4,088 matches
-
cel mult trei săptămâni, judecând după scâncet; îl «schimba», adică îl înfășa o femeie bolnavă și palidă, parcă tânără, într-un neglijeu destul de transparent; femeia, poate, de-abia începuse să se ridice din pat după naștere; dar copilul nu se potolea și țipa în așteptarea sânului slăbănog. Pe canapea dormea alt copil, o fetiță de trei ani, învelită, se pare, cu un frac. Lângă masă, stătea în picioare un domn cu redingota foarte ponosită (se dezbrăcase deja de palton și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părțile ca să-mi găsească un scaun gol, cum, în sfârșit, a înșfăcat zdrențele de pe unul, le-a trântit pe dușumea și a împins grăbit scaunul spre mine, ajutându-mă să mă așez. Însă tusea mea continua și nu s-a potolit încă vreo trei minute. Când mi-am venit în fire, el stătea lângă mine pe alt scaun, după ce, probabil, aruncase și de pe acesta zdrențele pe dușumea, și mă cerceta cu atenție. Mi se pare mie sau... suferiți de ceva? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se adresă el lui Ganea, privindu-l în ochi. Sunteți un ticălos! — Naiba știe ce mai e și asta! zbieră Ferdâșcenko. A cam sărit peste cal! E fenomenal de slăbit! — E, pur și simplu, prost, spuse Ganea. Ippolit se mai potoli puțin. — Înțeleg, domnilor, începuse el, continuând să tremure și poticnindu-se la fiecare cuvânt, că am putut să vă provoc un sentiment de răzbunare personală și... regret că v-am chinuit cu acest delir (arătă spre manuscris), de fapt, regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta! Doar ești un mare binefăcător. Și nu-mi mai spune „Aglaia“... Și mai înainte mi-ai spus, pur și simplu, „Aglaia“... Dumneata trebuie, ești obligat s-o faci să renască, trebuie să pleci cu ea din nou, ca să-i potolești și să-i liniștești inima. Doar o iubești! — Nu mă pot sacrifica așa, deși odată am vrut s-o fac și... poate, mai vreau încă și acum... Dar știu cu siguranță că va fi distrusă cu mine și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clipa asta s-a aruncat în brațele mele, tot în mijlocul străzii, a început să lăcrimeze, tremura și m-a strâns atât de tare la piept, încât m-a podidit un val de tuse pe care de-abia mi l-am potolit. „Tu, zice, ești singurul prieten care mi-a mai rămas în nenorocirile mele!“ E un om sentimental! Ei bine, desigur, imediat mi-a relatat pe drum o anecdotă potrivită situației; cică, în tinerețe, ar fi fost și el bănuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aș dori din tot sufletul să o cunosc, măcar ca să mă justific în fața dumneaei. Nina Alexandrovna îmi impută că, pasămite, l-aș strica pe soțul ei cu beția. Însă eu nu doar că nu-l stric, ci mai curând îl potolesc: poate că-l îndepărtez de amicii care l-ar duce de râpă. Pe deasupra, mi-e prieten și, recunosc față de dumneavoastră, de-acum nu-l mai las de capul lui, adică așa: unde se duce el, mă duc și eu, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
discuție cazul extrem: în marea lor majoritate, oamenii acestei categorii inteligente nu o iau chiar așa de în tragic; spre sfârșitul vieții, începe să-i doară mai mult sau mai puțin ficatul, și asta-i tot. Totuși, înainte de a se potoli și a se împăca cu soarta, acești oameni se țin de năzbâtii o perioadă extrem de lungă, din tinerețe până la vârsta împăcării, și la asta îi împinge numai și numai dorința de originalitate. Se întâlnesc chiar cazuri ciudate: din pricina dorinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acești nefericiți nu numai că e cinstit, dar mai e și bun la suflet, este providența familiei sale, întreține și hrănește prin munca lui chiar oameni străini, nu numai pe ai săi. Și ce credeți? Toată viața nu se poate potoli! Nu-l potolește și nu-l liniștește câtuși de puțin gândul că și-a îndeplinit foarte bine îndatoririle omenești; chiar dimpotrivă, acest gând îl irită: „Uite, pasămite, cu ce mi-am distrus viața, uite ce m-a ținut legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numai că e cinstit, dar mai e și bun la suflet, este providența familiei sale, întreține și hrănește prin munca lui chiar oameni străini, nu numai pe ai săi. Și ce credeți? Toată viața nu se poate potoli! Nu-l potolește și nu-l liniștește câtuși de puțin gândul că și-a îndeplinit foarte bine îndatoririle omenești; chiar dimpotrivă, acest gând îl irită: „Uite, pasămite, cu ce mi-am distrus viața, uite ce m-a ținut legat de mâini și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
