lor lunar. Revăzu În gând obiectivele campaniei electorale: ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR - VISE. Trebuia să vorbească simplu. Fraze scurte. Fii explicit. Surâzi și protejează. Încurajează și admonestează. Se admiră chiar și În postura de tribun, de navigator gata să iasă pe mare. Cu părul lui sârmos și pulovărul marinăresc, avea un aspect tineresc. Își privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sale la Codul Civil - atât de alambicate, Încât păreau scrise În turcă. Ferrante vorbea cu o altă docentă și, pentru câteva minute, nici măcar nu-și dădu seama că studentul aștepta răbdător să-i vină rândul, țeapăn pe scaun, Într-o postură de supusă răbdare. Când Îl văzu, nici nu-l băgă În seamă. Avea altceva mai bun de făcut. Zero interceptă câteva frânturi de conversație. Nu se refereau la dreptul penal. Profesorul Ferrante și femeia Începuseră să râdă. Păreau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În dulap. Între geaca de schi și paltonul din păr de cămilă pe care nu-l mai purta de ani de zile - căci de când Emma plecase, chiar și gestul banal de a se Îmbrăca, de a se arăta lumii În postura lui cea mai bună Îi devenise neplăcut - erau acolo rezemate, cu țeava În sus, cele trei puști. Remingtonul pe care nu-l folosise niciodată. Izhmashul, cu care mergea la vânătoare Împreună cu tatăl său. Kalașnikovul, ale cărui țevi le atingea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el ca la un adversar. Iar acum tăcerea lui senină, gesturile bruște și forța uluitoare cu care îl ridicase pe Iscru, cu pat cu tot, îi făceau să se uite la el cu teamă. Cu toate acestea, îi plăcea noua postură și simțea că și Pampu este satisfăcut. Când Mașcatu intrase în cameră, adus de Iscru, îl identificase ca pe stăpânul nemilos, care trebuia pus la punct. Pur și simplu se ridicase de pe ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
matur care a visat că e copil și și-a adus aminte că, pe vremea când era un pici lipsit de griji, când năzdrăvăniile erau la modă și trebuia s-asculte de cei mari, era mult mai frumos ca în postura de adult. Dascălu Cătălina, clasa a VIII-a Școala ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena O, voi ajunge...? Un fior îmi străbate întreg corpul. Mintea mi se umple de gânduri, de semene de întrebare. Cum voi reuși? Cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mame; în lumea mea, o doică era folosită doar când mama murise sau era pe moarte. Dar ce știam eu pe atunci despre obiceiurile femeilor de la curte? Găseam motive de uimire la tot pasul. Nu mă dădeam în vânt după postura de servitoare a lui Așnan, pentru că așa mă considera ea. Îi aduceam mâncare și o hrăneam. O spălam pe picioare și pe față. A vrut masaj, așa că am învățat cum se face masaj de la o femeie bătrână din casă. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
martor. Nu simțiți și voi duhoarea de putregai? - Scorpie bătrînă! Jignită de moarte, Gwen Îl Înșfăcă zdravăn pe PM de guler și Începu să-l scuture cu o forță nebănuită. Uitîndu-și rezerva pe care se cuvenea s-o aibă În postura lui de castelan, PM o scuipă În obraz și era gata să-i ardă o palmă cînd interveni Morineau. În dezordinea care urmă, nimeni nu văzu mîna care picura pe furiș conținutul unei pipete În paharul lui Yvonne. Insensibilă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ultimele fărâme de stăpânire de sine mi se fac pulbere. Mă lupt din greu cu lacrimile fierbinți de mânie ce-mi inundă ochii. — Te rog, Samantha, pleacă, spune Oliver Swan pe un ton de milă. Nu te pune într-o postură și mai penibilă. Mă uit la el preț de câteva clipe, după care îmi mut privirea asupra fiecăruia dintre partenerii seniori. Am fost un avocat bun, spun cu glas tremurător. Am făcut treabă bună. Și o știți cu toții. Însă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la toată presiunea aia. Am muncit șapte zile pe săptămână, timp de șapte ani nenorociți... — Exact ! Exact ! Și tocmai în momentul în care primești recompensa, te retragi ? Se ia cu mâinile de cap. Samantha, mi-e teamă că nu înțelegi postura fericită în care te afli. Ți s-a oferit parteneriat egal. Ceea ce înseamnă că practic poți să ceri orice salariu dorești. Tu ai controlul ! Poftim ? Mă uit la el mirată. Ce vrei să spui ? Guy nu mai are forță să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rugat-o să mă ajute să mă angajez și eu la compania ei, m-a refuzat scurt. I-am scris o scrisoare lungă și bine cumpănită, În care i-am spus că Îmi dau seama că o pun Într-o postură extrem de delicată, dar că i-aș fi enorm de recunoscătoare dacă mi-ar da o șansă cît de mică, fie și doar cîteva zile de probă, să fac comisioane. Iar ea mi-a răspuns cu o scrisoare standard de refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bine la amândoi. Încă o scurtă viziune, să vă servească drept orientare. De data aceasta figurează Vela. Așadar iată‑ne expuși pe amândoi pentru ca toată lumea să poată aprecia. Mâinile ei elegante, larg desfăcute, mă indică pe mine, atrăgând atenția asupra posturii mele stânjenitoare. În acest scenariu, amândoi stăm În fața peretelui de marmură lucioasă din interiorul unei bănci - banca de investiții. Suntem din nou pe picior de război. Dar am venit la bancă la cererea ei. Vela e Însoțită de un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mitraliere, mine și soldați. Un om inteligent ca Sun a observat corect fragilitatea situației din Whipie și a anticipat deznodământul, fortificând fabrica și mutându-și aici cartierul general. După moartea amazoanelor feministe, Frank Sun nu a mai luptat, preferând o postură defensivă. Știa că Mallami și Yaman Jo nu vor putea crea vreodată o alianță (mai ales că Jo i-a violat și sugrumat șerifului singura fiică), așa că nu se temea de un atac conjugat. A așteptat, încrezător în superioritatea forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dintre mustățile lor era de vreo zece centimetri. Unul, roșcat, ținea laba din spate îndoită într-o poziție oarecum nefirească, de parcă ar fi fost surprins de celălalt (negru, cu blană lucioasă, bine hrănit), și se simțea din simpla analiză a posturii că negrul îl amenința pe roșcat, care bătea în retragere. Victoria era decisă, și sincer că în afară de inducerea umilinței, care e o stare universală, nu mai aveau nici un motiv să se înfrunte. Natura are căi ciudate; eu aș fi rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
MM o ducea în cimitir pentru mica discuție; ar fi fost jenant de potrivit, deși puțin cam grosolan. Și mă mai întrebam și dacă acel comentariu al lui Hazel fusese complet inocent. O pusese pe Tabitha în cea mai ingrată postură posibilă. Dacă Hazel era o intrigantă - și cel mai adesea cele tăcute sunt cele mai rele - avea destul de lucru la această producție. Latura cea mai puțin plăcută a firii mele îmi spunea că o să iasă cu scântei. Totuși, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
convins dovezile găsite. Mobilul era perfect asigurat și banca unde s-a întâmplat lucrul ăsta nu m-a dat în judecată. Articolul din Herald discută o mare parte din problemă și are și o fotografie în care apar într-o postură artistică, foarte grăitoare. Mai aveți și alte întrebări? Mă ridicai. Margaret Pickett sări și ea în sus, părând îngrijorată. Îmi pare nespus de rău, zise ea. Se pare că te-am jignit. — Ar fi trebuit să mă întrebați direct. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]