complet buimăcit: — Kapiton Eropegov, nu căpitanul... Kapiton... locotenent-colonel în retragere, Eropegov... Kapiton... — Nici Kapiton n-a existat! strigă Ganea, supărat foc. — De... de ce să nu fi existat? bâigui generalul și tot sângele îi năvăli în obraji. — Terminați! încercau să-i potolească Ptițân și Varia. — Taci, Ganka! strigă iarăși Kolea. Dar faptul că unii îi luau apărarea parcă îl făcu pe general să-și vină în fire. — Cum n-a existat? De ce să nu existe? strigă el amenințător la fiul lui. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe fondul băuturii. Îți puteai da seama că prietenii, care se distrau la catul de sus, se îmbrățișau; în sfârșit, unul dintre ei începu să plângă. Apoi s-a încins brusc o ceartă puternică, dar curând și aceasta s-a potolit repede. În tot acest timp, Kolea fusese într-o stare de spirit deosebit de îngrijorată. Prințul nu era aproape niciodată acasă peste zi și uneori se întorcea foarte târziu; întotdeauna i se transmitea că l-a căutat toată ziua Kolea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Doar și socialismul este rodul catolicismului și al esenței catolice! Și el, ca și fratele lui ateismul, a provenit din disperare, opunându-se catolicismului în sens moral, pentru a se substitui puterii pe care religia a pierdut-o, pentru a potoli setea spirituală a omenirii și a o mântui, dar nu prin Hristos, ci tot prin violență! Socialismul înseamnă tot libertate prin violență, tot unire prin sabie și sânge! „Să nu îndrăznești să crezi în Dumnezeu, să nu îndrăznești să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu blândețe și fără să-și piardă calmul. Sunteți înflăcărat... poate, datorită izolării. Dacă ați trăi mai mult printre oameni, iar în înalta societate, sper, toți se vor bucura să primească un tânăr remarcabil ca dumneavoastră, atunci, desigur, vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
probabil nici o iotă, dar zâmbea blând și, de îndată ce i se părea că ea începe din nou să se întristeze sau să plângă, se apuca iarăși s-o mângâie pe creștet și să-și poarte cu gingășie palmele pe obrajii ei, potolind-o și dezmierdând-o ca pe un copil. IXtc "IX" Au trecut două săptămâni de la evenimentul relatat în ultimul capitol, și situația personajelor povestirii noastre s-a schimbat atât de mult, încât ne este extrem de greu să continuăm fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
simte foarte rău. O găsise într-o stare vecină cu nebunia: gemea, tremura, striga că Rogojin s-a ascuns în grădină, chiar în casa lor, că o va ucide în timpul nopții... că o va înjunghia! Toată ziua nu se putuse potoli. Dar în aceeași seară, când prințul trecuse pentru câteva clipe pe la Ippolit, căpităneasa, care tocmai se întorsese din oraș, unde avusese niște treburi, îi povesti că în cursul zilei, la locuința ei din Petersburg, o vizitase Rogojin care îi pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gol, care părea sculptat în marmură și era îngrozitor de imobil. Prințul se uita și simțea că, pe măsură ce privește, în cameră se face și mai tăcere, ca într-un mormânt. Deodată începu să bâzâie o muscă, zbură pe deasupra patului și se potoli, așezându-se pe tăblia de la căpătâi. Prințul se cutremură. — Hai să ieșim de-aici, îi spuse Rogojin, trăgându-l de mână. Ieșiră, se așezară din nou pe aceleași scaune, față în față. Prințul tremura din ce în ce mai tare și nu-și cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbească în șoaptă: — Pe ofițer, pe ofițer... ți-amintești cum l-a plesnit pe ofițerul acela la concert, ha-ha-ha! Și cadetul... cadetul... cadetul a dat fuga... Cuprins de un nou val de spaimă, prințul sări de pe scaun. După ce Rogojin se potoli (și se potoli brusc), prințul se aplecă încet spre el, se așeză alături și începu să-l privească atent, cu inima zbătându-i-se tare în piept și respirând din greu. Rogojin nu-și întorcea capul și chiar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pe ofițer, pe ofițer... ți-amintești cum l-a plesnit pe ofițerul acela la concert, ha-ha-ha! Și cadetul... cadetul... cadetul a dat fuga... Cuprins de un nou val de spaimă, prințul sări de pe scaun. După ce Rogojin se potoli (și se potoli brusc), prințul se aplecă încet spre el, se așeză alături și începu să-l privească atent, cu inima zbătându-i-se tare în piept și respirând din greu. Rogojin nu-și întorcea capul și chiar părea că uitase de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ales prin vot direct și organe federale de Justiție, limba oficială fiind germana. Acest proiect s-a bucurat de sprijinul larg al arhiducelui Franz-Ferdinand, care nu a renunțat niciodată la ideea federală, socotind-o capabilă să îmblânzească sau chiar să potolească naționalismele în periculoasă creștere, mai ales în centrul și sud-estul Europei. În această acțiune Franz-Ferdinand i-a avut colaboratori pe românii Vaida Voievod și Aurel C. Popovici. Primul război mondial, a doua mare catastrofă europeană după căderea Romei, a generat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cerurile sub care n-am murit. Este atâta risipă de suflet în parfumuri, încît florile par nerăbdătoare de a-și da duhul în Paradis. Și când oamenii vor pierde icoana acestuia, îl vor reconstitui ațipind în inima unui parfum sau potolindu-și simțurile într-o privire mărită de melancolie. După ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-a pitulat în ochii Evei. Tot ce nu izvorăște din prospețimea mâhnirii e de mâna a doua. Cine știe dacă nu ne gândim la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă-i necesar,/ Câineasca tocătura pe chipu-i se Întinde;/ Să-și potolească foamea de murdarii, te prind/ În flegma expulzata din gâtul proletar./ Încrâncenata hidra, batracian, trufie,/ De trupuri sănătoase se scarpină vârtos,/ Pe unde se strecoară Întoarce tot pe dos/ Sfidând umanitatea cu mutra sângerie”. Viața lui Alexandru Tacu-Zeletin a avut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
trebuit să ne scoatem tot ceea ce aveam pe noi, rămânând numai În chiloți; cu zdrențele de cămăși ne ștergeam de sudoare și beam tot timpul apă din căldare; apă parcă ținea și de foame... Nu mult după ce ne-am mai potolit foamea, noi cei de pe băncile dinspre ferestre am Început să examinăm ferestrele vagonuluidubă; ele erau prevăzute cu sticlă la interior, după care veneau la rand gratii că la penitenciar, iar spre exterior erau montate jaluzele spre În sus, ca să nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
avut apă de băut cât ne-a trebuit; chiar și noaptea târziu, când toți dormeam cum puteam, rezemați unii de alții, măi simțeam pe câte unii care călcau peste cei de pe podeaua vagonului spre căldarea cu apă, pentru a-și potoli setea. A doua zi, cam tot pe la ora nouă, dubă a luat-o din loc spre Constantă. De data asta nu mai mergea În regim de accelerat, ci de tren personal că pe linia Bârlad Fălciu, oprind prin toate stațiile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bostan și să bem apă cât de multă dintr-un butoi de lângă baraca. (Au mai trecut vreo 2-3 luni de zile până când a fost pusă În funcțiune rețeaua de alimentare cu apă potabilă a lagărului). Nu mult după ce ne-am potolit foamea și setea, la un semnal al normatorului, am luat fiecare câte o saltea peticita și murdară și am fost duși la un colț al lagărului unde ne-am umplut fiecare fundul de saltea cu niste paie putrede, după care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
repede. — De ce nu m-ai chemat? șoptește Livia cu glasul sugrumat de emoție. Își îngroapă fața în faldurile togii. — Cum aș putea sta măcar o clipă liniștită, când te văd în con jurat de atâția dușmani care nu se mai potolesc? Bătrânul principe ridică din sprâncene a mirare. Livia do rește să obțină de la el ceva extrem de important, dacă a început așa. Își încrețește fruntea încercând să-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să nu fie luat prin surprindere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]